Întoarcerea de Costache Ioanid Un cer fierbinte, fără culoare, îmbrățișa pustiul ars de soare. Cu chip aprins, cu haine zdrențuite, prin spinii frânți de vânt și de copite, prin nori de praf, prin mirosul de cloacă, goneau porcarii slujba să și-o facă. Dar dintre toți, mai coploșit de chin era un tânăr, un sărman străin. […]

Porumbite albe Porumbite albe ca zapada din eternele gradini de si comori, voi mereu imi infloriti arcada cu ghirlanzi de raze si ninsori. Fermecat de zborul vostru-n soare, gingas, luminos si intelept, v-am cuprins faptura sclipitoare si v-am strans o clipa langa piept. Dar curand, voi oaspeti de departe, stol de flacari si de primaveri, […]

Baraba Ai auzit vreodată, prietene, de Mine, pe când în largul lumii cutreierai semet, pe când cu lănci si scuturi, cohortele străine te căutau să-ti ceară al vietii tale pret? Ai auzit vreodată, prietene, de Mine, când floarea vietii tale îsi scutura podoaba? Ca să te scap de lanturi, de moarte si rusine, Eu am […]