EVANGHELIA IERTARII

  de J.L.Tucker
Traducere: Valeriu  Burciu

Poate am auzit de multe ori aceste cuvinte: "Nu te pot ierta niciodata". Sau: "Te mai iert numai de data aceasta". Evanghelia iertarii este un punct important în viata crestina. Fara spiritul iertarii ar exista numai amaraciune si înversunare. Dar iertarea aduce o pace interioara si calm in suflet. Sentimentele de durere sufleteasca sunt reale si uneori determina pe oameni sa înceteze a mai merge la biserica ori sa devina reci fatza de membrii familiei.  Amaraciunea se strecoara cu încetul în inima. Oamenii înceteaza a mai ajuta pe altii sau a studia Cuvantul lui Dumnezeu si a se ruga. Este o adevarata boala care afecteaza inima si distruge bucuria din sufletul crestinului iar în final poate sa-l faca sa piarda chiar viata vesnica cu Isus Hristos.
Cuvantul lui Dumnezeu ne spune: "Astfel dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, îmbracati-va cu o inima plina de ^ndurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu îndelunga rabdare. Ingaduiti-va unii pe altii si, daca unul are pricina sa se planga de altul, iertati-va unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, asa iertati-va si voi". Coloseni 3:12-13.
Evanghelia iertarii este în întregime centrata în Isus Hristos. A ierta înseamna sa fii asemenea Domnului Isus. In Evrei 12:14-15 citim sfaturile Sale: "Urmariti pacea cu totii si sfintirea, fara (de) care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luati seama bine ca nimeni sa nu se abata de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva sa dea lastari vreo radacina de amaraciune, sa va aduca tulburare si multi sa fie întinati de ea".
Cand mintea este plina de  amaraciune  impotriva  altuia,   parca  ar  fi contaminata de  otrava. Este imposibil sa distrugi pacea altei persoane fara a o distruge si pe a ta însuti. Nu poti murdari reputatia altuia fara a te murdari si pe tine. Nu poti arunca cu noroi în cineva si sa nu te murdaresti pe maini. Nu vei întalni un individ care nutreste sentimente de ura si un spirit neiertator, care sa fie cu adevarat fericit si sa aiba pace în suflet.
Un medic din New York a aratat ca 70% din pacientii sai sunt bolnavi pentru ca pastreaza în sufletul lor resentimente, dorinti bolnavicioase si spirit de razbunare. El a spus: "Un spirit iertator face mai mult bine si aduce mai multa alinare decat medicamentele". Deci, pentru binele sanatatii noastre sa fim iertatori.
Domnul Isus ne-a lasat sfaturi pretioase în Cuvantul Sau: "Nu judecati ca sa nu fiti judecati. Caci cu ce judecata judecati, veti fi judecati si cu ce masura masurati, vi se va masura". Matei 7:1-2.
Intr-un oras traiau doi vecini care se dusmaneau unul pe altul. Unul din ei gandindu-se cum sa se razbune mai bine pe celalalt, a construit un zid înalt între casa lui si a vecinului. Acest zid a blocat frumoasa priveliste a lacului de care se bucura vecinul sau, dar în acelasi timp a împiedicat razele soarelui sa mai lumineze propria sa casa. "Cu ce masura masurati, cu aceea vi se va masura".
Un om poate manji reputatia multori vieti, dar facand asa, acelasi lucru are loc si în viata lui. Unde este spirit iertator razele iubirii lui Dumnezeu se revarsa din abundenta. Martin Luther a spus: "Sufletul meu e prea mare si prea fericit ca sa fie inamicul altuia". Aceasi ideie a avut si T. Washington cand a spus: "Nu voi permite ca ura sa îngusteze si sa degradeze sufletul meu".
Domnul Isus a învatat pe ucenicii Sai cum sa se roage. Noi numim aceasta rugaciune "Rugaciunea Domneasca". Ea a fost rugaciunea ucenicilor si trebuie sa fie si a noastra. Sa subliniem o parte din aceasta rugaciune: "Si ne iarta noua greselile noastre, cum iertam si noi gresitilor nostri". Matei 6:12. Nu ne spun aceste cuvinte ca putem primi iertare din partea Domnului numai daca si noi suntem dispusi sa iertam pe aproapele nostru? "Cel care este neiertator îsi taie singur canalul prin care poate primi har de la Domnul."  E.G.White-Cugetari de pe Muntele Fericirilor.
In timpul Evului Mediu cand lorzii si cavalerii se aflau deseori în lupta, unul din lorzi  s-a hotarat sa se razbune pe  altul care îl ofensase. El a aflat ca inamicul sau însotit de altii va trece pe langa castel. Era o ocazie potrivita sa-si aduca la îndeplinire planul de razbunare. El si-a destainuit gandul sau  capelanului (preotul) palatului care a încercat sa-l determine
sa-si schimbe aceaste idei. In final i-a spus: "Domnule, vad ca nu pot sa te conving sa renunti la planul tau de razbunare, dar am o rugaminte: nu vrei sa vii cu mine in capela sa ne rugam împreuna înainte de a merge sa-ti întalnesti dusmanul?". Lordul a consimtit si împreuna s-au plecat pe genunchi pentru rugaciune. Capelanul iubitor a spus acelui razboinic neînduplecat:
"Poti sa repeti dupa mine  rugaciunea pe care Domnul nostru Isus Hristos i-a învatat pe ucenicii Sai?" "Da, voi face cum zici"–a raspuns lordul. Asa ca preotul a început rugaciunea iar ducele repeta propozitie dupa propozitie. Cand au ajuns la cererea "Iarta-ne noua greselile noastre cum iertam si noi gresitilor nostri", lordul deodata a amutit.
"Domnul meu de ce taci?"–a întrebat capelanul. "Esti bun sa repeti dupa mine aceste cuvinte daca ai curaj deajuns?""Nu pot", a izbucnit ducele."Atunci nici Dunmezeu nu poate sa te ierte, pentru ca asa este scris. El Ènsusi ne-a lasat aceasta rugaciune, deci tu trebuie ori sa renunti la planul tau de razbunare ori sa renunti a spune aceasta rugaciune. A-L ruga pe Dumnezeu sa te ierte asa cum tu ierti pe altii, ^nseamna a-I cere sa te pedepseasca pentru toate pacatele tale. Mergi acum domnul meu si întalneste-ti dusmanul, dar sa stii ca si Dumnezeu o sa se razbune la marea zi a judecatii".Vointa de fier a ducelui a fost franta."Nu", a strigat el. "Voi sfarsi rugaciunea". Si apoi a continuat printre lacrimi: "Dumnezeul meu si Tatal meu, iarta-ma pe mine asa cum doresc si eu sa iert pe cel ce m-a ofensat; si nu ma duce în ispita, ci ma izbaveste de cel rau". La încheierea rugaciunii amandoi au spus "Amin".
Ce fel de simtaminte nutrim fiecare în inima noastra? Cum îndraznim sa criticam sau sa condamnam pe altii cand noi însine suntem vinovati si îndatorati Celui care a venit pe aceasta planeta ca sa ne ierte si sa ne mantuiasca? Omul poate fi salvat numai prin meritele Domnului Isus. Noi care trebuie sa cautam iertare în virtutea sangelui Sau, suntem sub obligatia de a exercita iubire, mila si iertare fata de semenii nostri. Iertarea în realitate are o însemnatate mai larga decat a spune simplu "te iert". Sa
subliniem ultimele cuvinte din promisiunea ce se gaseste în Isaia 55:7. "Sa se lase cel rau de calea lui si omul nelegiuit sa se lase de gandurile lui; sa se întoarca la Domnul care va avea mila de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseste iertand". Se poate spune ca Dumnezeu face mai mult pentru noi decat a ierta. El ne ofera iertare abundenta. Iertarea lui Dumnezeu nu este numai
un act juridic prin care elibereaza de sub condamnare, ci este si recuperare din pacat. Este un izvor de iubire rascumparatoare care transforma inima. In Psamlul 51:10 David a înaltat o rugaciune minunata: "Zideste în mine o inima curata Dumnezeule, pune în mine un duh nou si statornic". Aceasta este mai mult decat o cerere de iertare, este  o dorinta dupa o completa reînnoire a inimii.
Sa studiem cateva exemple biblice în care se scoate în evidenta spiritul de iertare. Un exemplu stralucit este tanarul Iosif. El a fost aruncat într-o groapa, a fost vandut ca sclav si-l întalnim  în cele din urma în închisoare. Toate aceste nedreptati puteau sa-l faca sa aiba o atitudine de amaraciune fata de viata si ura pentru cei care l-au tratat în acest fel. Prin toate tragediile pe care le-a experimentat, el a ramas cu o atitudine pozitiva. Cand a devenit guvernatorul Egiptului si a avut posibilitatea de a se razbuna, el a plans în schimb. Imbratisand pe fratii sai a plans împreuna cu ei. Ce iubire si ce spirit iertator! Sa privim si la Petru. Impulsivul si îndoielnicul Petru. El a întrebat: "Doamne, de cate ori sa iert pe fratele meu cand va pacatui împotriva mea? Pana la sapte ori?" Matei 18:21. Si Domnul i-a raspuns: "Eu nu-ti zic pana la sapte ori, ci pana la saptezeci de ori cate sapte. De aceea împaratia cerurilor se aseamana cu un împarat care a vrut sa se socoteasca cu robii sai. A început sa faca socoteala si i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni". Matei 18:22-24.
Ce datorie enorma! Zece mii de talanti ar fi evaluati astazi la uriasa suma de 46 milioane de dolari. "Fiindca el n-avea cu ce plati, stapanul lui a poruncit sa-l vanda pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui si tot ce avea si sa se plateasca datoria. Robul s-a aruncat la pamant, i s-a ^nchinat si a zis: "Doamne, mai îngaduieste-mi si-ti voi plati tot". Stapanul robului aceluia, facandu-i-se mila de el, i-a dat drumul si a iertat toata datoria". Matei 18:25-27.
Iertarea oferita de acest rege reprezinta iertarea divina a tuturor pacatele noastre. Regele care a fost plin de compasiune si a iertat datoria acelui serv, simbolizeaza pe Domnul Isus si iertarea ce o ofera oamenilor pacatosi.
Omul nu se poate salva singur si de aceea Domnul Hristos a venit pe acest pamant si a murit, El cel drept pentru cei nedrepti. In parabola, datornicul pledeaza pentru un ragaz în care sa poata plati, dar sentinta a fost revocata si întreaga datorie anulata. Prin aceasta i s-a oferit posibilitatea de a da pe fata acelasi spirit iertator.
"Robul acela cand a iesit afara, a întalnit pe unul din tovarasii lui de slujba care-i era dator o suta de lei. A pus mana pe el si-l strangea de gat, zicand: "Plateste-mi ce-mi esti dator". Tovarasul lui s-a aruncat la pamant, îl ruga si zicea: "Mai îngaduieste-ma si-ti voi plati". Dar el n-a vrut, ci s-a dus si l-a aruncat în temnita, pana va plati datoria". Matei 18:28-30.
Nu e aceasta de necrezut? Cel care a datorat regelui sau aproape 50 de milioane de dolari, nu a vrut sa-l ierte pe tovarasul sau care-i datora numai 50 de dolari. Cat de multi sunt si astazi care manifesta acelasi spirit!Cand primul datornic a cerut mila din partea stapanului sau, el nu avea o ideie clara despre uriasa lui datorie, nici nu si-a dat seama de starea lui lipsita de speranta. El credea ca se va achita singur de datorie, asa cum sunt multi care spera ca prin propriile lor merite vor castiga favoarea lui Dumnezeu. Ei nu accepta harul lui Dumnezeu în dar, ci încearca sa cladeasca îndreptatirea lor proprie. Inimile lor nu sunt frante si umilite din cauza pacatului, ci ei sunt impunatori si neiertatori fata de semenii lor. Poate ca pacatele lor împotriva lui Dumnezeu, comparate cu ale fratilor lor, sunt ca si zece mii de talanti fata de o suta de dinari. Este aproape un procent de unul la un milion. Si cu toate acestea ei îndraznesc sa fie neiertatori. "Cand au vazut tovarasii lui cele întamplate, s-au întristat foarte mult si s-au dus de au spus stapanului lor toate cele petrecute. Atunci stapanul a chemat la el pe robul acesta si-a zis: "Rob viclean! Eu ti-am iertat toata datoria, fiindca m-ai rugat. Oare nu se cadea sa ai si tu mila de tovarasul tau, cum am avut eu mila de tine?"  Si stapanul s-a maniat si l-a dat pe mana chinuitorilor, pana va plati tot ce datora. Tot asa va va face si Tatal Meu
cel ceresc, daca fiecare din voi nu iarta din toata inima pe fratele sau". Matei 18:31-35.
Ziua judecatii a sosit. Ocazia de a oferi mila si iertare a trecut. La fel va fi si pentru noi, daca nu dam la o parte radacinile de amaraciune si manie.
Ocazia de a spune cuiva: "Te iert", se va sfarsi într-o zi. Atunci va fi prea tarziu. In loc de razbunare, sa oferim iertare, compasiune si iubire. Marea lectie în aceasta parabola a Domnului Isus consta în contrastul dintre iubirea lui Dumnezeu si inima împietrita a omului. "Oare nu se cadea sa ai si tu mila de tovarasiul tau, cum am avut eu mila de tine?" (versetul 33). A înteles Petru cel impulsiv ceva din aceasta parabola? Poate ca da, totusi nu a dovedit aceasta pana cand nu a fost pe deplin convertit si a devenit Petru cel iertator. Prin inspiratie sfanta el a scris urmatoarele cuvinte despre Domnul sau iubitor: "Si la aceasta ati fost chemati, fiindca si Hristos a suferit pentru voi si v-a lasat o pilda, ca sa calcati pe urmele Lui. El n-a facut pacat si în gura Lui nu s-a gasit viclesug. Cand era batjocorit, nu raspundea cu batjocuri, si cand era chinuit nu ameninta, ci se supunea dreptului judecator". 1 Petru 2:21-23.
In timp ce era crucificat, Domnul Isus s-a rugat: "Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac". Luca 23:34. Cel care a propovaduit Evanghelia iertarii este Cel care a si dovedit-o prin exemplul Sau. Sa învatam  de la El.
In zilele de pionierat ale Americii, un stapan de sclavi cu suflet nobil, avea un rob pe care-l iubea foarte mult. Intr-o zi s-au dus amandoi la un targ de sclavi. Acolo au vazut un batran negru care era expus pentru a fi vandut. Parul lui era alb, spatele încovoiat si trupul tremura neputincios.
Sclavul cel bun l-a implorat pe stapanul sau  sa cumpere pe acest batran. Stapanul a fost surprins, dar a facut ce i-a cerut sclavul sau la care tinea mult. Acesta l-a luat acasa  batran, l-a dus în coliba lui si l-a asezat pe patul sau. Apoi l-a hranit si i-a dat apa de baut. Cand batranului îi era frig, el îl scotea la soare sa se încalzeasca, iar cand razele soarelui dogorau cu putere, îl ducea la umbra racoroasa.
"Ce înseamna toate acestea?"  l-a întrebat stapanul pe sclavul sau. "Acest om batran este tatal tau?" "Nu", a venit raspunsul. "Atunci poate este fratele tau sau un prieten?" "Nu", a raspuns sclavul cel credincios. "Acest om este dusmanul meu. Cu ani în urma el m-a rapit din casa mea din Africa si m-a vandut ca sa fiu sclav. Iar eu acum fac ce spune Biblia. "Daca îi este foame
vrajmasului tau, da-i sa manance; daca-i este sete, da-i sa bea; caci daca vei face astfel, vei gramadi carbuni aprinsi pe capul lui". Romani 12:20.Niciodata nu este sufletul omenesc mai puternic si mai nobil decat atunci cand trece cu vederea razbunarea si iarta nedreptatea. Aceasta este Evanghelia iertarii. Asa ne învata Domnul Isus pe mine si pe dumneavoastra.