Dumnezeu este realitatea necreată, dar creatoare a tot ce există, independent de orice altă realitate și sursa tuturor existențelor. El nu poate fi cunoscut decât în măsura în care Se descoperă pe Sine. Nimeni nu-L poate cunoaște în mod perfect (Iov 11, 7-9; 1 Tim. 6, 16). Umilința, respectul și evlavia sunt necesare pentru a spori în cunoașterea Lui.
1. Atributele lui Dumnezeu.
1. Atributele măreției Sale:
2. personalitatea – Exod 20, 2
3. spiritualitate – Ioan 4, 24
4. eternitatea – Psalmi 9, 1.2
5. atotputernicia – Gen. 17, 1; Mat. 19, 26
6. omniprezența – Ier. 23, 24
7. știința și înțelepciunea desăvârșită – Evrei 4, 13; Rom. 11, 33
8. neschimbabilitatea – Mal. 3, 6
1. Atribute ale caracterului Său
Enumerăm următoarele atribute: sfințenia (Hagai 1, 13), neprihănirea (Deut. 32, 4), dreptatea și bunătatea (Psalmi 145, 17), integritatea (Iosua 21, 45), dragostea necondiționată (Isaia 54, 10).
1. Isus Hristos are Dumnezeirea absolută.
El are eternitatea (Evrei 1, 8-12; Isaia 9, 6; Apoc. 1, 11), existența „nederivată” și neîmprumutată (Exod 3, 6.14; Ioan 8, 24), neschimbabilitatea (Evrei 13, 8). Dependența de Tatăl ca om nu-i contestă divinitatea (Fil. 2, 6). Expresia „cel întâi născut” nu se referă la apariția Lui ca Dumnezeu, ci poziția Sa, rangul Său cel mai înalt printre oameni (Col. 1, 15). „Începutul zidirii lui Dumnezeu” (Apoc. 3, 14) înseamnă Cel prin care s-a început creația, nu prima creatură.
1. Personalitatea Duhului Sfânt
Duhul Sfânt are caracteristici personale: iubește (Rom. 15, 30), se întristează (Efes. 4, 30), se luptă cu oamenii (Gen. 6, 3) să-i convingă de păcat (Ioan 16, 8), cercetează și cunoaște (1Cor. 2, 10), mijlocește (Rom. 8, 26), inspiră pe profeți (2 Petru 1, 21), sfințește viața (2 Petru 1, 2), conduce Biserica (Fapte 13, 2; Fapte 16, 6.7), inspiră decizii importante (Fapte 15, 28), este separat de Tatăl și de Fiul (Matei 12, 32; Mat. 28, 19; Ioan 14, 16.17), naște din nou (Tit 3, 5), împarte daruri și roade (1 Cor. 12, 11; Gal. 2, 22), lucrează pentru mântuirea păcătoșilor (Rom. 8, 1-9), are natură divină (Fapte 5, 3.4).
1. Triunitatea Persoanelor divine
Pluralitatea Ființei divine este prezentată și în Vechiul Testament (Gen. 1, 26; Gen. 3, 22; Gen. 11, 7; Isaia 6, 8; Isaia 48, 16; Isaia 63, 9.10). Dar Noul Testament conține informații mai explicite: Mat. 3, 16.17; Mat. 28, 19; 2 Cor. 13, 14).
În Vechiul Testament este prezentat un singur Dumnezeu (Isaia 43, 10.11), un singur Mântuitor (versetul 11), un singur Creator (Isaia 45, 18), o singură stâncă (Isaia 44, 8), Cel dintâi și Cel de pe urmă (Isaia 44, 6). În Noul Testament toate aceste caracteristici sunt atribuite lui Isus Hristos (dumnezeirea – Tit 2, 13; calitatea de Mântuitor – 2 Petru 2, 20; Creator – Col. 1, 16.17; stâncă – 1 Cor. 10, 4; Alfa și Omega – Apoc. 1, 11; Apoc. 22, 13). Argumentarea arată că Iehova din Vechiul Testament cuprinde și celelalte persoane ale Dumnezeirii.
Sursa: www.bazs-foisor.ro
