Ca o consecință a păcatului în structura gândirii umane a intrat și noțiunea de ascundere. Motivațiile trăirii acestui sentiment pot fi teama, sau dorința de a prezenta lucrurile altfel decât sunt ele cu adevărat, sau de cele mai multe ori tendința de a nu face cunoscut și pentru alții o faptă sau mai multe fapte rele. Planurile rele, distrucrive, care se fac, se realizează în ascuns. De aici pornesc acțiunile secrete și ultrasecrete.
1. Cum exprimă Biblia această încercare a oamenilor?
Isaia 29.15-16
Două categorii de oameni sunt cuprinși în această imagine:
a) cei care cred că planurile lor sunt mai bune decât cele pe care le are Dumnezeu, datorită necunoașterii atributelor Dumnezeirii;
b) cei care știu că planurile lor nu sunt în concordanță cu voința lui Dumnezeu. Aici sunt cuprinși creștinii care nu trăiesc după îndemnurile Duhului, ci deseori poftele lor firești le controlează activitatea. Și dacă unii rămân doar la nivelul planurilor, neavând curajul sau posibilitatea de a le pune în aplicare, există totuși mulți, parcă prea mulți oameni care realizează planurile înfăptuind acțiuni în întuneric. Ei știu bine că nu este bine ceea ce fac, dar se amăgesc cu această autoconsolare: "cine ne vede, cine ne știe?"
Dorința oamenilor este să nu fie văzuți de alții și să nu știe nimeni ce au făcut. Aceasta este mai important decât faptele rele făcute în întuneric. Cine ne vede, cine ne știe? Întrebarea poate fi pusă în condițiile în care se traversează o criză legată de experiența vieții. Omul bolnav care suferă de multă vreme se întreabă: cine mă vede cât sufăr? Cel necăjit, cel disperat se întreabă cine vede, cine știe în ce situație neplăcută sunt? Femeia părăsită de soț privește la copiii săi, la neajunsurile sale, la neputința ei și se întreabă cine vede cât de necăjită sunt și cine știe amărăciunea sufletului meu? Copilul abandonat care se zgribulește într-un loc mai ferit visând la un pat mai curat și cald, la dragostea mamei și protecția părinților, se întreabă cine mă vede și cine mă știe?
2. Care este răspunsul unei așteptări îndelungate, dar plină de credință?
Gen. 29.32 (p. 32)
Nu doar de o singură persoană este interesat Dumnezeu, ci, de toți oamenii.
3. Cum afirmă Dumnezeu grija Sa pentru cei mulți și necăjiți?
Exod 3.7 (p. 61)
Spre deosebire de zeii egiptenilor, Dumnezeu vede, simte și le vorbește israeliților. Cu câtă mândrie egiptenii vorbeau despre zeii lor când se închinau acestora! De fapt în mentalitatea lumii antice, lupta între popoare este lupta între zeii lor. Biruința unui popor însemna victoria zeilor lui asupra zeilor celorlalți. Plăgile cu care a fost lovit Egiptul sunt o demonstrație. Cine ne vede, cine ne știe? spuneau evreii când stăpânii lor apăsau mai mult jugul sclaviei.
Astăzi lucrurile se repetă pe o scară mai mică în familie. Iată de pildă, soțul sau soția descoperă adevărul Scripturii și-L acceptă pe Hristos ca Mântuitor. Viața se schimbă în conținutul ei, însă în mod ciudat nu se îmbunătățește ci devine mai grea. Apar jigniri, batjocuri usturătoare, interdicții severe, amenințări și violențe. Creștinul se întreabă de ce? Și în disperarea lui este confruntat cu dorința de a fi sigur că cineva, undeva, știe ce se întâmplă cu el.
Cine mă vede, cine mă știe? Cu atât mai pline de amărăciune sunt aceste cuvinte cu cât nu este nimeni între cei apropiați care să te înțeleagă. Priviți acea femeie tânără, căsătorită de un an. Idealul cu care plină de bucurie a plecat de acasă nu se realizează ca și cum nu ar fi existat vreodată. Soțul ei o privește din ce în ce mai încruntat, îl așteaptă să vină și el întârzie din ce în ce mai mult. Plictiseala se așterne din ce în ce mai mult în relația lor. Este din ce în ce mai neliniștită și mai îndurerată. Așteaptă un copil… O vecină o întreabă uneori de ce este așa slăbită. Cine o vede, cine o știe?
4. Ce asigurare ne dă Domnul Isus despre Tatăl?
Matei 6.5 (p. 928)
Iată băiatul care a crescut cu imaginea celui căruia lumea îi surâde. Totul este posibil, crede el. Astăzi merge din loc în loc căutând de muncă. Nu are relații, nici posibilități de a le face, dar încearcă… Este privit cu atenție și de fiecare dată inima îi bate tare când patronul îi vorbește pe un ton amical. Dar totul este o iluzie. Răspunsul este negativ, chiar dacă este dat într-o formă de politețe…
Cine mă vede, cine mă știe? Asemenea lui este fata cu multe calități. Este nevoită însă să suporte privirile insistente și obraznice ale celui care decide angajarea și plata ei – ea are însă principii morale pe care nu vrea să le calce. Unul dintre ele spune clar: "să nu preacurvești" (Exod 20.14) și pentru ea înseamnă de fapt să nu mai procedezi la fel ca înainte. Imaginea lui Isus pe crucea Golgotei o urmărește și privirea Lui blândă o asigură de înțelegere și biruință. Părăsește și acel birou obosită, descurajată, aproape plângând. Ce vor spune părinții care nu împărtășesc aceleași principii creștine? De ce nu te ajută Dumnezeul tău la care te rogi zi de zi? Și câte vor mai spune… Cine mă vede, cine mă știe?
5. Ce consolare plină de încurajare ne oferă Scriptura?
Hab. 1.13 (p. 902)
O femeie este alungată de acasă în toiul nopții de soțul ei beat. Copiii se agață de mama, plâng, sunt speriați. Ea nu știe ce să facă mai repede. Să se îmbrace mai gros pentru timpul rece, să adune hăinuțe pentru copii, ori să se grăbească pentru a reduce numărul loviturilor pe care soțul i le distribuie generos. Ușa se închide zgomotos în urma ei și într-un colț al grădinii, sau în boxa de la subsol, sau pe gangul din apropierea casei, zgribulită și aproape înghețată, ea și copiii pe care-i ține strânsă, adormiți la pieptul cald, se întreabă zguduită de plâns: cine mă vede unde mă aflu? Cine știe durerile mele?
Acolo, într-o cămăruță cu ferestre mici, cu perdele vechi și cu multe flori la geam, bătrânul mai aruncă o dată privirea spre curte. Auzise un zgomot și crezuse că feciorul lui a venit în sfârșit acasă. De ani de zile nu mai știe nici el de când, soția sa l-a părăsit plecând cu fiul, iar el și-a petrecut nopțile așteptându-i. Înainte se simțea mai bine, era sănătos, acum, toate îl dor,… și mâncarea aceea pe care o vecină se străduise să i-o aducă a fost de multă vreme terminată. Pâinea este prea uscată pentru el, zahăr de ceai nu mai are și nici nu poate merge să cumpere.
Așezat pe pat, lacrimile curg șiroaie peste barba lui albită. De multă vreme ușa lui nu a mai fost deschisă de cineva drag. Afară a început să cadă zăpada și soba lui este din ce în ce mai rece. Tremurând de frig și plin de tristețe, bătrânul întreabă: cine mă vede atât de părăsit, cine mă știe cât de mare suferință am îndurat în viață?
6. Poate fi cineva să fie într-o situație pe care Domnul să nu o cunoască?
Evrei 4.13
Iată fata uitată și abandonată de toți după ce a fost violată. Iată-l pe tânărul nervos din bar, aprinzând țigară după țigară. Vrea să-și înece durerea pentru că a fost părăsit de logodnica lui. Priviți-l pe cel care a pierdut câteva sute de mărci, pentru că cineva l-a excrocat promițându-i o viză pentru străinătate. Iată toți nemângâiații soartei ce se zbat în căutarea unei soluții, alergând pentru a scăpa de plictiseală, făcând tot felul de lucruri nepermise crezând că vor scăpa de realitatea apăsătoare. Privesc disperați spre pământ, iar spre cer se uită cu neîncredere. Oamenii care trec pe lângă ei neînțelegându-i, îi fac să strige: cine mă vede, cine mă știe?
7. Ce mângâiere pot găsi cei care simt nevoia de înțelegere și ajutor?
Isaia 41.10
Aceasta este o făgăduință foarte importantă pentru tine. Ea este permanent valabilă pentru că aparține lui Dumnezeu. Iată câteva împliniri ale ei: un tânăr a fost vândut de frații săi, dar Domnul a fost cu el (Iosif). O femeie a fost izgonită însărcinată fiind, iar mai târziu cu copilul în pustie, dar a fost văzută de Dumnezeu (Agar). Profetul Daniel a fost aruncat într-o groapă cu lei înfometați, iar prietenii lui într-un cuptor aprins. A știut despre aceasta Domnul și a fost cu ei în primejdie. Ce minunată este rezolvarea dată de El. O văduvă tânără a primit o familie minunată, o prostituată (Rahav) a devenit o credincioasă devotată în poporul Israel.
8. Până unde poate ajunge privirea plină de dragoste a lui Dumnezeu?
Daniel 2.22
Da, în întunericul sufletului tău, El cunoaște toate gândurile. În întunericul minții tale, el știe cine ești. Când crezi că ești ascuns și nimeni nu te recunoaște sau găsește, nu uita, El vede în întuneric, El descoperă ce este adânc.
Atunci când păcătuim, nu greșim doar față de om, ci pe Dumnezeu Îl doare păcatul nostru. Când tatăl lovește copiii brutal, suferința lor este simțită de Isus. Când o femeie primește dezmierdările înșelătoare ale unui om care nu este soțul ei, ea nu își înșeală doar soțul, ci pe Isus Însuși. Când copilul își minte părinții, nu doar față de ei se limitează păcatul și când tânărul trăiește viața în păcate, nu doar viața lui este în primejdie ci și a altora pe care Isus îi iubește. Cine ne vede și cine ne știe?
9. Ce spune Domnul Isus cu privire la acest lucru?
Luca 17.1-2 (p. 1011)
O, prietenul meu, într-adevăr merită plânsul și disperarea această situație pe care o trăim fiecare dintre noi zi de zi. În mulțimea de pe stradă te simți atât de singur. În aglomerația din metrou sau autobuz sunt doar străini. Citești pe fețele lor aceleași dureri, nebunii sau disperări ca ale tale. Fiecare se uită spre altceva, spre alții. Poate hoții de buzunare îți aruncă priviri furișe și te strâng uneori pentru a-ți controla buzunarul sau geanta. Cine te vede? Este cineva interesat să te vadă? Urci sau cobori scări rulante, simți răsuflarea celor din jur; ajungi undeva, dar de fapt ce vrei să faci? Unde vei merge? Ești supărat? Cine te știe? Te clatini de foame sau de nesomn, cine te vede? Simți că suferința recidivează, pe cine interesează?
10. Cât de puternică este dragostea lui Dumnezeu pentru tine?
Isaia 54.10
Te rog prietene, deschide inima la ceea ce vreau să-ți spun. Isus Hristos, Dumnezeul Creator al meu și al tău, a trăit pe pământul acesta ca om. A suferit foamea, a fost abandonat de prieteni, clasificat drept nebun de către frații Săi, angajat într-o luptă directă și continuă cu Satana, care L-a urmărit pas cu pas. El a găsit posibilitatea rezolvării oricărui lucru. De fapt, viața Lui a fost un model pentru noi. Care a fost secretul biruinței Sale? Ascultați-L cum spune fiecăruia: "Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă!" (Matei 11.28).
