Cea mai mare iubire descoperita oamenilor

CEA MAI MARE IUBIRE DESCOPERITA OAMENILOR

1. Dumnezeu este plin de dor

   Dumnezeu a voit totdeauna sa fie aproape de fiintele carora le-a acordat suprema Sa atentie. Poate ca atribuim Dumnezeirii simtaminte omenesti cand spunem ca Dumnezeu este plin de dor dupa prietenia pe care a avut-o candva cu omul. Geneza capitolul 3 ne povesteste tragica istorie a caderii omului în pacat. Deasemenea ne dezvaluie obiceiul lui Dumnezeu de a veni “In racoarea zilei” – cand soarele apunea – spre a fi în partasie la serviciul divin de închinare, fata în fata cu Adam si Eva. Dumnezeu a venit ca de obicei la serviciul divin de seara. El a strigat: “Adame, unde esti?” Dar nu a venit nici un raspuns. Adam si Eva s-au ascuns. Apoi, îmbracati în mini-sorturi din frunze de smochin, rusinati, Adam si Eva au iesit din locul unde se ascunsesera. Adam a zis: “Ti-am auzit glasul în gradina si m-am temut”.
   Ce straniu pentru om sa spuna: “M-am temut”. Omul, aceasta fiinta nobila si plina de maretie, coroana creatiunii lui Dumnezeu, sa se teama. Sa se teama de Facatorul lui. Aceasta este lucrarea pacatului. Pacatul este acela care face pe om sa se teama de cei mai buni prieteni ai sai. Pacatul transforma pe cel mai puternic într-un om plin de frica si coboara pe cel mai nobil în rusine.
   Acum Dumnezeu a început sa-Si desfasoare cel mai minunat plan al dragostei Sale pentru a înlatura pacatul si l-a demonstrat în fata acestor trupuri jumatate goale, care erau acoperite cu sorturi de frunze. Adam si Eva, iesind în lumea rece, afara din gradina Edenului, aveau nevoie de haine. Biblia spune: “Domnul Dumnezeu a facut lui Adam si nevastei lui haine de piele si i-a îmbracat cu ele”. (Geneza 3:21). Ce haine minunate trebuie sa fi fost acelea, facute cu toata priceperea, întelepciunea si mila plina de gingasie a Creatorului. Aceste haine reprezentau moartea. Cel putin un animal, poate chiar mai multe, au trebuit sa moara pentru ca Adam si Eva sa poata supravietui. Inca odata li s-a facut cunoscut pretul pacatului. Parca auzim pe Dumnezeu spunand:“Copiii Mei, daca din nou nu veti asculta, atunci trebuie sa luati un miel nevinovat si cu  propriile voastre maini trebuie sa-l ucideti. Sangele va reprezenta acel sange care va fi varsat pentru voi într-o zi. Acel miel nevinovat reprezinta pe Acela care va veni si va muri pentru voi ca sa primiti viata vesnica.” O, ce iubire!
   Uneori ma gandeam astfel: “Ce s-ar fi întamplat daca Dumnezeu ne-ar fi uitat si s-ar fi bucurat numai de lucrarea manilor Lui din alte lumi. (Evrei 1). In vremuri de demult David  striga: “Ce este omul, ca sa te gîndesti la el? Si fiul omului ca sa-l bagi în seama?” (Psalmul 8:4). Isus a ajuns punctul culminant al dragostei Lui, caci citim înIoan 13:1 “Fiindca iubea pe ai Sai, care erau în lume, i-a iubit p^na la capat”.(Ioan 13:1).
   In istorioara povestita de Isus despre Fiul Risipitor, tatal n-a fost multumit si n-a avut odihna pîna ce fiul s-a reîntors. Vedeti, fiul plecat aiurea parca este cel mai drag parintilor. Rugaciunile lor apar mult mai serioase atunci cand este mentionat numele lui. Dumnezeu vrea sa fie apropiat de copiii Sai. El este plin de dor dupa ei.

2. Umbland cu Dumnezeu

   Enoh, cel de al saptelea patriarh de la Adam, avea o foarte stransa prietenie cu minunatul Dumnezeu plin de iubire. Bibila spune: “Dupa  nasterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani… Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a luat Dumnezeu”. Geneza 5:22-24. A avea un baietel înseamna foarte mult pentru multi parinti, mai ales pentru tati. Privind cu iubire acest copilas al sau si gandindu-se la bunatatea lui Dumnezeu care i-a dat acest baiat,   Enoh s-a apropiat mai mult de Dumnezeu si a fagaduit sa-L iubeasca si sa-L serveasca toata viata sa. Probabil, pentru prima data în viata sa, Enoh a început sa înteleaga legatura dintre Dumnezeu Tatal si Fiul. Acesta poate fi motivul pentru care el a umblat cu Dumnezeu. El a înteles dragostea extraordinara în planul lui Dumnezeu de mantuire a omului si astfel “Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a luat Dumnezeu”.
   Imi place felul cum o fetita a explicat aceasta istorisire. Ea spunea ca Dumnezeu a venit jos pe pamant în racoarea zilei, S-a plimbat si a vorbit cu Enoh. In fiecare zi ei se întalneau. Intr-o zi Dumnezeu a spus: “Enoh, suntem mai aproape de casa Mea dacat de a ta. N-ai vrea sa vii cu Mine în casa?” Si asa, Enoh nu s-a mai vazut, caci Dumnezeu l-a luat. Dumnezeu era doritor dupa prietenia pe care El a avut-o candva cu Adam si Eva. Cat de mult doreste El sa fie împreuna cu poporul Sau.

3. Moise – prietenul lui Dumnezeu

   In Exodul 25:8 este descoperit unul din cele mai frumoase adevaruri. Dumnezeu a zis lui Moise: “Sa-mi faca un locas sfînt si Eu voi locui în mijlocul lor”. Care a fost scopul construirii templului (sanctuarului) în pustie? Pentru a descoperi planul mantuirii? Da, dar si mai mult decat aceasta. Dumnezeu a zis: “Sunt singur. Vreau sa fiu cu poporul Meu. Vreau sa locuiesc între ei”.
   Uneori cuget la experienta minunata si glorioasa a lui Moise pe munte cu Dumnezeu. Ganditi-va, sa petreci 40 de zile pe munte cu Dumnezeu. Fata lui Moise reflecta slava lui Dumnezeu. “Copiii lui Israel se uitau la fata lui Moise si vedeau ca pielea fetei lui stralucea; si Moise îsi punea iarasi mahrama pe fata pana ce intra ca sa vorbeasca cu Domnul”. Exodul 34:35. Nu-i asa ca si noi avem nevoie astazi de mai multe fete care sa straluceasca? Daca am petrece mai mult timp pe genunchi în întalniri speciale cu Dumnezeu, atunci am vedea mai multe fete stralucind.
   In cele din urma a venit ziua cand Dumnezeu a zis: “Moise, este timpul sa mori. Vino sus pe varful muntelui Pisga si îti voi arata tara promisa”. “Moise era în vîrsta de o suta douazeci de ani cînd a murit; vederea nu–i slabise si puterea nu-i trecuse”. Deuteronom 34:7. “Moise, robul Domnului, a murit acolo, în tara Moabului, dupa porunca Domnului. Si Domnul l-a îngropat în vale, în tara Moabului, fata în fata cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormantul pîna în ziua de azi”. Deuteronom 34:5-6. Moise s-a suit singur pe munte. Dumnezeu  l-a înmormantat, i-a sapat mormantul si l-a îngropat.
   Dar Dumnezeu dorea dupa prietenia pe care o avusese cu Moise pe munte, deaceea a zis: “Mihail”, (Acesta este un alt nume al lui Isus), “mergi pe pamant si înviaza-l”. Biblia descrie cearta dintre Hristos si Satan. Satan zicea: “Moise este al meu. Eu l-am adus la mormant. Tu nu-l poti pretinde”. Daca citim în Iuda 9, vedem ca Domnul Hristos a spus: “Domnul sa te mustre”. “Moise, vino afara. Vino afara”. Dumnezeu tanjea dupa Moise si a facut pe Moise un tip al tuturor celor ce vor fi înviati în ziua de apoi.
   Minunatul serviciu din sanctuar a descoperit marea iubire a Dumnezeului nostru. Totusi Dumnezeu nu era satisfacut. El dorea sa-Si întinda mainile împrejurul omenirii. “Dar cînd a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau…” (Galateni 4:4) “Dumnezeu era în Hristos”. (2 Corinteni 5:19). Vedem pe Isus vindecand , binecuvantand si zicand: “Lasati copilasii sa vina la Mine si nu-i opriti; caci Imparatia lui Dumnezeu este a celor ca ei”. (Marcu 10:14). Il vedem mantuind lumea. Dumnezeul nostru a venit tot mai aproape de omenire.

4.Dumnezeu sufera din cauza pacatului

   Tatal nostru din ceruri a suferit mult din cauza pacatului. Priviti la Fiul lui Dumnezeu respins de oameni. Ascultati la strigatul Lui: "Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine. De cate ori am vrut sa strang pe copiii tai cum îsi strange gaina puii sub aripi si n-ati vrut.” (Matei 23:37). Priviti pe Fiul lui Dumnezeu atarnand pe crucea Calvarului si auziti strigatul Sau: “Tata, iarta-i caci nu stiu cefac.” (Luca 23:34). In acel moment teribil, Hristos simtea moartea celor osanditi. Ce iubire! Tatal a permis Fiului Sau sa treaca prin toate acestea datorita iubirii Sale infinite pentru noi.

5. O infatisare a iubirii Lui Dumnezeu

   Un pastor, care traia într-un orasel din Noua Anglie, avea un fiu de aproape 14 ani, care era elev la scoala. Intr-o dupa amiaza, învatatorul a venit acasa, cautand pe tatal baiatului si i-a zis:
“-Baiatul tau este bolnav?”
“-Nu, de ce?”
“-Astazi  n-a fost la scoala”.
“-E adevarat?”
“-Nici ieri n-a fost”.
“-Nu mai spune”.
“-Nici alaltaieri…”
“-Ei, bine”.
“-Si am presupus ca era bolnav”.
“-Nu, nu e bolnav”.
“-Bine. Am gandit ca trebuie sa-ti spun”.
“-Multumesc”, a spus tatal si învatatorul a plecat.
   Tatal a ramas ganditor. Curand a auzit poarta scartaind si a cunoscut ca baiatul venise. S-a dus sa-i deschida usa. Baiatul si-a dat seama imediat ca tatal sau stia despre cele trei zile. Tatal zise: “Vino în biblioteca, Fil”.
   Fil a intrat si usa s-a închis. Tatal a zis: “Fil, învatatorul tau a fost aici astazi. El mi-a spus ca astazi n-ai fost la scoala, nici ieri, nici alaltaieri. Noi am presupus ca tu ai fost. Cel putin asa ne-ai lasat sa întelegem. Nu-ti poti da seama cat de rau m-am simtit. Am avut încredere în tine. Totdeauna mi-am spus: “Pot sa ma încred în fiul meu, Fil”. Si iata ca ai nutrit o minciuna timp de trei zile. Nu-ti pot spune cît de rau ma simt”.
   Pentru Fil a fost greu de suportat sa i se vorbeasca atat de linistit. Daca tatal sau i-ar fi vorbit cu asprime sau l-ar fi chemat la o parte sa-l bata cu nuiaua, nu i s-ar fi parut atat de greu. Dupa o scurta pauza, tatal i-a zis: “Fil, sa îngenunchiem pentru rugaciune”. Din ce în ce îi era tot mai greu lui Fil. El n-ar fi voit sa se roage chiar atunci. Dar au îngenunchiat si tatal si-a revarsat întreaga inima în rugaciune. Ascultandu-i rugaciunea, baiatul a priceput cat de rau se simtea tatal datorita comportarii sale. Oarecum el s-a privit ca într-o oglinda saînd pe genunchi ca niciodata mai înainte. E ceva ciudat în legatura cu acea oglinda a îngenunchierii. Multor oameni nu le place.
   Apoi s-au ridicat. Ochii tatalui erau uzi de lacrimi. Si ochii lui Fil nu erau uscati. Atunci tatal a zis: “Baiatul meu, e o lege a vietii ca unde exista pacat, acolo exista suferinta. Aceste doua lucruri nu le poti desparti. Daca exista suferinta, undeva a fost pacat. Nu poti separa aceste lucruri. Acum, spuse el, tu ai gresit. In aceasta casa eu reprezint pe Dumnezeu. Asa ca vom face astfel: Tu vei merge în camera de sus si îti voi aduce un pat acolo. La timpul potrivit vei servi masa acolo si vei sta acolo atata vreme cat ai mintit – trei zile si trei nopti.
   Fil n-a scos o vorba. Au mers sus, patul a fost facut si tatal l-a sarutat pe baiat si l-a lasat singur cu gandurile lui. Cînd a venit timpul cinei, statal si mama s-au asezat sa manance. Totusi nu puteau manca, gîndindu-se la baiat. Cu cat mestecau mai mult, cu atat mancarea parea mai uscata în gura lor. Si înghiteau cu noduri.
   Apoi s-au asezat pe fotolii. Tatal a luat ziarul sa-l citeasca si mama a început sa coase. In seara aceea el nu putea vedea bine – ochelarii, degur. I-a luat de la ochi, i-a sters si atunci a constatat ca tinuse ziarul invers. Ea încerca sa coase si firul s-a rupt. Se parea ca nu poate înnoda firul de ata.
   Curand ceasul a batut ora noua, apoi zece, ora cand de obicei se retrageau la culcare. Ea a întrebat: “Nu te duci la culcare?” El a raspuns: “Cred ca înca nu ma duc. Tu poti merge”. “Nu, cred ca voi mai zabovi si eu”. Ceasul arata ora unsprezece si apoi aproape doisprezece. Atunci au încuiat usa si au mers în dormitor, dar nu pentru a dormi. Fiecare se facea ca doarme. Curand ea a zis: “De ce nu dormi?” El raspunse dulce: “De unde stii ca nu dormeam? Tu de ce nu dormi?” “Nu pot, gandindu-ma la baiat ca e acolo sus”. “Aceasta-i si problema mea”, raspunse el. Ceasul arata doisprezece, apoi unu si doua, dar somnul nu venea.
   In cele din urma el zise: “Draga mea, eu nu mai pot sta aici. Ma duc sus la Fil”. Si-a luat perna si încetisor a parasit camera, a urcat scarile si a deschis usor ca nu cumva sa-l trezeasca pe baiat daca ar fi dormit. A pasit încet pana la coltul de langa fereastra si privea. Fil statea acolo treaz, cu ceva scanteind în ochii lui si care pareau ca se prelungeau pe obraji. Tatal a intrat sub cearceaf langa baiat si si-au trecut fiecare mainile dupa gatul celuilalt, caci ei au fost totdeauna cei mai buni prieteni – tatal si fiul – si lacrimile lor s-au împreunat pe obrajii lor. Apoi au adormit.  In seara urmatoare tatal a zis: “Noapte buna, draga, ma duc la Fil”. Si a doua  noapte el a dormit sus cu baiatul. A treia seara iarasi a zis: “Draga, noapte buna. Iarasi merg sus la baiat”. Si a treia noapte el a dormit în acelasi loc al pedepsei împreuna cu fiul sau. Nu este surprinzator faptul ca baiatul acela, aînd a crescut mare, a devenit un misionar pentru Isus în inima Chinei.  Acel tata este o imagine omeneasca a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate alunga pacatul. El este aici. El nu poate înlatura suferinta, caci suferinta aduce marturie ca ceva este gresit în lume. Asa ca Dumnezeu a venit aici în persoana Fiului Sau si Si-a dat viata în locuinta mortii în locul omului. Acesta este Dumnezeu – Dumnezeul nostru. El vine si Isi pune viata alaturi de viata mea si a dumneavoastra si ne face sa uram pacatul si sa dorim sa fim curati.

6. Dumnezeu a trimis spiritul sfant

   Isus, îmbracat în corp omenesc, putea fi numai într-un anumit loc în acelasi timp. Atunci Dumnezeu a trimis Spiritul Sfant dezbracat de corp omenesc, nu numai sa fie cu noi, ci în noi – pentru a pleda, a convinge, a curati si a mangaia. “Hristos în voi, nadejdea slavei”. (Coloseni 1:27). “Caci asa vorbeste Cel Prea Inalt, a carui locuinta este vesnica si al carui Nume este sfant. “Eu locuiesc în locuri înalte si în sfintenie; dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca sa înviorez duhurile smerite si sa îmbarbatez inimile zdrobite”. (Isaia 57:15).
   Cand simti puterea convingatoare în viata ta, cînd Il auzi insistand lînga tine, Acesta-i Dumnezeul nostru, acest minunat Dumnezeu al iubirii, care doreste dupa prietenia pe care a avut-o candva cu omul. El te vrea sa mergi împreuna cu El. El vrea ca tu sa traiesti în El. El doreste sa fii cu El în vesnicie. De aceea El îti vorbeste asa de duios prin Spiritul Sau.

7. Dragostea Lui Dumnezeu va triumfa

   Curand marea iubire a lui Dumnezeu va triumfa. Atunci dorinta inimii Sale va fi împlinita. Poporul  Lui va fi cu El. (Apocalips 21:3; 22:4).
   Prietenul meu, ai gasit acest glorios adevar? Curand va veni ziua cand Dumnezeu si omul vor fi împreuna. Dumnezeu este atat de doritor dupa prietenia pe care a avut-o candva cu omul. Intr-una din aceste zile, marea Sa dragoste va triumfa si El va fi cu poporul Sau rascumparat. Atunci nu va mai exista pacat, durere si suferinta. Pacatul va fi complet îndepartat din Universul lui Dumnezeu. Atunci omul va putea privi Fata lui Dumnezeu si sa traiasca vesnic, avand prietenie si comuniune fata catre fata cu Dumnezeul cel viu.
   “Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu. Si suntem. Lumea nu ne cunoaste, pentru ca nu l-a cunoscut nici pe El”. (1 Ioan 3:1).
   O asa iubire ma cheama pe mine. Nu pot sa ma împotrivesc. Ii cedez. Dar tu? De mult, în zilele de pionierat, traia langa Chicago o familie de Quakeri cu numele Hartman. Fiul lor, John, a crescut, avand 19 ani. Intr-o zi, el si tata-sau au avut o cearta violenta, care a fost ceva neobisnuit în acea familie iubitoare de pace. Cearta a fost atat de serioasa, încat tatal i-a poruncit fiului sa plece de acasa.  Atunci John, care era la fel de înalt ca si taica-sau, s-a ridicat si a zis: “Tata, voi pleca si nu ma voi întoarce decît atunci cînd voi avea o invitatie personala din partea ta”. John s-a hotarat sa mearga în vest pentru a cauta ceva de lucru. Astfel cu un tarnacop si o lopata s-a suit în vagonul unui tren care mergea spre California, caci se descoperise aurul acolo.
   Au trecut doar cateva zile cand tatal s-a recules si plin de cainta si-a recunoscut gresala sa. Acum era cu inima franta. A hotarat sa mearga si sa gaseasca pe fiul sau. Si-a vandut cateva lucruri pentru a lasa sotiei si familiei cele necesare si a obtine bani de calatorie. Stia ca fiul sau plecase spre vest, asa ca s-a urcat în primul tren pentru California. Curand a trecut din loc în loc numai ca sa afle ca fiul sau, John, trecuse pe acolo cateva saptamani înainte.
   In cele din urma, cu banii cheltuiti, el a decis ca trebuie sa se întoarca acasa. Un gand i-a trecut prin minte cînd a ajuns la o cotitura si a vazut iesind în afara merginea unei stanci. “Voi scrie un mesaj pe stanci si-l voi invita pe John sa vina acasa”. Si asa a facut. A scris si a scris de mai multe ori. Cu o rugaciune în inima sa ca fiul sau, John, va veni si va vedea mesajul înainte ca vantul si vremea sa stearga scrisul, tatal a plecat spre Chicago.  Datorita providentei, tanarul John  a trecut pe acolo si a vazut cuvintele: “John Hartman, tatal tau te iubeste. Vino acasa”. Si-a muscat buza si a plecat înainte cu încapatanare. Iarasi a gasit scris: “John Hartman, tatal tau te iubeste. Vino acasa”. Atunci John si-a zis: “Tatal meu trebuie ca m-a iubit mult de a venit aici si a scris acest mesaj ca oricine sa-l vada. Voi merge acasa”. Si a plecat.
   Prietene, Isus Hristos a venit mult mai departe decat distanta de la Chicago la California pentru a te mantui. El a venit din lumile pline de slava aici pe acest pamant blestemat din cauza pacatului. Pe fiecare fir de iarba, pe fiecare copac si pe fiecare floare El a scris solia: “Tatal tau ceresc te iubeste. Vino acasa”. Apoi cu însusi sangele Sau El a scris pe crucea Calvarului: “Tatal tau te iubeste. Vino acasa!”
   O astfel de iubire face apel la inima mea. Eu nu-i pot rezista si i-am raspuns.  Dar tu?
   Sunt sigur ca si inima ta raspunde acestei iubiri marete si te vei uni împreuna cu mine spunand: “Tata, noi te iubim. Tot ceeace Tu vrei sa facem, cu bucurie vom face, caci Te iubim aaît de mult. Iti predam Tie vietile noastre, serviciile noastre si tot ceeace ne apartine.