Cum știm ce s-a petrecut acum sute de ani în urmă? Trebuie să cercetăm mărturia acelora care au trăit atunci și au scris despre evenimente, sau le-au povestit copiilor lor, ai căror urmași ni le-au povestit nouă. Cum știm că a existat Napoleon Bonaparte? Sau Alexandru cel Mare? Numai prin mărturia martorilor și din dovezile trecutului în forma descoperirilor arheologice – clădiri, manuscrise, etc.
Acum, ce legătură există între martorii lui Dumnezeu și adevărul Cuvântului Său? Unul care vorbea pentru Dumnezeu a scris încă de mult: "Scoate afară poporul cel orb, care totuși are ochi și surzii, care totuși au urechi. Să se strângă toate neamurile și să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Care dintre ei ne-au făcut cele dintâi proorocii? Să-și aducă martorii și să-și dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii și să zică: Adevărat! Voi sunteți martorii Mei – zice Domnul, voi și Robul Meu pe care L-am ales, ca să știți, ca să Mă credeți și să înțelegeți că Eu Sunt; înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu și după Mine nu va fi" Isaia 43:8-10.
"Voi sunteți martorii Mei – zice Domnul". Notați această declarație pozitivă. Acesta este răspunsul lui Dumnezeu adresat scepticilor. Dumnezeu apelează la istorie și la experiența umană și întreabă toate națiunile adunate ale pământului: "Puteți arăta o singură ocazie când Cuvântul Meu nu s-a împlinit?"
Apoi le provoacă: "Să-și aducă martorii și să-și dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii și să zică: Adevărat!" Să-și aducă necredincioșii dovada că profeția lui Dumnezeu nu s-a împlinit, sau că istoria a dovedit că El n-a spus adevărul. El trebuie sau să facă aceasta, sau să admită că Dumnezeu a spus adevărul. "Voi sunteți martorii Mei, zice Domnul".
Notați provocarea lui Dumnezeu: "Cine dintre ei a vestit aceste lucruri?" – adică lucrurile întâmplate în secolele trecute. Săpați în istorie, scoateți la lumină rapoartele trecutului care să mărturisească măcar despre una dintre profețiile lui Dumnezeu că a dat greș. Dar, dacă istoria dovedește adevărul absolut al profeției și preștiinței lui Dumnezeu, ea devine martorul Lui.
Hristos a apelat încontinuu la profeția împlinită ca dovadă. Profeția împlinită este deosebit de semnificativă, deoarece au trecut 1900 de ani de la scrierea ultimei cărți a Bibliei și 3300 de la scrierea primei.
"Minunile săvârșite acum 2500 de ani nu mai pot fi văzute astăzi, așa încât ele sunt adesea tăgăduite. O prezicere, totuși, făcută acum 2500 de ani, care era contrară oricărei analogii și era chiar o piatră de poticnire la vremea aceea, dar care s-a împlinit de curând, este o dovadă chiar și mai convingătoare decât o minune – o astfel de prezicere împlinită este cel mai mare dintre miracole și aceasta a admis-o până și scepticul Hume" – Earle A. Rowell, Prophecy Speaks, p. 17.
Altă dovadă poate fi falsificată sau pierdută, dar profeția prezice cursul istoriei înainte ca să se desfășoare și istoria este fapt raportat. Ca martori ai Săi, Dumnezeu cheamă națiuni din antichitate și locuri acum faimoase în istorie – Egipt, Siria, Fenicia, Arabia, Tir, Sidon, Palestina, Babilon, Asiria, Persia, Ninive, Iudea, Roma și multe altele. În fața juriului secolului al XX-lea, mărturia acestor martori devine mai puternică în fiecare an, pe măsură ce fapte noi sunt dezvăluite de cercetările istoricului sau de săpăturile arheologului.
Biblia își sprijină autoritatea ei de Cuvânt inspirat al lui Dumnezeu pe capacitatea ei de a prezice evenimente viitoare fiindcă Dumnezeu pretinde că El este singurul în stare să vadă viitorul.
"Eu sunt Dumnezeu și nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple și cu mult înainte ce nu este încă împlinit" Isaia 46:9,10.
Scepticii și necredincioșii în general, s-au chinuit foarte mult să demonstreze că Biblia nu este adevărată, dar iată două metode foarte simple de a face lucrul acesta: Mai întâi să fie dovedite ca neadevărate profețiile, al doilea să fie prezentate alte cărți care să conțină profeții adevărate. Dumnezeu însă zice că niciuna dintre ele nu poate fi făcută. De ce au dat greș necredincioșii în încercările lor de a face acest lucru? Fiindcă istoria dovedește că Dumnezeu a spus adevărul.
Să luăm, de exemplu, profeția despre Tir, marea cetate comercială din Asia. Prin anul 590 înainte de Hristos, când era în culmea puterii ei și părea că va sta pentru vecie așa, profetul Ezechiel a proorocit:
"Ele (multe neamuri) vor DĂ‚RÂMA zidurile TIRULUI, îi vor surpa turnurile, îi vor RĂ‚ZUI ȘI Å¢Ă‚RÂNA ȘI O VOI FACE O STÂNCĂ‚ GOALĂ‚. Va rămânea în mare ca un loc unde se vor întinde mreji de prins pește; Eu am vorbit, zice Domnul… VOR ARUNCA ÎN APE PIETRELE, LEMNELE ȘI Å¢Ă‚RÂNA TA… Te voi face o stâncă goală; vei fi ca un loc în mare unde SE VOR ÎNTINDE MREJI DE PRINS PEȘTI; ȘI NU VEI MAI FI ZIDIT LA LOC, căci Eu Domnul am vorbit" Ezechiel 26:4,5,12,14.
Curând după ce a fost dată această profeție, Nebucadnețar, împăratul Babilonului a asediat Tirul, a distrus cetatea și a transformat în ruine clădirile lui. Dar profeția cerea mai mult decât atât, ca lemnele, pietrele și chiar praful Tirului să fie aruncate în mare, lăsând în urmă o stâncă goală pe care pescarii să-și întindă plasele lor.
Timp de două secole și jumătate după aceea, ruinele Tirului au rămas pe loc, ca o provocare a profeției. După aceea, din spre apus, a venit Alexandru cel Mare cu oștirile lui și a atacat Tirul Nou, care fusese clădit pe o insulă cam la o jumătate de milă de la țărm. Zidurile și ruinele caselor și palatelor vechiului Tir au fost folosite ca să fie construită o trecere între țărm și insulă. Cererea de material a fost atât de mare că au adunat până și praful de pe loc pentru a construi pasajul. Din nou, exactitatea profeției a fost dovedită.
Dar profeția mergea și mai departe. Ea declara că Tirul nu va mai fi reconstruit niciodată. "Nu vei mai fi zidit la loc, căci Eu, Domnul am vorbit". Această provocare a stat în fața lumii timp de două mii de ani și încă o face. Reclădirea orașului ar dovedi netemeinicia Bibliei, dar el nu a mai fost reclădit. Vorbind despre Tir, un călător modern zice: "Așa cum este el acum și cum a fost până acum, Tirul este martorul lui Dumnezeu; dacă ar fi mare, puternic și populat, el ar fi mândria necredinciosului. Așa ceva însă nu poate să se întâmple. Tirul nu se va ridica niciodată din praful lui ca să falsifice vocea profeției".
Prin apa clară a Mării Mediterane, coloanele scufundate și alte părți din clădirile antice pot fi văzute astăzi.
În cursul secolelor, nici un sceptic n-a îndrăznit să spună că profeția aceasta nu este adevărată, fiindcă profeția despre Tir s-a împlinit, așa că toată lumea poate vedea. Chiar și scepticul francez Volney ne spunea în cartea lui Călătorii (vol. II, p. 212) că a vizitat acest loc și a observat pescari uscându-și într-adevăr plasele pe stânci, întocmai așa cum zisese profeția Bibliei că vor face.
"Cuvântul Domnului rămâne în veac" 1Petru 1:23.
Babilon, cea mai mare cetate a lumii antice este adesea prezentată ca o cetate de aur a unui secol de aur. Isaia a profetizat că: "Babilonul, podoaba împăraților, falnica mândrie a Haldeilor, va fi ca Sodoma și Gomora pe care le-a nimicit Dumnezeu" Isaia 13:19.
Profetul Ieremia se întrece cu Isaia în această profeție privind Babilonul: "VEI FI O DĂ‚RÂMĂ‚TURĂ‚ VEȘNICĂ‚… Babilonul va ajunge un morman de dărâmături, o vizuină de șacali, un pustiu și o batjocură ȘI NU VA MAI AVEA LOCUITORI" Ieremia 51:26,37.
King James zice: "FĂ‚RĂ‚ NICI UN LOCUITOR". Cei care au vizitat locul Babilonului raportează că este un pustiu trist, "fără nici un locuitor". Dar profeția este încă și mai precisă. Ascultați aceste cuvinte:
"El nu va mai fi locuit… Arabul nu-și va mai întinde cortul acolo și păstorii nu-și vor mai țărcui turmele acolo, ci fiarele pustiei își vor face culcușul acolo" Isaia 13:20,21.
După 2500 de ani, arabii încă există dar nu mai este niciun babilonian pe fața pământului. Palatele solide și grădinile suspendate ale Babilonului sunt doar o amintire, iar arabul încă locuiește în cortul său. De unde știa Isaia că arabii vor continua să trăiască în preajma ruinelor Babilonului timp de 2500 de ani, dar vor refuza să le folosească drept adăpost? Exploratorii și cei care fac săpături raportează că este imposibil să convingi pe un arab să rămână peste noapte printre ruinele Babilonului, din cauza fricii lor de duhurile rele. Este imposibil să fie scoasă această idee din mintea acelori oameni.
Sunt multe amănunte în această profeție singură, fiecare dintre ele furnizând dovada prevederii divine. Puse laolaltă, ele ar umple o carte.
4. MÂNA LUI DUMNEZEU ÎN ISTORIA EGIPTULUI
Profeția despre Egipt dovedește preștiința divină. Pe vremea profeților Isaia, Ieremia și Ezechiel, Egiptul era o națiune puternică. El avea cea mai lungă linie neîntreruptă de regi, piramidele cele mai mari, una dintre civilizațiile cele mai strălucite de pe pământ. Dar, într-un timp când alți oameni, judecând prin analogie, ar fi prezis prosperitate nesfârșită pentru Egipt, Ezechiel (capitolele 29-32) prezice multe lucruri de mirare privind decăderea lui, cu 2500 de ani mai târziu. Iată câteva dintre aceste profeții remarcabile: "Vor alcătui acolo o împărăție slabă. VA FI CEA MAI NEÎNSEMNATĂ‚ DINTRE ÎMPĂ‚RĂ‚Å¢II și nu se va mai înălța peste neamuri; îi voi împuțina CA SĂ‚ NU STĂ‚PÂNEASCA PESTE NEAMURI" Ezechiel 29:14,15.
"Voi da țara în mâinile celor răi; VOI PUSTII Å¢ARA cu tot ce cuprinde ea PRIN MÂNA STRĂ‚INILOR. Eu, Domnul, am vorbit… NU VA MAI FI NICI UN VOIEVOD DIN Å¢ARA EGIPTULUI" Ezechiel 30:12,13.
Regatele Tirului și Babilonului s-au stins de tot, dar nu așa ceva s-a întâmplat cu Egiptul. Prezicerea lui Dumnezeu era un declin continuu pentru el. Egiptul trebuia să continuie ca națiune, dar nu mai avea să stăpânească peste alte națiuni. Dimpotrivă, el însuși avea să fie stăpânit de "străini".
Această profeție nu putea să fi fost rezultatul unor prevederi omenești, deoarece pe timpul lui Hristos, deci mai târziu cu șase sute de ani decât profeția, Egiptul deabia fusese cucerit de legiunile Romei (în anul 30 în.Hr.) și integrat în imperiul cazarilor.
Dar de la timpul lui Hristos încoace, Egiptul a fost răvășit de război, stăpânit de multe națiuni, așa încât puterea și prestigiul lui nici nu pot fi comparate cu măreția și gloria lui în timpul faraonilor antici. Timp de multe secole, el a fost condus de "mâna străinilor", adică așa cum prezisese Ezechiel.
Aici este un punct vital. Babilonul, Asiria, Tir și alte națiuni din zilele lui Ezechiel au fost distruse de tot, așa cum profeția zisese că vor fi. Dacă Ezechiel ar fi prezis prin analogie, el ar fi spus același lucru și despre Egipt. Dar nu a fost așa. Să presupunem că profetul lui Dumnezeu ar fi zis că Egiptul, ca și Babilonul, va fi distrus cu desăvârșire. Cu câtă grabă ar fi arătat necredincioșii la multe orașe de azi ale Egiptului cu milioanele lor de locuitori! Dar necredinciosul nu poate arăta o singură profeție despre Egipt, care să fi dat greș.
"NU, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci" Amos 3:7.
Cum a putut Ezechiel să prezică viitorul? Există o singură explicație. Profeții au vorbit prin inspirație de la Dumnezeu. Ca noi să știm că Dumnezeul nostru este adevăratul Dumnezeu și Cuvântul Său este adevărat. El descoperă lucrurile care au să se întâmple.
Aici avem altă profeție, una la împlinirea căreia au contribuit toate națiunile de pe pământ și anume profeția privind pe poporul Israel. În Leviticul și Deuteronom Moise schițează istoria politică și religioasă a acestui popor neobișnuit pentru mai mult de 3400 de ani – cam de pe la 1500 în.Hr. până în prezent.
"VĂ‚ VOI ÎMPRĂ‚ȘTIA PRINTRE NEAMURI și voi scoate sabia după voi. Å¢ara voastră va fi pustiită și cetățile voastre vor rămânea pustii… În inima acelora dintre voi care vor mai rămânea în viață în țara vrăjmașilor lor, voi băga frica… NU-I VOI LEPĂ‚DA DE TOT ȘI NU-I VOI URI PÂNĂ‚ ACOLO ÎNCÂT SĂ‚-I NIMICESC DE TOT" Leviticul 26:33,36,44.
"DOMNUL TE VA ÎMPRĂ‚ȘTIA PRINTRE TOATE NEAMURILE DE LA O MARGINE A PĂ‚MÂNTULUI LA CEALALTĂ‚" Deuteronom 28:64.
Acest popor al lui Dumnezeu din trecut s-a amestecat cu toate națiunile timp de 2500 de ani, cu toate acestea ei au rămas totdeauna deosebiți și distincți. În tot acest răstimp, multe alte națiuni s-au ridicat, au rămas distincte pentru o vreme, apoi au dispărut în masa omenirii. N-avem nevoie decât să ne uităm la America, unde milioane s-au revărsat din alte țări. Un grup de imigranți poate să-și păstreze naționalitatea pentru o generație sau două, dar după aceea se pierde. Cu evreii nu este așa. Ei se găsesc împrăștiați prin toate națiunile, cum zisese profeția că trebuie să fie; dar totdeauna și oriunde, ei sunt un popor distinct. Ne gândim la profeția din Numeri 23:9 care zice; "Un popor care locuiește deoparte și nu face parte dintre neamuri".
Urmașii lui Avraam au rezistat cu succes la multe dintre obiceiurile societății, la multe puteri persecutoare, cum și la multe eforturi de a-i constrânge sau convinge să fie absorbiți în cultura națiunilor. Fără discuție, ei sunt o dovadă răspândită în toată lumea despre profeția divină. Așa cum Moise a prezis, ei au fost "smulși din țara lor" și împrăștiați pe pământ.
Poate cineva să nege adevărul acestor preziceri? Sigur că putem zice împreună cu apostolul Petru: "Și avem CUVÂNTUL PROOROCIEI FĂ‚CUT ȘI MAI TARE, la care bine faceți că luați aminte, ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă și va răsări luceafărul de dimineață în inimile voastre" 2Petru 1:21.
Oamenii se nasc și mor; împărățiile se ridică și trec; dar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne. Istoria încă dovedește că Dumnezeu a spus adevărul și că putem crede Cuvântul care descoperă pe Isus Hristos ca Mântuitor și Răscumpărător al lumii. Primește acest Cuvânt; primește-L pe El pentru salvarea ta veșnică. Fă-o acum.
Iubite Tată din cer, iartă-mă că m-am îndoit de făgăduințele din Cuvântul Tău. Ajută-mă să înțeleg profeția din Biblie ca descoperire a iubirii Tale pentru mine. Dă-mi o minte clară care să înțeleagă și o inimă deschisă care să ia Cuvântul din Scriptură pentru viața mea așa cum este scris. În numele lui Isus mă rog. Amin.
Material preluat de la Intercer: http://www.intercer.net/article.php?id=428
