Râul Iordan a fost locul botezului Mântuitorului. "Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el" Matei 3:13. Ioan s-a simțit nevrednic să boteze pe Hristos, dar Isus a zis:
"Lasă-Mă acum, căci așa se cade, să împlinim tot ce trebuie împlinit". Atunci Ioan L-a lăsat. DE ÎNDATĂ‚ CE A FOST BOTEZAT, Isus a ieșit afară din apă. Și în clipa aceea cerurile s-au deschis și a văzut pe DUHUL LUI DUMNEZEU COBORÂNDU-SE ÎN CHIP DE PORUMBEL ȘI VENIND PESTE EL. Și din ceruri s-a auzit un glas care zicea: ACESTA ESTE FIUL MEU PREA IUBIT în care Îmi găsesc plăcerea" V. 15-17.
Îndată după botez, Isus a primit ungerea cu Duhul Sfânt. Fapte 10:38.
1. HRISTOS A VENIT LA ÎMPLINIREA VREMII
În descrierea aceluiași eveniment făcută de Marcu, aflăm că imediat după aceea, Isus a început să predice Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, zicând:
"S-A ÎMPLINIT VREMEA și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie" Marcu 1:15.
Botezul Mântuitorului nostru a avut loc LA TIMP. Se împlinise vremea și aceasta a dat putere soliei Lui.
La ce timp se referă Hristos? La timpul venirii Sale în această lume ca să împlinească profețiile făcute secole mai târziu. Cuvântul grecesc "Hristos", echivalentul cuvântului ebraic "Mesia", înseamnă "Unsul". Isus a fost uns cu Duhul Sfânt la botezul Lui. Mesia, adică Hristos, a fost așteptat de toți proorocii și a fost în realitate subiectul profețiilor lor.
Cât privește timpul exact al venirii Sale, să ne uităm la profeția din Daniel capitolul nouă. Să ne amintim că poporul Israel se găsea în captivitate, sub conducerea marelui imperiu persan. Iată cuvintele unui înger sfânt către profetul Daniel:
"ȘAPTEZECI DE SĂ‚PTĂ‚MÂNI AU FOST HOTĂ‚RÂTE ASUPRA POPORULUI TĂ‚U (poporul iudeu) și asupra cetății tale celei sfinte (Ierusalim)… Să știi dar și să înțelegi că DE LA DAREA PORUNCII PENTRU ZIDIREA DIN NOU A IERUSALIMULUI PÂNĂ‚ LA UNSUL (MESIA), la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni, apoi timp de șasezeci și două de săptămâni, piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtorare" Daniel 9:25.
În profeția biblică, o zi înseamnă un an în realitate (Vezi Ezechiel 4:6 și Numeri 14:34). Așa că șaptezeci de săptămâni de ani, hotărâte pentru poporul iudeu, vor fi de șaptezeci de ori șapte, deci 490 de ani. Dar timpul până la venirea lui Mesia este de șapte săptămâni, adică 69 ori 7 – 483 de ani. Mesia avea să întărească legământul în timpul celei de a șaptezecea săptămână. Daniel 9:27.
Când a început această perioadă? Când a ieșit porunca pentru rezidirea Ierusalimului. V. 25. După Ezra 6:14, acest ordin datează de la decretul lui Artaxerxe, dat în anul al șaptelea al domiei lui, la 457 înainte de Hristos (Ezra 7:7). Istoria susține această dată.
Mesia trebuia să apară la sfârșitul săptămânii a 69-a din cele 70. Hristos a apărut chiar la timp, deoarece 483 de ani după anul 457 în.Hr. ne duc chiar la anul 27 al erei noastre. Chiar în acest an, Isus a fost botezat, uns cu Duhul Sfânt și a devenit în felul acesta Mesia, Hristosul.
Când a avut loc botezul și ungerea cu Duhul Sfânt a Domnului Hristos? Putem fi siguri că în A.D. 27?
"ÎN ANUL AL CINCISPREZECELEA AL DOMNIEI LUI TIBERIU CEZAR – pe când Pilat din Pont era dregător în Iudea, Irod cârmuitor al Galileii… Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. Și IOAN A VENIT PRIN TOT Å¢INUTUL DIN ÎMPREJURIMILE IORDANULUI ȘI PROPOVĂ‚DUIA BOTEZUL POCĂ‚INÅ¢EI, pentru iertarea păcatelor. A FOST BOTEZAT ȘI ISUS și pe când Se ruga… DUHUL SFÂNT S-A COBORÂT PESTE EL ÎN CHIP TRUPESC, ca un porumbel. ȘI DIN CER S-A AUZIT UN GLAS CARE ZICEA: TU EȘTI FIUL MEU PREA IUBIT" Luca 3:1-3,21,22.
Dovezile istorice arată că Tiberiu a fost asociatul apropiat al lui Cezar August în administrarea imperiului roman începând din anul 12 d.Hr. Așa că anul al cincisprezecelea al lui Tiberiu trebuie să fie A.D. 27, exact 483 de ani "de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului"…
In felul acesta, profeția privind cele 69 de săptămâni s-a împlinit. Mesia a venit la timp. Prin matematica profeției lui Daniel și prin glasul lui Dumnezeu la Iordan, Isus a fost identificat ca Mesia cel mult așteptat.
Timpul exact când Isus trebuia să-și înceapă lucrarea Lui a fost prezis cu sute de ani mai înainte ca El să Se nască. Ce temelie solidă avem pentru credința noastră în Isus!
Isus a fost botezat și uns ca Mesia la sfârșitul săptămânii a 69-a din cele 70. După botezul Lui, Isus a început lucrarea Sa strălucită care și-a atins apogeul în sacrificiul Său ispășitor – moartea Lui pe cruce.
"El va face un legământ trainic cu mulți timp de O SĂ‚PTĂ‚MÂNĂ‚, dar LA JUMĂ‚TATEA SĂ‚PTĂ‚MÂNII va face să înceteze jertfa și darul de mâncare" Daniel 9:27.
Această a șaptezecea săptămână este fără îndoială o săptămână profetică, de ani, adică șapte ani, întinzându-se de la 27 d.Hr. la 34 d.Hr. După trei ani și jumătate de lucrare publică, Mântuitorul a fost crucificat pe Calvar în anul 31 d.Hr., chiar la mijlocul perioadei de șapte ani. "La jumătatea săptămânii" moartea lui Hristos pe cruce a făcut "să înceteze jertfa și darul de mâncare". Adică moartea Lui, a făcut să nu mai fie nevoie să fie sacrificați miei și să nu mai fie nevoie de celelalte ceremonii care arătau înainte către moartea pe cruce a lui Hristos pentru răscumpărarea noastră.
Când Isus S-a adus jertfă pe cruce, toate jertfele de la vechiul Templu și care Îl închipuiau pe El și-au pierdut semnificația. Perdeaua din Templu a fost ruptă în două de sus în jos atunci când Mielul lui Dumnezeu Își dădea viața, semn că El făcuse "să înceteze jertfa și darul de mâncare" (Vezi Matei 27:51,52).
Isus "a fost stârpit", El a murit, "dar nu pentru Sine" (V. 26). Pentru mine și pentru tine a murit Isus pe cruce. Acolo, El care era nevinovat și fără păcat, a devenit "păcat" pentru noi, ca noi să putem deveni "neprihănirea lui Dumnezeu în El" (2Corinteni 5:21).
Mesia cel sfânt, Mântuitorul nostru, "trebuia să facă un legământ trainic cu mulți timp de O SĂ‚PTĂ‚MÂNĂ‚", și anume ultima dintre cele șaptezeci puse deoparte pentru poporul ales de un Dumnezeu răbdător și milos. Hristos Și-a făcut lucrarea Lui publică timp de trei ani și jumătate, începând din toamna anului 27 d.Hr. El a lucrat pentru națiunea iudaică și a plâns din dragoste pentru ei, apoi a murit "la jumătatea săptămânii", în primăvara A.D. 31. După aceasta, ucenicii și-au devotat lucrul lor pentru poporul Israel în următorii trei ani și jumătate, până în A.D. 34.
La sfârșitul celei de a șaptezecea săptămâni, care a început în anul 27 d.Hr. și s-a terminat în anul 34 d.Hr. împotrivirea față de Evanghelie a devenit foarte înverșunată. Chemarea lui Dumnezeu, continuată și după învierea lui Hristos prin oameni ca Ștefan, a fost respinsă. Același Sinedriu, care împotriva oricărei dovezi, respinsese pe Mesia Însuși, a respins din nou apelul Duhului Sfânt care strălucea vizibil pe fața lui Ștefan (Vezi Fapte 7:51-60).
În anul 34 d.Hr. Saul din Tars, persecutorul creștinilor a fost convertit și a devenit puternicul apostol al Neamurilor. Persecuția a făcut pe creștini să plece din Ierusalim. "Cei ce se împrăștiaseră, mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul" (Fapte 8:4). În felul acesta, evanghelia a început să-și croiască drum spre cele mai îndepărtate colțuri ale pământului (Vezi Coloseni 1:23).
Cele șaptezeci de săptămâni puse deoparte pentru Ierusalim, cetatea sfântă și pentru națiunea aleasă se încheiaseră, deși mântuirea lui Hristos urma să fie totdeauna la dispoziția oricărei persoane individuale din acest popor, ca și din oricare altul. Oferta mântuirii este pusă înaintea noastră a tuturor astăzi.
Ai răspuns la mesajul de dragoste al lui Hristos? Te-ai hotărât pentru El? Care este cea mai bună zi pentru o astfel de hotărâre? Ziua de ieri s-a dus. Ziua de mâine n-a venit și s-ar putea să nu mai vină niciodată. Ziua de astăzi este singura la dispoziție.
Dumnezeu a proclamat pe Isus ca Fiul al lui Dumnezeu la botezul Lui. Profețiile împlinite L-au proclamat la fel când El era pe cruce. Nu vrei să te unești la această proclamație chiar acolo unde te afli acum? Dumnezeu să te ajute să-i supui Lui viața ta.
Capitolele 8 și 9 din marea profeție a lui Daniel sunt strâns legate unul de altul. În ambele capitole, îngerul îi vorbește lui Daniel, profetul.
În capitolul opt, Daniel văzuse marea panoramă a viitorului, ca un film sonor pe un ecran cât cerul de mare. Îngerul Gabriel îi explicase o parte din această profeție, după porunca lui Dumnezeu: "Gavrile, tâlcuiește-i vedenia aceasta" Daniel 8:16. Îngerul a explicat că berbecele și țapul descrise în Daniel 8:1-12 reprezintă Medo-Persia și Grecia, care aveau să fie urmate de "un corn mic", puterea Romei. (Vezi versetele 20-26). Când profetul a văzut prigonirile care urmau să vină peste poporul lui Dumnezeu în această a treia perioadă, a leșinat și a fost atât de bolnav că n-a mai putut asculta explicația părții a patra a vedeniei, parte în care o ființă cerească zisese:
"Până vor trece două mii trei sute de zile; apoi sfântul Locaș va fi curățit" Daniel 8:14 (King James).
Capitolul opt se încheie fără vreo explicație a acestei perioade de timp. Dar mai târziu, îngerul reapare în fața profetului cu aceste cuvinte:
"Daniele, am venit acum să-ți luminez mintea… ia aminte dar la cuvântul acesta și înțelege vedenia!" Daniel 9:22,23.
Îngerul îi explică acum lui Daniel partea din vedenie care privea timpul, adică ce rămăsese neexplicat când i se arătase de prima dată: este vorba de cele 2300 de zile (numite în Biblia românească 2300 de seri și dimineți). Aceste 2300 de zile înseamnă 2300 de ani, fiindcă știm că fiecare zi din profeție reprezintă un an (Ezechiel 4:6).
Îngerul îi spune lui Daniel când încep acești 2300 de ani și adaugă că din aceștia, șaptezeci de săptămâni vor fi "tăiate" pentru poporul Israel. Șaptezeci de săptămâni, cu fiecare zi fiind egală cu un an, fac 490 de ani de scos din cei 2300. Acești 490 de ani au fost "tăiați", hotărâți pentru poporul Israel și pentru cetatea sfântă Ierusalim.
"ȘAPTEZECI DE SĂ‚PTĂ‚MÂNI AU FOST HOTĂ‚RÂTE (tăiate) ASUPRA POPORULUI TĂ‚U ȘI ASUPRA CETĂ‚Å¢II TALE CELEI SFINTE, până la încetarea fărădelegilor, până la ispășirea păcatelor (aceasta este ceea ce Hristos a făcut când a murit pe cruce), până la ispășirea nelegiuirilor (ceea ce Hristos a făcut prin intermediul Său), până la aducerea neprihănirii veșnice (pe care Hristos a pus-o la dispoziția noastră, a păcătoșilor), până la pecetluirea vedeniei și proorociei și până la ungerea Sfântului sfinților. Să știi, dar și să înțelegi (îi spune îngerul lui Daniel) că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni, apoi șaizeci și două de săptămâni" Daniel 9:24,25.
Șaptezeci de săptămâni, sau 490 de ani, au constituit prima secțiune din perioada mai lungă de 2300 de ani. Știind când au început cei 490 de ani, știm și când au început cei 2300 de ani. Când a fost aceasta? Data este precizată de înger: "De la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului " adică 457. După cele șaptezeci de săptămâni, adică 490 de ani mai târziu, în anul 34 d.Hr. – în timpul acesta de favoare specială pentru Israel s-a încheiat. Mântuitorul nostru murise pe cruce, înviase dintre morți și se ridicase la cer să înceapă lucrarea Sa de Mare Preot pentru noi. Atunci s-a terminat prima secțiune de 490 de ani, din perioada mai lungă de 2300 de ani.
Scăzând 490 ani din 2300, mai rămân 1810. Adăugând acești 1810 la anul 34 d.Hr. – data stabilită pentru încheierea perioadei de 490 de ani, ajungem la anul 1844 d.Hr.
5. CURĂ‚Å¢IREA SFÂNTULUI LOCAȘ DIN CER
Citim din nou profeția din Daniel 8:14:"Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți (adică: zile), apoi sfântul Locaș va fi curățit".
Am văzut că această perioadă de timp profetic, care a început la 457 în.Hr. ajunge până în 1844, aproape la jumătatea secolului al XIX-lea. Atunci, zice profetul, "sanctuarul (sfântul Locaș) va fi curățit". Ce este sanctuarul, sau sfântul Locaș? Ce înseamnă curățirea sanctuarului?
Știm că Templul, adică sanctuarul din Ierusalim, a fost distrus de armatele romane cu mult timp în urmă, în anul 70 d.Hr. De atunci încoace, Dumnezeu nu mai are un templu pe pământ, dar El are unul în cer. După cum ne arată Biblia (Exodul 25:8,etc…), sanctuarul de pe pământ era numai o copie a celui din ceruri. Așa dar, sanctuarul care trebuia curățit începând cu anul 1844 este sanctuarul din cer.
Ce înseamnă curățirea sanctuarului din cer? La Israelul din vechime, curățirea sanctuarului pământesc se numea Yom Kippur, ziua ispășirii. Aceasta era o zi de judecată a poporului. Cei care refuzau să mărturisească și să caute iertarea lui Dumnezeu pentru păcatele lor, erau considerați răzvrătiți. Judecați și declarați nedrepți, ei erau "tăiați" din Israel (Leviticul 23:29,30). Pentru o înțelegere mai bună a sanctuarului și a curățirii lui, trebuie citite cu atenție capitolele 16 și 23 din Leviticul. Timp de un an, în mod simbolic, prin stropirea sângelui mieilor de jertfă pentru păcat în lăuntrul locașului, păcatele poporului erau puse asupra sanctuarului. Judecata finală era suspendată, ca să se vadă dacă cel ce adusese jertfa continua felul de viață promis, în care nu mai repeta păcatul mărturisit. Dacă se vedea că mărturisirea fusese sinceră, adică era schimbată de o schimbare a vieții, el era absolvit de vina lui la ziua ispășirii, odată cu întreg poporul. Slujba anuală era făcută de marele preot, care intra pentru aceasta în a doua despărțitură a locașului, numită Sfânta Sfintelor, sau Locul prea sfânt. Acolo avea numai el voie să intre, o singură dată pe an, pentru această slujbă și numai după o pregătire specială. Ca însuși locașul, cu toate celelalte slujbe, aceasta avea o valoare simbolică, arătând spre una din fazele lucrării pe care Mântuitorul urma să o îndeplinească la timpul hotărât.
Trăim într-o vreme solemnă. De la 1844, când ziua cea mare a ispășirii a început, Isus, Marele nostru Preot slujește pentru noi în Locul prea sfânt din cer. Cât va mai continua această slujbă a Lui, nu putem spune, dar, când ea se va încheia, Mântuitorul nostru va pune deoparte serviciul Său de mijlocire și Se va întoarce pe pământ ca Rege al regilor și Domn al domnilor.
Potrivit cu profeția din Daniel 8:14, sanctuarul din cer urma să fie curățit după trecerea celor 2300 de ani. Însemnătatea este clară: ÎN 1844 A ÎNCEPUT JUDECATA ÎN SANCTUARUL DIN CER.
Trei sunt fazele judecății:
(1) De la 1844 până la a doua venire – Cazurile celor drepți sunt cercetate
Diavolul, instigatorul la rele, a condus omenirea la păcat. El dorește ca toți să fie găsiți vinovați și distruși. Dar Isus, fratele nostru mai mare, Și-a dat viața ca să ne salveze. Ca preot și mijlocitor, El lucrează ca să facă din iertarea păcatelor, căștigată pentru noi pe cruce, o realitate zilnică în viața noastră. El este Marele nostru Preot la judecata de cercetare, oferind sângele Său pentru curățirea raportului păcatelor tuturor acelora care au primit invitația Lui la mântuire.
După aceea, la revenirea Sa, El aduce răsplata celor astfel îndreptățiți.
"Iată, Eu vin curând și plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui" Apocalips 22:12.
Cei care mărturisesc că servesc pe Dumnezeu trebuie judecați înainte de a doua venire a lui Isus, ca să se știe cine urmează să primească răsplata la data aceea. Această lucrare de judecare a celor drepți a început la 1844.
Care este lucrarea lui Isus la această judecată? În calitate de Mare Preot al nostru, El face curățirea sanctuarului ceresc, după cum era profetizat în Daniel 8:14. El clarifică situația înscrisă în cărțile din cer, făcând spălarea păcatelor acelora care au cerut mântuirea prin sângele Lui și care au rămas credincioși hotărârii lor. Când Isus vine a doua oară, El nu mai vine ca să rezolve problema păcatului.
"Tot așa și Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L așteaptă" Evrei 9:28.
La a doua venire a lui Isus, păcatele înregistrate în cer sunt curățite, șterse din dosarele acelora care au rămas credincioși lui Hristos.
Dacă ai avea ocazie să faci corecturi în rapoartele vieții tale, ce schimbări ai face acolo? Probabil că ai aprecia ocazia de a corecta greșeli și de a șterge raportul oricărui rău pe care l-ai făcut. Isus Se oferă să facă El lucrul acesta și chiar cu mult mai mult. Ca Mare Preot și în mod legal, El șterge toate greșelile din raportul vieții noastre. El promite acelora care Îl primesc și ascultă încrezători de El, să le "șteargă păcatele" (Fapte 3:19).
Când numele tău va veni la judecată, va fi ușor să stai în fața raportului vieții tale, dacă ai acceptat lucrarea minunată a lui Isus în favoarea ta. Nu va fi nevoie să stai în fața raportului unei vieți risipite și zdrobite, fiindcă viața desăvârșită a lui Isus va apare în locul raportului vieții tale (2Corinteni 5:21). Ce asigurare! Isus – încrezător că credincioșii au învățat lecția – curăță rapoartele din cer de orice urmă a păcatului. Apoi Se întoarce pe pământ să-i răsplătească!
(2) În timpul celor 1000 de ani – Judecata nelegiuiților
În timpul celor 1000 de ani are loc judecata celor nelegiuiți. Ei au murit toți, ultimii de slava arătării lui Hristos, slavă pe care nu o pot suporta (2Tesaloniceni 2:8; 1Timotei 6:16). Pământul este pustiit (Ieremia 4:23,24). Cazurile celor răi sunt cercetate de cei răscumpărați (Matei 20:28; 1Corinteni 6:2; etc…). Dreptatea fiecărei sentințe apare clar, fiindcă morții sunt judecați "după cele scrise în cărțile acelea" (Apocalips 20:12). Cei mântuiți, crecetând rapoartele din cărțile cerului, văd ocaziile pe care cei nelegiuiți nu le-au folosit. Ei sunt convinși de îndelunga răbdare și așteptare a lui Dumnezeu, fiindcă El nu a dat nelegiuiților numai o a doua șansă, i le-a dat ocazie după ocazie ca să I se supună Lui. Ei însă au respins pe rând toate ofertele iubirii.
(3) Scena finală a judecății – Universul întreg de față
La sfârșitul celor o mie de ani, cortina se va ridica pentru actul final al judecății. Dar nu trebuie să te temi de judecata de la urmă, pentru că Isus, care ne-a iubit destul încât să moară pentru noi, va fi Judecătorul. Tatăl, "Judecătorul tuturor" (Evrei 12:23) "a încredințat Fiului toată judecata" (Ioan 5:22). De aceea, "toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos" (Romani 14:10).
Faza finală a judecății se va desfășura pe această planetă (Apocalips 20:11-15). Cetatea sfântă, Noul Ierusalim, va coborî pe pământ (Apocalips 21:2). TOÅ¢I CREDINCIOȘII DIN TOATE SECOLELE se vor strânge în jurul "marelui tron alb" al judecății din cetate. TOÅ¢I NELEGIUIÅ¢II DIN TOATE SECOLELE vor fi sculați din țărâna pământului și vor veni "din cele patru colțuri ale pământului" și vor înconjura cetatea (Apocalips 20:5,8,9). TOATE FIINÅ¢ELE DIN UNIVERS vor privi la scena aceasta finală a judecății (Filipeni 2:10).
Ca ultim act al acestei drame, nelegiuiții sunt somați să se prezinte în fața barei de judecată și raportul vieții lor este deschis. Ioan scria despre această zi a judecății:
"Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb și pe Cel ce ședea pe el… Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea" Apocalips 20:11,12.
Din rapoartele conținute în cărți, Isus, Judecătorul cel drept, va dezvălui în fața universului întreg, tratativele duse de el cu îngeri și cu oameni. De fapt, acesta este unul din cele mai importante aspecte ale judecății. Planul lui Dumnezeu și scopurile Lui trebuie să fie făcute cunoscute pe deplin și caracterul Său trebuie reabilitat. Chiar de când a început păcatul, diavolul a ponegrit caracterul lui Dumnezeu învinuindu-L de nedreptate. Acum, în fața întregului univers, fiecare pas făcut pentru salvarea oamenilor va fi dezvăluită.
Fiecare ființă din univers va fi mulțumită de caracterul Judecătorului întregului pământ și de corectitudinea judecăților Sale. Când universul întreg privește asupra lui Isus în toată gloria Lui, stând în fața tronului lui Dumnezeu (Apocalips 5:6,13) tuturor li se va oferi o priveliște cuprinzătoare a lucrării Lui mântuitoare – venirea Sa în lumea aceasta în carne omenească, viața Lui fără păcat, moartea Lui ispășitoare, slujba Sa de preot, încercările Lui de a salva pe cei pierduți – pe toți cei pierduți, dacă se poate.
Când Isus pășește în față în toată frumusețea Lui și pronunță sentința asupra celor nelegiuiți, fiecare ființă din univers, chiar și Satan, va recunoaște dreptatea acestui act final al judecății divine, pentru că tuturor li s-a dat ocazia să cunoască în amănunțime rapoartele din cer. Când sentința este pronunțată, întreg universul izbucnește în cântare:
"Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne, Dumnezeule Atotputernice!… Toate Neamurile vor veni și se vor închina înaintea Ta, pentru că judecățile Tale au fost arătate!" Apocalips 15:3,4.
Nelegiuiții se vor condamna ei înșiși atunci când vor recunoaște dreptatea judecății lui Dumnezeu. Calea rebeliunii i-a făcut incapabili să trăiască fericirea adevărată, fie în această viață, fie în viața viitoare. Ei vor fi distruși împreună cu diavolul și cu îngerii lui (Apocalips 20:14,15). Întreg universul lui Dumnezeu va fi atunci curat, pentru a nu mai fi niciodată mânjit de păcat.
"El (Domnul) va aduce sfârșitul. Nenorocirea nu va veni a doua oară" Naum 1:9 (King James).
În 1844, ora judecății lui Dumnezeu a început în cer. Aceasta înseamnă că Isus a început lucrarea Sa ca Mare Preot al nostru, curățind sanctuarul ceresc. Solia ceasului judecății lui Dumnezeu se găsește în Apocalips 14:6-15. Când a început judecata în cer, solia ceasului judecății a trebuit să răsune peste tot pământul. Notați că această solie începe cu cuvintele: "Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui".
A fost vestit un astfel de mesaj la mijlocul secolului al XIX-lea? Este el dus la toți locuitorii pământului? Răspunsul este: Da! Începând foarte modest, această solie, bazată pe marile profeții din Daniel și Apocalips, încercuiesc astăzi pământul. Postul de radio Vocea Profeției este o parte din ea. Ea atrage atenția oamenilor la Mântuitorul și Creatorul lor, la Domnul Isus Hristos, ca Profet, Preot și Rege. Lucrarea Sa de profet s-a încheiat când a murit pe crucea de pe Calvar. Lucrarea Lui de preot este încă în curs în templul din cer. În curând, El va veni ca Rege.
Pune cazul tău în mâinile lui Isus acum. "Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit" 1Ioan 2:1. Când raportul păcatelor tale apar la judecată, Isus poate zice în fața întregului univers: "Eu am murit pentru păcatele acestui om".
Indiferent unde te-a târât viața, problema ta nu este prea grea pentru Mântuitorul. El poate să te ajute. Sângele Lui va acoperi toate păcatele, chiar și pe ale tale. Dă-ți inima lui Isus și El te va primi. Tânăr sau bătrân, bolnav sau sănătos, dă inima ta lui Isus chiar acum. Aceasta este ocazia ta. Aceasta este ziua salvării.
Material preluat de la Intercer: http://www.intercer.net/article.php?id=456
