Autor Aron Moldovan
Salvarea sau mântuirea este readucerea omului la starea de la care a căzut prin sfidarea autorității lui Dumnezeu. Salvarea constituie un proces care se desfășoară în general pe tot parcursul istoriei mântuirii și în particular cu fiecare persoană care poate fi recuperată. Prețul mântuirii este inestimabil.
În Biblie mântuirea (salvarea) este prezentată credincioșilor ca având loc în trecut (1 Tim. 1, 9), desfășurându-se în prezent (Fil. 2, 12) și completându-se în viitor (1 Petru 1, 5.9). Procesul îl inițiază Dumnezeu (Rom. 5, 8) și tot El îl continuă (Rom. 5, 10). Sursa mântuirii este harul lui Dumnezeu (Efes. 2, 8.9), prețul plătit este sângele Domnului Hristos (1 Petru 1, 18.19), viața Celui nevinovat în locul celor vinovați (2Cor. 5, 21), calea prin care se obține este credința vie și lucrătoare (Efes. 2, 8; Gal. 5, 6).
Condiția pentru ca mântuirea să se realizeze
Deși salvarea se acordă prin har care aparține în întregime lui Dumnezeu, ea trebuie însușită printr-o predare fără rezerve sub îndrumarea și călăuzirea lui Dumnezeu. El ne salvează dacă I se permite s-o facă. Un naufragiat care trebui identificat și adus la loc sigur, trebuie să coopereze cu salvatorii și să le permită să facă tot ce știu că trebuie. Citește cu atenție textele următoare: Tit 2, 11-14; 1 Petru 1, 14-16; 1 Petru 2, 1.2; 2 Petru 1, 5-7.
Procesul salvării
Prin păcat omul a pierdut dreptul la viață, s-a înstrăinat de Dumnezeu, de sine însuși și de semenii săi, precum și de natură. El a devenit dezechilibrat pe plan moral ca și natura înconjurătoare, egoist și pornit la rău. Dar răzvrătirea a afectat universul întreg. Planul salvării urmărea înlăturarea tuturor acestor consecințe morale, fizice, spirituale, ecologice și universale.
Ca Mântuitor al nostru, Isus Hristos înlătură înstrăinarea, moartea, dezechilibrul moral și spiritual, boala, suferința și discordia din univers. Nimic nu-L poate împiedica să-Și aducă la îndeplinire tot ceea ce Și-a propus.
Mare preț al salvării noastre
Omul păcătos nu avea nici un mijloc pentru a scăpa de moarte, suferințe și dezastru total. Pe de altă parte, dreptatea nu permite înlăturarea pedepsei fără un înlocuitor divin, voluntar (Rom. 6, 23). De aceea, Domnul Hristos a plătit prețul (1 Petru 1, 18.19; 1 Petru 2, 24; 2 Cor. 5, 21). Pentru aceasta a venit la noi Fiul lui Dumnezeu (Mat. 20, 28).
Intensitatea suferințelor Mântuitorului îndurate pentru noi nu poate fi descrisă (Isaia 53, 10; Mat. 26, 38.39). Însă la suferință a participa întreaga Dumnezeire (2 Cor. 5, 19; Evrei 9, 14). Veșnicia ne va sta la dispoziție pentru a reduce diferența dintre ceea ce știm acum și ce se va ști cu privire la imensitatea suferinței care a făcut posibilă salvarea noastră.
Sursa: www.bazs-foisor.ro
