Deuteronom 5:14-15
“Dar ziua a saptea este ziua de odihna a Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nici o lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici boul tau, nici magarul tau, nici vreunul din dobitoacele tale, nici strainul care este in locurile tale, pentru ca si robul tau si roaba ta sa se odihneasca intocmai ca tine. Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului si Domnul, Dumnezeul tau, te-a scos din ea cu mana tare si cu brat intins: de aceea ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau, sa tii ziua de odihna.”
Din aceste texte unii ajung la concluzia ca Dumnezeu a dat Sabatul pentru a comemora iesirea din Egipt. Dar relatarea din Genesa despre crearea Sabatului (Gen. 2:1-3) si aranjarea cuvintelor de Dumnezeu Insusi in cadrul poruncii a patra (Exodul 20:11) ne descopera Sabatul ca un monument de aducere aminte a creatiunii.
Pentru a intelege aceste doua versete, sa analizam cuvantul-cheie “rob”. Dumnezeu spunea: “Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului.” In propozitia dinainte, El le reamintea “Pentru ca si robul si roaba ta sa se odihneasca intocmai ca tine.” Cu alte cuvinte, experienta lor din Egipt ca robi trebuia sa le reaminteasca sa fie drepti cu robii lor, oferindu-le si lor odihna Sabatului.
Intr-o declaratie similara, Dumnezeu le-a poruncit: “Daca un strain vine sa locuiasca impreuna cu voi in tara voastra, sa nu-l asupriti… caci si voi ati fost straini in tara Egiptului.” Leviticul 19:33-34.
Nu era ceva neobisnuit pentru Dumnezeu ca sa le reaminteasca de eliberarea din Egipt ca o incurajare de a asculta de alte porunci. In Deuteronom 24:17-18 Dumnezeu spunea: “Sa nu te atingi de dreptul strainului si al orfanului si sa nu iei zalog haina vaduvei. Sa-ti aduci aminte ca ai fost rob in Egipt si ca Domnul, Dumnezeul tau, te-a rascumparat de acolo; de aceea iti dau aceste porunci ca sa le implinesti.”
Poruncile de a fi drept sau de a tine Sabatul nu au fost date pentru a comemora iesirea din Egipt, ci Dumnezeu le-a spus ca bunatatea Lui, aratata prin scoaterea lor din robie, constituia un nou si puternic motiv pentru a se comporta cu blandete fatza de robii lor in Sabat si a trata cu dreptate pe straini si pe vaduve.
In acelasi context Dumnezeu le-a spus in Leviticul 11,45, “Caci Eu sunt Domnul care v-am scos din tara Egiptului , ca sa fiu Dumnezeul vostru si sa fiti sfinti, caci Eu sunt sfant.”
Desigur nimeni nu va insista ca sfintenia nu exista inaintea de iesirea din Egipt sau ca dupa aceea va fi doar pentru Iudei, pentru a comemora eliberarea lor.
