Am găsit pe net un catehism catolic despre spovedanie; încerc să îi fac o traducere proprie în următoarele rânduri: "Cine are puterea de a ierta păcatul astăzi? Toți episcopii și preoții Bisericii Catolice pot ierta păcatul… Ce ai de făcut pentru a-ți fi iertate păcatele? Trebuie să îți pară cu adevărat rău pentru ele și să te confesezi (spovedești) unui preot catolic… Preotul doar se roagă ca păcatele tale să fie iertate? Nu, acționând ca instrumentul și slujbașul lui Dumnezeu, el iartă cu adevărat păcatele." (Catechism, pp. 78).
În continuare voi prezenta perspectiva biblică asupra iertării păcatelor, așa cum am înțeles-o eu.
1. Numai Dumnezeu poate ierta păcatele (Marcu 2. 7-12)
2. Păcatele omenirii pot fi iertate numai datorită jertfei lui Iisus Christos (Efeseni 1.7: “Prin sângele Lui avem iertarea păcatelor”. “Oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” (Faptele apostolilor 10.43)
3. Biblia prezintă exemplele unor persoane care s-au rugat direct Domnului, fără intermediar, pentru iertarea păcatelor (Faptele apostolilor 8.22: “Pocăiește-te dar de această răutate a ta, și roagă-te Domnului să ți se ierte gândul acesta al inimii tale…”. “Și ne iartă nouă greșelile noastre…” – Matei 6.12, pasajul din rugăciunea “Tatăl nostru”)
4.În Vechiul Testament, preoții erau intermediari între oameni și Dumnezeu; pentru a fi iertați de păcate, evreii trebuiau să aducă jertfă un animal pe care să îl ofere preotului. Toate aceste ritualuri ținteau în viitor la venirea lui Iisus, adevărata jertfă care iartă definitiv păcatele prin sângele Său (Evrei 9.12).
După moartea și învierea lui Iisus, El Însuși a devenit Preotul nostru, căruia ne putem adresa direct pentru iertare, fără intermediari (“Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu să rămânem tari în mărturisirea noastră.” Evrei 4.14 )
“Căci este un singur Dumnezeu, și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos.” (1 Timotei 2.5).
“Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1.9). Acest text de asemenea arată către o mărturisire adresată direct lui Iisus.
5. Orice creștin se poate ruga pentru iertarea păcatelor cuiva; dar el nu le poate ierta efectiv – numai Dumnezeu poate. Creștinii își pot mărturisi unii altora păcatele pentru a se încuraja reciproc și pentru a se ruga unii pentru alții. “Mărturisiți-vă unii altora păcatele, și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” Iacov 5.16
6. Există anumite pasaje în Biblie care ar părea că susțin iertarea păcatelor prin intermediari omenești.
“Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate; și celor ce le veți ține vor fi ținute.” Ioan 20.23
“Adevărat vă spun, că orice veți lega pe pământ, va fi legat în cer; și orice veți dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer.” Matei 18.18
În ambele situații, cuvintele Îi aparțin lui Iisus, sunt adresate ucenicilor și exprimă aceeași idee, în forme diferite. Pentru a înțelege semnificația acestor cuvinte, trebuie analizat contextul în care acestea au fost spuse; voi reda mai pe larg pasajul din Matei:
“Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; și, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș. Adevărat vă spun, că orice veți lega pe pământ, va fi legat în cer; și orice veți dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer. “ (Matei 18.15-18)
Aici este vorba despre conflicte între creștini; când o persoană îi făcuse rău alteia și refuza să repare lucrurile, biserica trebuia să ia atitudine și să excludă din comunitatea credincioșilor persoana vinovată. Această excludere nu era neapărat definitivă; dacă persoana în cauză se căia de răul făcut, putea fi reprimită (vezi 2 Corinteni 2.6-8). Iisus spune că în astfel de cazuri, decizia bisericii este în armonie cu decizia divină; “orice veți lega pe pământ, va fi legat în cer”. Un proaspăt teolog mi-a spus că o traducere mai fidelă a textului original grecesc ar suna astfel: “orice veți lega pe pământ, va fi fost legat în cer”. Cu alte cuvinte, decizia bisericii nu-L obligă pe Dumnezeu să consimtă, ci doar întărește decizia divină deja luată. Aici ar trebui să întrebăm un specialist în greaca veche.
În orice caz, în aceste ultime pasaje este vorba despre scandaluri publice, despre păcate care aruncă o pată asupra comunității credincioșilor; acestea sunt singurele față de care biserica trebuie să ia atitudine, însă nu interpunându-se între omul respectiv și Dumnezeu, ci doar făcând publică fapta omului respectiv. Dumnezeu este Cel ce condamnă sau iartă păcatul cu pricina.
Ca o concluzie… O mulțime de pasaje biblice indică faptul că Iisus este singurul intermediar între om și Dumnezeu; doar sângele Lui poate ierta păcatele și omul trebuie să I se adreseze direct lui Dumnezeu pentru aceasta. Există și texte biblice puțin mai greu de înțeles; ne putem lega de acestea, dându-le o interpretare care să ne convină, sau putem lăsa Biblia să ne vorbească prin multele pasaje al căror înțeles este evident.
Sursa: http://mihaibala.wordpress.com/2010/05/19/marturisirea-pacatelor-spovedania/
