Autor Aron Moldovan
Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinei și echilibrului în natură, societate și în viața spirituală. Ordinea se întemeiază pe dragoste, dreptate și bunătate. Cea mai mare poruncă cere să iubești (Luca 10, 27; Mat. 22, 37.38). Ea este eternă, afirmată puternic în Vechiul Testament (Deut. 6, 4-5) și repetată în Noul Testament – Ioan 13, 34. Poruncile Decalogului arată felul în care se manifestă dragostea în relația cu Dumnezeu și cu semenii (Exod 20, 2-17). Ele cer respect și închinare față de Ființa supremă (Exod 20, 2-11), respect și iubire față de om, care includ respect față de autoritate (porunca a cincia), față de viață ( porunca a șasea), față de familie (porunca a șaptea), față de bunurile altora (porunca a opta), față de adevăr (porunca a noua), față de starea lăuntrică (porunca a zecea).
Legea a existat înainte de Exod.
Din moment ce a existat moarte înseamnă că a existat lege, chiar dacă nu era scrisă (Rom. 5, 12-14). Obligația ascultării de Dumnezeu era stabilită (Gen. 2, 16.17), Sabatul era instituit (Gen. 2, 1-3), crima a fost denunțată ca păcat (Gen. 4, 7), minciuna era detestată (Gen. 27, 12), adulterul era pedepsit (Gen. 38, 24), Iosif era îngrozit în fața unei asemenea fapte (Gen. 39, 9), furtul era condamnat (Gen. 31, 30), idolatria era condamnată (Gen. 35, 2.4).
În Noul Testament, Legea n-a fost desființată.
Mântuitorul n-a venit să desființeze Legea (Mat. 5, 17-18; Mat. 19, 17-19). Apostolul Pavel susține obligația respectării Legii (Rom. 2, 13; Rom. 3, 31; Rom. 7, 12). El amintește unele porunci pe nume (Efes. 4, 25.28; Efes. 5, 3; Efes. 6, 1-3; Colos. 3, 5; Evrei 4, 9).
Ostilitatea împotriva Legii decurge din firea pământească ce nu se supune și nu poate să se supună Legii lui Dumnezeu (Rom. 8, 7). Când Duhul lui Dumnezeu ne conduce, Legea va fi împlinită în noi (Rom. 8, 4).
Scopul Legii
Legea descoperă păcatul (1 Ioan 3, 4; Rom. 7, 7), descoperă caracterul lui Dumnezeu (Rom. 7, 12), constituie standardul comportamentului corect, asigură armonie în societatea care o acceptă, dovedește respectul față de Dumnezeu și arată măsura după care vor fi evaluate faptele la judecată (Ecl. 12, 13.14).
Legea și harul nu sunt în conflict.
Harul acceptat nu duce la desființarea Legii, ci a păcatului (Tit 2, 11-14). Harul oferă puterea ascultării de Lege. Unde nu există Lege nu este păcat și nu este nevoie de mântuire.
Dragostea și Legea
Dragostea este împlinirea Legii (Rom. 13, 10). Cine păzește Legea acela iubește (Ioan 14, 15.21). Dragostea nu înlocuiește Legea, ci face posibilă respectarea ei, o însuflețește. Dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui (1 Ioan 5, 3). Deși omul firesc nu poate ține Legea, adevăratul creștin găsește plăcere în împlinirea Legii (Psalmi 119, 14.72).
Sursa: www.bazs-foisor.ro
