E o vreme

E   O   VREME

E o vreme
când soarele oricât de ascuns printre nori
ți-e lumină și viață,
când luna oricând de mereu palidă
deși arareori e plină
întotdeauna îți picură visuri pe pleoape
ca un mănunchi înflorit de lumină,
și somnul te cuprinde ușor,
dar… întotdeauna această vreme a trecut.

Se întâmplă uneori o vreme nemăsurată de nimeni
nimeni nu știe când vine,
o recunoaștem târziu, când își adună minunile,
când strânge cântecele de iubire
și pleacă cu visele noastre cu tot
în urmă lăsându-ne doar zâmbetul bătrân și fals.
În această vreme nu se oprește deloc.

Vine vremea
când îngenunchează gândul peste inimă
și inima bătută de-atâtea emoții
bătută de bătăile ei mai iuți ori mai rari,
se va opri ca de popas într-o sclipire de bucurie
sau mai curând
la umbra unui întunecat de necaz
și când această vreme a trecut
e-ntotdeauna prea târziu,
e prea târziu pentru vreun bine
și fericit de prea târziu pentru vreun rău.
E-un timp rămas de așteptare doar,
atât de scurt cât zori să curgă din luceferi
cât somnul celor buni să iasă din țărână
și-această vreme vine,
e singura ce poate să rămână.

Daniel Chirileanu, Corigenți la… a doua venire, pag. 232

Sursa: www.intercer.net