Această întrebare se dorește a primi răspuns personal de la fiecare, privindu-se în oglindă. Întrebarea se adresează ție și nu celuilalt. Cine ești tu, cel care citești sau asculți?
Deși trăim într-o societate aglomerată și condensată, totuși, deseori personalitatea marcantă a unora iese în evidență. În ciuda tuturor modelelor umane ce reprezintă actualitatea sau au intrat deja în istorie, omul trebuie să rămână el însuși. Dorința de a imita duce la pierderea personalității care-l face pe om unic. Epigonita este o boală care paralizează multe caractere. Epigon – urmaș nedemn al unor înaintași iluștri. În ciuda străduințelor de imitare rămân tot mai puține valori originale asimilând numeroase copii mai mult sau mai puțin reușite.
Posibilitățile actuale fac posibilă transformarea identității. Televiziunea, cinema-ul, sportul, muzica, moda, au în ele ascuns misteriosul stimulent pentru depersonalizare. Astăzi răspunsurile la întrebarea: cine ești? sunt mai evazive decât oricând. Tinerii se îmbracă asemănător cu eroii unui film celebru. Șuvițe de păr lăsate pe ochi îi fac să se creadă Michel Jakson; fetele îmbrăcate sumar se cred staruri, iar la întrebarea: cine ești tu? răspunsul este din ce în ce mai departe de existența lor reală.
1. Ce spune Biblia cu privire la originea și apartenența noastră?
Psalmul 100.3 (p. 611)
În căutarea unui ideal, omul nu se îndreaptă spre Dumnezeu, Făcătorul său, ci spre un alt om care își oferă modelul doar fictiv, pentru că realitatea cuprinde și imagini neplăcute. Când te îmbraci, când vorbești, când te porți, când te coafezi, cine vrei să fii? Dar cine ești tu?
Mulți oameni caută să se ascundă de ei înșiși pentru că sunt nemulțumiți de felul în care arată. Cei mărunți ar dori să fie înalți, iar cei înalți ar dori să fie mai mărunți, cei grași privesc cu jind la cei slabi în timp ce aceștia mănâncă în disperare pentru a se îngrășa, fetele blonde ar dori să fie brunete, iar acestora nu le place părul negru. Dar când arăți altfel decât în realitate, cine ești tu? Toate aceste manifestări și multe altele, ascunse lor, exprimă tacit o revoltă împotriva lui Dumnezeu și toate nemulțumirile ajung la El. Care este implicația lui Dumnezeu în dezvoltarea personalității tale? Este El răspunzător de felul în care arăți? Până unde se întinde responsabilitatea Lui și de unde începe acțiunea umană în ceea ce privește întrebarea: "cine ești tu?"
2. De când este interesat Dumnezeu de orice ființă umană?
Psalmul 139.15-16 (p. 634)
În stadiul de embrion, Dumnezeu a participat activ la "design-ul" fătului. Ideea din Genesa 2.7: "Domnul Dumnezeu a făcut pe om", în care verbul a face exprimă hotărârea Domnului de a aduce la existență specia umană, apare sub imaginea de a forma, a modela, la fel cum apare și în Ieremia cu privire la lucrarea olarului: "Atunci el a făcut un alt vas…"
3. Cum este exprimată ideea colaborării lui Dumnezeu cu omul?
Iov 10.8-9 (p. 528)
Implicația lui Dumnezeu în crearea personalității mele cuprinde lucruri pe care El le-a stabilit, rezervându-și dreptul de a hotărâ pentru mine, iar eu trebuie să accept pe baza convingerii că înțelepciunea și dragostea Lui le poate folosi ca mijloace pentru binecuvântarea mea.
Aceste lucruri hotărâte de Dumnezeu sunt legate de familia mea și au implicații profunde asupra fizicului meu, ereditar se transmit caracteristici fizice. Acceptarea lucrurilor prestabilite de Dumnezeu își găsește suportul în faptul că El le poate folosi pe de o parte pentru formarea caracterului meu și de altă parte pentru a transmite lumii prin mine o mărturisire unică despre El. Dar, cine ești tu?
4. Cum subliniează Dumnezeu intervenția Sa în crearea omului?
Isaia 44.24 (p. 718)
În ceea ce privește părinții, Dumnezeu a stabilit părinții care te-au adus pe lume. Aceasta înseamnă că El alege și circumstanțele în viața părinților care vor influența atât concepția cât și nașterea. Dumnezeu a ales-o pe Maria pentru a-L naște pe Isus, pe Zaharia și Elisaveta pentru a fi părinții lui Ioan Botezătorul, pe Amram și Iochebet ca să fie părinții lui Moise, etc.
De la căderea în păcat, Dumnezeu este nevoit să lucreze prin părinți imperfecți, pentru a-și aduce la îndeplinire scopurile Sale. De asemenea Dumnezeu, când concepe "design-ul" fiecărui trebuie să țină cont de faptul că unele din defectele părinților se transmit copiilor și pentru a compensa aceasta, El acordă daruri speciale cu ajutorul cărora se poate depăși acest handicap. Există trei situații discutabile atunci când vorbim de alegerea părinților de către Dumnezeu pentru conceperea noastră.
a) Părinți adoptivi; sunt ei în planul lui Dumnezeu? Biblia ne ajută să înțelegem acest lucru. Amram și Iochebet au dat naștere lui Moise dar Dumnezeu a ales-o pe fiica lui Faraon pentru a-i oferi educația corespunzătoare în viitoarea misiune. Dumnezeu a ales pe Elcana și Ana pentru a fi părinții lui Samuel, totuși prin împrejurări care nu depindeau de copil, Samuel a fost crescut de Eli la Templu. Estera a fost înfiată de Mardoheu (Estera 2.7 – p. 514).
b) Pierderea unui părinte prin deces sau divorț.
5. Ce asigurare poate primi orfanul sau cel abandonat?
Psalmul 68.5-6 p.p. (p. 590).
Dumnezeu asigură o familie celor părăsiți. Exemplele biblice cuprinse aici au avut succes pentru că efectiv s-au supus celor sub autoritatea cărora Dumnezeu îi așezase. Așa a făcut Iosif, Moise, Daniel, Estera, Samuel și Timotei. Cel din urmă și-a pierdut tatăl și a fost crescut de mama și bunica lui. Mai târziu Pavel l-a adoptat ca fiu spiritual apreciind dorința de colaborare a lui Timotei în cuvintele: "a lucrat ca un rob împreună cu mine pentru înaintarea Evangheliei" (Filipeni 2.19-22).
c) Cei născuți în urma unui viol sau prostituție.
Aceștia pot avea mari rezerve în ceea ce privește intervenția lui Dumnezeu în venirea lor pe lume. Desigur, Dumnezeu nu este de acord cu asemenea manifestări, dar El va judeca orice faptă săvârșită de fiecare om. Lucrul încurajator în situația aceasta tristă este că Dumnezeu poate transforma un lucru rău într-o mare binecuvântare. Amintesc aici doar cazul lui Iefta (Judecători 11,1-2 – p. 274). Făgăduințele lui Dumnezeu sunt valabile și pentru cei veniți pe lume în aceste situații nedorite și neplăcute. În culmea lucrării Sale pământești, Isus a primit în public dureroasa jignire că este născut din curvie (Ioan 8.41 p. 1037) Cine ești tu?
Din moment ce Dumnezeu are un scop deosebit cu viața mea, El m-a adus la existență în această lume, în timpul istoric cel mai potrivit pentru împlinirea acestui scop. Atunci când cineva dorește să se fi născut în alt timp, în altă familie și cu altă imagine fizică, înseamnă să ignore sau chiar să rateze planul lui Dumnezeu cu El. Dacă vremurile în care trăiesc sunt grele, este cu atât mai important să-mi împlinesc misiunea, ca reprezentant al lumii divine într-o lume de întuneric spiritual.
6. Cine hotărește ce sex va avea cel ce se va naște?
Luca 1.13 (p. 985).
O formă gravă de pervertire a identității personale este generată de dorința părinților ca noul născut să fi fost de alt sex. Și dorința aceasta secretă păstrată mereu de a fi aparținut celuilalt sex va împiedica acceptarea responsabilităților stabilite de Dumnezeu. Tot Dumnezeu a fost Acela care a stabilit ordinea nașterilor. Și fiecare copil are trăsături care sunt în mod direct determinate de ordinea nașterii. Acest lucru are și o semnificație importantă în ceea ce privește responsabilitatea față de părinți. Isus a purtat grijă mamei Sale până la moarte, când a încredințat-o ucenicului Său, Ioan (Ioan 19.26-27 – p. 1052). În exemplul de acceptare a condițiilor în care Isus se naște găsim o mare încurajare pentru fiecare dintre noi. Părinții Lui au fost săraci. El s-a născut în staul și a crescut într-un orășel obscur, disprețuit de toți izraeliții. Isus s-a născut într-un timp istoric, dominat de ură și violență (Matei 2.16 – p. 924). În ceea ce privește rasa și naționalitatea, Isus s-a născut într-un popor disprețuit și un teritoriu aflat sub dominație romană. Izraeliții erau urâți de toate popoarele din jur, care foloseau orice ocazie pentru a-i umili și asupri. Isus nu doar că și-a trăit toată viața în mijlocul unei națiuni cucerite de romani, dar a fost crucificat de aceștia. Deși venise cu o misiune specială de la Tatăl Său ceresc a trebuit să îndeplinească timp de 30 de ani profesia impusă de tatăl Său pământesc, care l-a adoptat. Doar băieții puteau continua activitatea tatălui.
7. Care este aspectul fizic al lui Isus în viziunea crucificării?
Isaia 53.2 (p. 725).
Natura Sa divină era deranjantă pentru prietenii Săi. În sinagoga localității natale, declarând cine este și pentru ce a venit, cei ce Îl simpatizau până atunci, s-au simțit ofensați. Moartea Sa a fost o rușine publică pe care a suportat-o. Toate aceste momente prestabilite din viața lui Hristos n-au constituit motive de murmur sau de neacceptare pentru El, ci le-a considerat cu grijă alese pentru a-I permite împlinirea desăvârșită a misiunii Sale. Acesta a fost Isus. Dar cine ești tu? Există trei dimensiuni la care putem tinde analizându-ne cu realism:
a) simțământul de inferioritate;
b) simțământul de superioritate pe care-l avem atunci când ne comparăm cu ceilalți oameni;
c) simțământul recunoștinței acceptând imaginea de sine generată de conștiența faptului că Isus ne-a creat după chipul și asemănarea Lui.
Iată patru domenii în care nu trebuie să ne comparăm cu alții:
a) Aspectul fizic: prin comparație cu alții în privința înălțimii, grutății, culoarea părului și a ochilor, cu siguranță voi găsi mereu pe cineva care mi se va părea mai reușit, sau mai puțin reușit decât mine. Acest lucru mă va face fie nemulțumit, fie mândru.
b) Capacitatea intelectuală: comparând-o cu a altora, voi găsi mulți care vor fi mai inteligenți, dar și mulți mai jos decât mine.
c) Ereditatea: dacă privesc la defectele mele, la trăsăturile negative moștenite de la părinții mei, totdeauna voi găsi unele care-mi vor provoca descurajare.
d) Statutul economico-social: comparându-l cu al altora, mă va face să găsesc mereu pe cineva mai favorizat decât mine. Un lucru este cert: simțămintele de inferioritate și de mândrie nu sunt cauzate de un defect în sine, ci de lipsa unei perspective pozitive biblice asupra acelui defect.
Cine ești tu? Chipul tău poate suporta schimbări dramatice în funcție de starea de spirit. Ura și mânia contractă mușchii feței până la grotesc. Vina și frica produc adâncirea ochilor în orbite. O mare influență asupra aspectului fizic o are și regimul alimentar (Daniel 1.15 – p. 857).
Cine ești tu? Nimeni nu-ți poate da un răspuns corect decât numai tu. Privește în perspectiva biblică a creației divine. Tu ai fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și El vrea să revadă chipul Său în fiecare zi privind la tine.
Dacă ai mari frământări în sufletul tău și ești nemulțumit de cum arăți, iată câteva gânduri pentru rugăciune:
"Tată ceresc, îți mulțumesc pentru modul în care m-ai creat; îți mulțumesc că ai ales ca acești oameni să fie părinții mei, pentru că ai ales timpul acesta din istorie în care eu să exist; îți mulțumesc pentru culoarea ochilor și a părului, pentru localitatea și țara în care ai îngăduit să mă nasc; îți mulțumesc pentru scopul deosebit pe care îl ai cu mine și pentru locul pe care mi l-ai dat în familia mea, pentru frații și surorile mele; îți mulțumesc pentru posibilitățile mele intelectuale; îți mulțumesc Doamne pentru tot ceea ce sunt, pentru că Tu m-ai creat așa; îți mulțumesc pentru trăsăturile pe care am refuzat să le accept până acum!"
