H O R O S C O P Oricât ne-am stădui, mereu suntem la început; Începe școala, slujba, anul… Parcă am fi datori cu asta prin statut, Ne obsedează viitorul, reușitele și planul. Plătim parcă incertitudinii tribut. Ne facem grafic, schițe, programări; Analizăm statistici și dosare încuiate, Cu gândul câștigării de comori, Cu visul izbăvirii […]

DOAR   NOI A trecut vremea și trece ca visele pe care dimineața le uităm ca ploile anilor ce-au curs în trecut, florile vieții se ofilesc sub a trecerii vremilor brumă, iar noi rămânem nimic poate că doar o trecere a vremii din urmă. Că totu-i trecător o știe pomul, frunza, floarea, o spun atâtea cruci […]

PLEDOARIE  PENTRU  MAMA Mama este mai frumoasă ca-n icoană, Este toată numai o sclipire, Nici nu știu dacă mai e zidire Să trăiască mai frumos a vieții dramă. Nu se poate fiindcă mama e persoana Ce trăiește pentru alții clipa, Orișicât de grea i-ar fi risipa, Ea nu vrea să fie nici măcar icoana. Eu […]

RĂ‚MÂI  CE  EȘTI Încă de mult Te-a făcut Creatorul un complement. Nici atribut al unui șef, Nici predicat, Deci nu ești slugă, Nici subiect, Ca să devii multiplu ori defect, Tu ești făcută Din sânge nobil și din os perfect La modul optativ, neîntrecută. Se vede că dai sens oricărui verb, Tu ești culoarea declinării […]

ZODIA   PREÅ¢URILOR Plătim. În fiecare zi plătim, Pentru păcat, pentru iubiri și pentru vise. Plătim mereu, la toți, la orișicâți Pretind despăgubiri pentru speranțele ucise. Cât costă plânsul unei mame, În nopțile târzii cu pulberi de tăciune? Mai mult, sau mai puțin, decât privirile bolnave, De cât comorile pământului, deșertăciune? Cât costă azi prin târguri […]

ȘTIU  DOAR  ATÂT Nu știu cine te-a-nvățat Să trăiești frumos pe lume; Știu atât, că ai un nume Mai domol și mai curat Decât soarele apune Și ești bună ne-ncetat. Nu știu cine ți-a-nflorit Zâmbetul din poarta gurii Știu atât: că nu te-nfurii Când vreodată obosit Depășesc pragul măsurii Ori te critic răzvrătit. Nu știu […]

E   O   VREME E o vreme când soarele oricât de ascuns printre nori ți-e lumină și viață, când luna oricând de mereu palidă deși arareori e plină întotdeauna îți picură visuri pe pleoape ca un mănunchi înflorit de lumină, și somnul te cuprinde ușor, dar… întotdeauna această vreme a trecut. Se întâmplă uneori o vreme […]