Oamenii de știință au inventat un avion-robot care își pornește singur motoarele, decolează automat de pe pistă, zboară în cursă, efectuiază orice manevră dorită, lansează bombele asupra țintei, se întoarce la baza de plecare și aterizează în siguranță. El face toate acestea fără nicio persoană la bord.
Este evident că un avion nu poate face aceasta fără o inteligență la lucru înapoia lui. În turnul de control al aeroportului, oamenii folosesc instrumente ca să facă avionul să execute orice doresc ei în timpul zborului. Avionul este dirijat de forțe nevăzute.
Lumea noastră este plină de tragedii de neînchipuit. Oamenii pe care îi cunoaștem și respectăm ca pe niște vecini buni, deodată fac cele mai teribile lucruri și noi ne mirăm cum este posibil așa ceva.
Potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, o minte măiastră se află înapoia urilor, certurilor, crimelor, războiului și a oricărui păcat. Această inteligență, ne învață Cuvântul lui Dumnezeu, nu este altcineva decât diavolul sau Satan.
Noul Testament menționează pe diavolul, sau Satan, de 71 de ori. Oricine crede Biblia, trebuie din cauza aceasta să creadă că există un diavol personal.
Isus credea într-un diavol real. El a învățat că diavolul este tatăl păcatului și al minciunii, că minciuna și uciderea au început de la el: "El (DIAVOLUL) de la început a fost un ucigaș; și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Oridecâteori spune o minciună, vorbește din ale lui căci ESTE MINCINOS ȘI TATĂ‚L MINCIUNII" Ioan 8:44.
Scriitorii Noului Testament de asemenea credeau într-un diavol real. Ei se referă la el cu diferite alte nume – "cel nelegiuit", "domnul dracilor", "Belzebul", "balaurul", "șarpele" și mai mult de treizeci alte nume.
Se spune că Thomas Carlyle l-a luat odată pe Ralph Emerson pe unul dintre străzile cele mai rele din Londra de est. Pe când pășeau alături în tăcere, observând mizeria și răul din jurul lor, Carlyle întrebă în cele din urmă: "Crezi acum că există un diavol?"
Putem să prelungim o astfel de plimbare prin spitalele, azilurile și închisorile din lumea de astăzi – sau să urmărim camerele de luat vederi pe câmpurile de luptă unde tinerii sunt sfârtecați și zdrobiți în secerișul îngrozitor al războiului și după aceea să punem întrebarea: "Crezi acum că există un diavol?"
De unde a venit diavolul? Poate să te surprindă, dar el a venit din cer. Isus a spus odată: "Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer" Luca 10:18.
Apostolul Ioan descrie mai amănunțit căderea lui Satan din cer. "Și ÎN CER s-a făcut un RĂ‚ZBOI. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, dar n-au putut birui; și locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Și BALAURUL CEL MARE, șarpele cel vechi, NUMIT DIAVOLUL ȘI SATANA, acela care înșală întreaga lume A FOST ARUNCAT PE PĂ‚MÂNT și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui" Apocalipsa 12:7-9.
A creat Dumnezeu pe diavol? Nu! Tot ce face Dumnezeu este desăvârșit. Un Dumnezeu bun nu putea să creeze un diavol. Totuși găsim în Scriptură că diavolul a fost "aruncat din cer". De unde a venit el? Cum a ajuns el în cer?
Diavolul a fost cândva unul dintre cei mai înțelepți și mai frumoși îngeri din cer. Biblia spune: "ERAI UN HERUVIM OCROTITOR…; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu și umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. AI FOST DESĂ‚VÂRȘIT ÎN CĂ‚ILE TALE DIN ZIUA CÂND AI FOST CREAT PÂNĂ‚ ÎN ZIUA CÂND S-A GĂ‚SIT NELEGIUIREA ÎN TINE" Ezechiel 28:14,15 (trad. King James).
Potrivit cu acest text, Dumnezeu nu a creat un diavol. El a creat un înger, o ființă perfectă, descrisă ca un "heruvim ocrotitor". Potrivit cu 2Regi 19:15, heruvimul ocrotitor era unul dintre cei doi îngeri care stăteau chiar lângă tronul lui Dumnezeu. Așa că Satan n-a fost totdeauna un diavol, ci a fost cândva unul dintre îngerii de frunte din cer.
După aceea însă, el a păcătuit: "S-a găsit nelegiuirea în el". A căzut din cer și a devenit dușmanul de moarte al omului. Așa că Dumnezeu a făcut un înger, dar acesta a făcut din el însuși un diavol.
Când vedeți desene animate prezentând pe diavol cu coarne, coadă și copite despicate, aduceți-vă aminte că aceasta nu este descrierea Bibliei a acestui dușman puternic al lui Dumnezeu. În loc de aceasta, el a fost cel mai frumos și mai înțelept dintre îngerii sfinți, următorul ca autoritate după Hristos.
Dacă Dumnezeu a creat pe Satan perfect, fără prihană, de ce a devenit acesta un păcătos? Răspunsul îl avem în versetul 17 din Ezechiel 28: "Å¢i s-a îngâmfat inima din pricina frumuseții tale, ți-ai stricat înțelepciunea cu strălucirea ta".
La început diavolul a fost o ființă glorioasă, un înger fără păcat al cărui nume era Lucifer, care înseamnă "luceafăr", sau "cel strălucitor". Când inima i s-a îngâmfat din cauza mândriei și a ales să se răzvrătească, a fost aruncat din cer; pentru că mândria și egoismul, care sunt păcate și care stau la rădăcina tuturor păcatelor, nu pot exista în prezența lui Dumnezeu. Biblia vorbește astfel despre cele întâmplate:
"CUM AI CĂ‚ZUT DIN CER, O LUCIFER, fiul al zorilor!… Pentru că tu ziceai în inima ta: mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, VOI FI CA CEL PREA ÎNALT" Isaia 14:12-14 (trad. King James).
Notează egoismul: "Eu… Eu… Eu… Eu… Eu voi fi ca Cel Prea Înalt". Lucifer a aspirat chiar să ia locul lui Dumnezeu. În Lucifer dragostea lui Dumnezeu a fost pervertită și a ajuns iubire de sine. Gelozia a făcut din conducătorul îngerilor pe diavolul, adică Satan.
4. CUM A INFECTAT PĂ‚CATUL LUMEA NOASTRĂ‚
Atâta vreme cât Lucifer și ceilalți îngeri au îngăduit iubirii să-i stăpânească, nicio discordie nu a mânjit armonia cerului. Dar a avut loc o schimbare. Lucifer a îngăduit mândriei și geloziei să pună stăpânire pe viața lui; după aceea, el a început să semene semințele neînțelegerii printre ceilalți îngeri.
Nu ni se spune cât a durat acest conflict în cer, dar în cele din urmă diavolul a fost aruncat afară din cer. A treia parte dintre îngeri au fost înșelați, s-au unit cu răzvrătirea și au fost dați afară din cer cu Satan.
Apocalipsa 12:4 spune: "Cu coada a tras după el a treia parte dintre stele (îngerii) cerului".
Figura de vorbire este explicată în mai mare amănunțime în versetul 9: "Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit Diavolul și SATANA, acela care înșală întreaga lume A FOST ARUNCAT PE PĂ‚MÂNT ȘI ÎMPREUNĂ‚ CU EL AU FOST ARUNCAÅ¢I ȘI ÎNGERII LUI".
Când Satan a venit în această lume, el a pus stăpânire pe ea ducând pe Adam și Eva în păcat.
Dumnezeu a dat lui Adam și Eva – primul bărbat și prima femeie din această lume nou creată – un cămin plăcut, promisiunea unor copii, perspectiva unor tovărășii plăcute, capacitatea de a fi creatori și de a se bucura de lucrul mâinilor lor. (Geneza capitolele 1 și 2). El le-a dat "SĂ‚ STĂ‚PÂNEASCĂ‚ peste peștii mării, păsările cerului, peste vite, PESTE TOT PĂ‚MÂNTUL" Geneza 1:26.
Dumnezeu a dat omului liber acces la toate lucrurile bune din lume, dar a pus o restricție asupra lui: "Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci; căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit" Geneza 2:17.
Satan a ispitit pe Adam și Eva. Ascultând de vocea lui Satan, ei au călcat porunca lui Dumnezeu și au mâncat din fructul pomului interzis. Istoria întreagă ne este redată în Geneza 3. Ca rezultat al păcătuirii, Adam și Eva au pierdut dreptul la conducere și Satan a devenit "stăpânitorul lumii acesteia" Ioan 12:31. Din ziua aceea și până azi, Satan a fost liber să ispitească și abuzeze de familia omenească, căzută în sclavia păcatului, sub stăpânirea lui.
O schimbare imediată a avut loc în lume. Odată cu păcatul au venit întristare, boală, buruieni, ghimpi, inundații, tulburări, înfrângeri, frică și moarte. Îndată după ce Adam a păcătuit, Dumnezeu i s-a arătat și i-a spus care vor fi unele dintre rezultatele neascultării lui: "Blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale; spini și pălămidă să-ți dea… în sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci țărână ești și în țărână te vei întoarce" Geneza 3:17-19.
Ce schimbare! Nu mai sunt ființe desăvârșite într-o lume desăvârșită. Acum atât pământul cât și oamenii trebuie să accepte consecințele căderii lui Adam și Evei când a fost vorba să se încreadă în Dumnezeu și să respingă ispita.
De ce a îngăduit Dumnezeu lui Satan să ispitească ființele omenești, cu riscul de a-i pierde prin păcătuire? El a făcut aceasta fiindcă El a dorit ca omul să-l iubească inteligent. El a dorit ca omul să răspundă voluntar la iubirea Lui.
Din acest motiv, El a făcut ceva la care numai Dumnezeu se putea gândi, ceva ce numai El putea să facă: "Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său" Geneza 1:27.
Ce descoperire a iubirii! Dumnezeu a fost binevoitor să creeze ființe după chipul Său – ființe care să poată raționa ca El, care să aibă capacitatea de a se bucura de plăceri reale, care să aibă o capacitate sprituală, ființe în stare de gândire creatoare originală, capabile să ia decizii, în stare să aleagă ce să iubească.
Toate acestea au fost posibile pentru că Dumnezeu a creat ființe după chipul Său – cu putere de judecată, cu putere de alegere. Dumnezeu a dat oamenilor și îngerilor libertatea de alegere și cu această libertate a venit și posibilitatea de a se răzvrăti și păcătui. Altfel, ființele create ar fi simple automate, ca o cutie muzicală cântând mereu aceeași melodie. Dar nici îngerii și nici oamenii nu au fost programați ca niște computere. Tatăl nostru ceresc dorește o servire din iubire, răspunsul neforțat al inimii față de El. Dumnezeu propune: "Alege să faci ce este drept deoarece puterea ta de judecată îți spune că această cale a Mea este calea cea dreaptă. Întoarce-te de la rău, fiindcă poți judeca singur care sunt rezultatele neascultării și păcatului". Dumnezeu dorește oameni liberi făcându-și propria lor alegere, nu sclavi ascultând orbește de El.
Dumnezeu a dorit atât de mult să împărtășească iubirea Lui că S-a decis să creeze ființe care să fie agenți morali liberi. El S-a decis să-Și asume riscul că într-o zi, una din aceste ființe să aleagă să nu-L servească. Dumnezeu putea să vadă ceea ce ființe mărginite nu puteau: că binele va triumfa în cele din urmă asupra răului și că atunci când planul Său va fi revăzut în veșnicie, toți vor fi mulțumiți.
Până când Lucifer a pornit revolta lui împotriva lui Dumnezeu, înșelăciunea era necunoscută. Ideea de minciuni spuse nu intrase în mințile îngerilor. Natural, când Lucifer, acest înger conducător, a început să acuze pe Dumnezeu – să mintă și să înșele – ceilalți îngeri nu au putut să-și dea seama despre natura păcatului. Din cauza lor, Dumnezeu nu putea să distrugă pe primul păcătos până ce nu a demonstrat mai întâi caracterul îngrozitor al păcatului.
Dumnezeu ar fi putut să declare simplu că Satan este un înșelător, un mincinos, un hoț, un distrugător și un ucigaș. Dar ca să convingă ființele create despre aceasta, El a trebuit să dea celui rău timp să dea pe față aceste caracteristici.
La cruce întreg universul a văzut pe Satan așa cum era, un înșelător, un mincinos, un ucigaș. Acolo el și-a arătat adevărata lui față, ucigând pe Fiul nevinovat al lui Dumnezeu. Crucea a descoperit și pe Hristos așa cum este, Mântuitor al lumii. Acolo puterea iubirii a stat față în față cu iubirea de putere.
Vorbind despre moartea Lui mântuitoare pentru om de pe cruce, Isus zicea: "Acum are loc judecata lumii acesteia; acum STĂ‚PÂNITORUL ACESTEI LUMI VA FI ARUNCAT AFARĂ‚. Și după ce voi fi înălțat de pe pământ, VOI ATRAGE LA MINE PE TOÅ¢I OAMENII. Spunea aceasta ca să arate cu ce fel de moarte avea să moară" Ioan 12:31-33.
Satan a inspirat pe persecutorii lui Hristos să-l ia viața. Locuitorii întregului univers au văzut păcatul și rezultatele lui demonstrate în toată urâțenia lor îngrozitoare. Satan a fost demascat complet. Ca rezultat, chiar când Dumnezeu va distruge pe Satan și pe cei care persistă în păcat, toți vor recunoaște dreptatea lui Dumnezeu.
Într-o zi, curând, sfânt și păcătos, înger și diavol, toți vor declara dreptatea lui Dumnezeu. Atunci vom cânta: "Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne, Dumnezeule, Atotputernice! Drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! Cine nu se va teme, Doamne și cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu ești sfânt și toate neamurile vor veni și se vor închina înaintea Ta, pentru că judecățile Tale au fost arătate!" Apocalipsa 15:3-4.
Apostolul Pavel vorbește despre timpul când: "În Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri de pe pământ și de sub pământ și orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul" Filipeni 2:10-11.
Dumnezeu a hotărât să pună capăt păcatului atunci când orice ființă inteligentă din cer și de pe pământ a înțeles natura păcatului și este de acord că Dumnezeu este drept în aceea că îl distruge. Păcatul nu va mai infecta universul niciodată. "Ce planuri faceți voi împotriva Domnului? El le zădărnicește! Nenorocirea nu va veni de două ori!" Naum 1:9.
Istoria conflictului dintre Hristos și Satan, de când a început în cer și până la sfârșitul păcatului, este o demonstrație a iubirii neschimbătoare a lui Dumnezeu.
Activitatea lui Satan este concentrată acum pe pământ. De când a fost înfrânt pe cruce, el își revarsă mânia asupra oamenilor. Å¢inta lui este să facă pe Tatăl și pe Fiul să sufere distrugând pe aceia pentru care Isus a murit pe Calvar. Suntem avertizați: "Fiți treji și veghiați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită" 1Petru 5:8. "Căci diavolul s-a coborât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are puțină vreme" Apocalipsa 12:12.
Satan urăște pe Dumnezeu, pe copiii lui Dumnezeu și orice principiu al dreptății. El nu iubește. El torturează pe oameni fizic, mintal și spiritual. Cât de recunoascători trebuie să fim că iubirea lui Dumnezeu este mai tare decât ura lui Satan!
Biblia ne spune cum să izgonim pe diavol din viața noastră. "Supuneți-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi" Iacov 4:7.
Cum putem să ne împotrivim diavolului? Numai acceptând puterea lui Isus Hristos, Cel care deja a biruit pe diavolul. Apostolul Ioan zice: "Voi, copilașilor, sunteți din Dumnezeu și i-ați biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume" 1Ioan 4:4.
Cineva a zis: "Se cere o pasiune ca să biruie o pasiune. Ca să biruim pasiunile noastre păcătoase, acestea trebuie împinse afară de atotmistuitoarea pasiune a IUBIRII LUI HRISTOS".
"Căci dragostea lui Hristos ne constrânge" 2Corinteni 5:1 (King James).
Dragostea lui Hristos este puterea noastră de a birui firea noastră păcătoasă prin care diavolul caută să ne înfrângă. Când vine ispita, du-te la Isus, refugiul tău. Poți conta pe această minunată promisiune:
"Când va năvăli vrăjmașul ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă" Isaia 59:19.
Cum să biruiesc păcatul în viața mea?
"Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruiește lumea și ceea ce câștigă biruința asupra lumii este credința noastră. CINE ESTE CEL CE A BIRUI LUMEA DACĂ‚ NU CEL CE CREDE CĂ‚ ISUS ESTE FIUL LUI DUMNEZEU?" 1Ioan 5:4-5.
Putere care să schimbe viața noastră păcătoasă vine numai prin relație personală cu Isus. Fiul lui Dumnezeu, prin propriile Sale experiențe pe pământ, a înfruntat și învins pe Satan. Dacă-L luăm pe Hristos ca prietenul nostru cel mai apropiat, împărtășind cu El toate planurile și activitățile noastre, ascultând de sfatul Lui în tot ce facem și noi vom trăi viața de biruință pe care a trăit-o El. Devenind prieteni cu Isus, iubirea noastră pentru El va crește până ce vom face mai degrabă ce dorește El să facem, decât să-L rănim păcătuind. Aceasta este credința care ne dă biruința – o încredere personală în Mântuitorul nostru și o zilnică părtășie cu El prin rugăciune.
Un om dorea să se lase de fumat. "Ce mă fac", întrebă el pe pastorul lui, "dacă lăsându-mă de tutun mă îmbolnăvesc grav?" Pastorul i-a citit textul din Biblie: "Ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor și nu și-au iubit viața chiar până la moarte" Apocalipsa 12:11.
Omul nu se gândise la aceasta. Atunci și acolo el s-a hotărât: "Mai curând mor ca un biruitor decât să trăiesc ca un sclav". Rugăciunile lui după ajutor i-au dat biruința. Isus a zis: "Eu am venit ca ei să aibă viață și s-o aibă din belșug" Ioan 10:10 (King James).
Dr. Griffith Thomas ne spunea istoria unui om care era un sclav fără putere al băuturii. Iar și iar omul a încercat să se libereze singur. Prietenii lui au încercat să-l ajute. El însă n-a scăpat de beție până ce nu a fost convertit. Atunci o schimbare minunată a avut loc. Un vechi prieten i-a zis: "Așadar, până la urmă ai ajuns să-l stăpânești pe Satan". "Nu", a răspuns el, "ci am în mine pe Stăpânul lui Satan".
Acesta este secretul biruinței asupra lui Satan. Hristos este Stăpânul lui Satan. Biruința poate fi a ta, fiindcă Isus promite: "Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul lumii" Matei 28:20 (King James).
Satan este o putere supranaturală și noi trebuie să avem o putere supranaturală și mai mare care să-l biruiască. Isus este această putere și mai mare. El ne zice: "Îndrăzniți, Eu am biruit lumea" Ioan 16:33.
Iubite Tată din cer! Îți mulțumesc pentru biruința lui Isus asupra lui Satan în această lume și pentru făgăduința că Isus îmi va da biruința asupra lui Satan și a păcatului din viața mea. Vino în inima mea chiar acum și luptă-te pentru mine contra răului din firea mea proprie. Fă-mă tare în Isus să rezist răului în viața de toate zilele. Îți mulțumesc că asculți rugăciunea mea în Numele lui Isus. Amin.
Material preluat de la Intercer: http://www.intercer.net/article.php?id=424
