Zodia preturilor

Cât costă plânsul unei mame,
În nopțile târzii cu pulberi de tăciune?
Mai mult, sau mai puțin, decât privirile bolnave,
De cât comorile pământului, deșertăciune?
Cât costă azi prin târguri untdelemnul?
–    E scump, dar mult mai scump va fi de mâine.
Și totu-i rar; și laptele și mierea,
Iar undeva, prin cărți, citim
Că cel mai mult vom da pe pâine.

Cât costă apa dintr-o singură fântână?
Să știm dacă mai vrem și altceva
În ceas de târguială.
Ce mult ni s-a scumpit salutul!
Și zâmbetul ce mult ni s-a zgârcit!
Suntem înșelători ca lutul
Suflat cu neiubire și spoială

Și vine El, din târguri de lumină
Să vândă pământenilor balsam de har
Și untdelemn din floarea cerului cea mai senină
Să nu mai plângă muritorii
În revărsatul zoilor peste hotar.

Cât costă? – întrebăm,
Un dram curat de mântuire?
–    Nimic, șoptește Cineva,
Și-acest nimic așa ciudat ne pare,
De ne-nțeles când peste tot plătim,
Să ai pentru nimic, da, chiar nimic,
Atâta limpezime de scăpare.

Îl refuzăm…
–    Nu. Ori plătim, ori pleacă de la noi!
Ce dacă Untdelemnul este sfânt și apa vie,
Pentru nimic, nu vrem, avem cu ce plăti;
Dacă nu vrei așa, întoarce-Te mai bine înapoi

………..
Și plânge Domnul Vieții peste lume:
N-am vrut decât sub aripi să vă strâng, ca o găină
S-aveți căldură, viață și iubire.
Doar nu veți fi știind vreun pui
Plătind la mama lui păzire…

De ce?
De ce rămâneți muritori?
Cu inima de piatră și străină?

        Daniel Chirileanu, „Un vuiet pe ‘nălțimi”, pag. 48

Material preluat de la www.intercer.net