ȘTIU DOAR ATÂT
Nu știu cine te-a-nvățat
Să trăiești frumos pe lume;
Știu atât, că ai un nume
Mai domol și mai curat
Decât soarele apune
Și ești bună ne-ncetat.
Nu știu cine ți-a-nflorit
Zâmbetul din poarta gurii
Știu atât: că nu te-nfurii
Când vreodată obosit
Depășesc pragul măsurii
Ori te critic răzvrătit.
Nu știu mamă, nu știu tot,
Cât s-ar cuveni să știe
Blânda mea copilărie.
Știu atât: că n-am să pot
Nici acum, nici în vecie
Să te răsplătesc de tot.
Rog pe tata să îți dea
Un alint și-o prețuire
Pentru marea ta iubire
Pentru frumusețea ta.
Și te rog! Drept răsplătire
Ia și mulțumirea mea!
Rog pe Dumnezeul meu
Să-ți lumine doru-n zare
Să rămâi netrecătoare
Și să nu-ți mai fie greu!
Mama mea, fermecătoare;
Te iubesc mereu, mereu!
Daniel Chirileanu, „Corigenți la… a doua venire”, pag. 324
Material preluat de la www.intercer.net
