Autor Aron Moldovan
Este un imperativ din vremuri antice. Dacă vrei să progresezi, trebuie să îți cunoști limitele și posibilitățile, originea, destinul și motivul pentru care exiști.
Natura morală a omului
Trei concepții de bază se confruntă cu privire la natura morală a omului: 1) că natura morală a omului este bună, 2) că natura morală a omului este indiferentă din punct de vedere moral, 3) că natura morală a omului este coruptă de la naștere.
Poziția Bibliei
Biblia ne arată că omul a fost creat bun, echilibrat și cu un potențial de dezvoltare pozitiv (Gen. 1, 26.27; Ecl. 7, 29), dar a căzut și s-a degradat prin neascultare (Gen. 3, 1-13). Toți oamenii s-au născut cu firea decăzută a lui Adam și a Evei (Gen. 5, 3; Rom. 5, 12). „Nu este nici unul care să facă binele” fără motive egoiste (Psalmi 14, 3; Luca 11, 13; Rom. 7, 18; Ier. 17, 9). Mândria, lăcomia și iubirea de plăceri fac parte din firea omului (Psalmi 19, 13; Ioan 5, 44; 1 Tim. 6, 10). Prin puterea sa omul nu se poate schimba (Ieremia 10, 23).
Omul are și ceva bun
Pe lângă firea sa degradantă, omul posedă valoare: De la căderea în păcat, Dumnezeu a sădit în ființa umană „vrăjmășie” față de Satana (Gen. 3, 15) „un simț de dreptate și o dorință de bine” împreună cu aspirația spre eternitate „gândul veșniciei” (Ecl. 3, 11). Omul dispune de un potențial intelectual, afectiv și de voință liberă care pot fi puse în slujba binelui său și al semenilor. Și chiar din punct de vedere fizic omul este o ființă minunată (Psalmi 139, 14).
Contradicții și rezolvarea lor
Între dorința de bine și înclinațiile rele, între limite și aspirații, între dorința de a face binele și povara poftelor trupești se duce o luptă. Deși firea păcătoasă nu dispare prin convertire (2 Cor. 10, 3-5), cei convertiți biruie răul din ei prin lucrarea lui Isus Hristos (Ioan 15, 4; Gal. 2, 20).
Prin harul Domnului dispunem de tot ce este necesar să știm, ni se oferă mijloace pentru a fi readuși acolo de unde omul a căzut. Dar este necesar să acționăm în direcția cea bună (1 Petru 1, 14-17; 1 Petru 2, 1.2; Luca 2, 52).
Sursa: www.bazs-foisor.ro
