În 1896 a apărut o carte și aproape peste noapte a devenit un „best-seller”, un succes de librărie. A fost tradusă în 23 de limbi și s-au vândut 20.000.000 de exemplare din ea. Cartea se numea PE URMELE LUI și a fost scrisă de un tânăr predicator din Kansas, Charles M. Sheldon, care avea o adâncă înțelegere a ceaa ce înseamnă Evanghelia lui Isus Hristos.
Povestea începe cu un pastor prezentându-și predica lui obișnuită, săptămânală adunării lui bogate și satisfăcute de sine. Dar în acea dimineață s-a întâmplat ceva deosebit, care a scurtat biserica din mulțumirea ei de sine și a pornit o redeșteptare care a cuprins bisericile din toată America.
Un străin a intrat în biserică și în loc să se așeze pe vreo bancă din spate așa cum l-ar fi recomandat hainele lui uzate și înfățișarea lui sărăcăcioasă, a pășit încet de-a lungul culoarului din mijloc drept către amvon. În timp ce parcurgea lungimea bisericii, era evident că omul era foarte slab, poate chiar bolnav.
Când a ajuns în față s-a întors și în cuvintele simple a spus cum a venit în oraș să caute de lucru ca să-și întrețină familia, pe care o lăsase să aștepte acasă. Nu găsise pe nimeni binevoitor să-l ajute. Și la o singură casă fusese tratat frumos. Dacă aceasta era ideea lor despre ceea ce ar fi făcut Hristos, atunci creștinismul nu era ce pretindea că este.
Înainte ca să spună mai mult, omul a căzut jos de foame și de slăbiciune.
Închipuiți-vă ce putea să producă o scenă ca aceasta într-o biserică! Predicatorul, firește că a încheiat serviciul și a dat drumul adunării în grabă. Cu întrebarea în minte: „Ce ar fi făcut Isus?” l-a luat pe om acasă la el și l-a îngrijit.
Dar acesta nu a fost sfârșitul. Săptămâna următoare predicatorul a provocat adunarea cu întrebarea: „Ce ar fi făcut Isus?”. Atunci pentru prima dată unii din grupul acela care se interesa numai de sine, au înțeles că Hristos trebuie să aibă controlul asupra tuturor aspectelor din viața noastră.
Într-adevăr, această carte este bazată pe o ideie foarte veche, una pe care apostolul Ioan o prezentase cu secole mai înainte, dar una pe care atât de mulți dau greș să o realizeze în viața lor.
„Cine zice că rămâne în El, trebuie SĂ‚ TRĂ‚IASCĂ‚ ȘI EL CUM A TRĂ‚IT ISUS” 1Ioan 2:6.
Dar cum putem ști noi ce ar face Isus cu o problemă anume sau într-o împrejurare anumită? Studiind ce a făcut când a trăit ca om printre oameni. Niciodată nu vom da greș dacă vom descoperi ce a făcut Isus și după aceea, prin puterea Lui, să mergem pe urmele Lui.
Isus și Tatăl sunt de nedespărțiți. Isus a zis: „Eu și Tatăl una suntem” Ioan 10:30.
„Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” Ioan 14:9.
Isus a spus-o clar că El a venit pe pământ să facă voia Tatălui Său:
„Tată… nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu” Matei 26:39.
Voia lui Dumnezeu este ca omul să-și găsească plăcerea în ascultarea de Legea Lui.
„Îmi place să fac voia Ta, Dumnezeule și Legea Ta este în fundul inimii mele” Psalm 40:7,8.
Așa Și-a găsit plăcerea Isus în păzirea Legii lui Dumnezeu. El zice:
„Dacă păziți poruncile Mele, veți rămânea în dragostea Mea” Ioan 15:10.
Din iubire, noi trebuie să păzim poruncile lui Dumnezeu, așa cum a făcut și Isus.
Treizeci de ani după învierea Domnului găsim pe Ioan declarând că aceleași porunci care fuseseră în vigoare înainte de răstignirea Domnului, încă trebuiau păzite în timpul Evangheliei.
„Prea iubiților, NU VĂ‚ SCRIU O PORUNCĂ‚ NOUĂ‚, CI O PORUNCĂ‚ VECHE PE CARE AÅ¢I AVUT-O DE LA ÎNCEPUT… Totuși vă scriu o poruncă nouă, lucru care este adevărat, atât cu privire la El, cât și cu privire la voi; căci întunerecul se împrăștie și lumina adevărată și răsare chiar” 1Ioan 2:7,8.
El zice: „Nu o poruncă nouă”. Totuși el arată clar că porunca este „nouă” din cauză că Isus a arătat cum trebuie păzite cele zece porunci, din iubire. Lumina vieții perfecte a lui Isus a luminat poruncile lui Dumnezeu. Acum le vedem transparente prin harul lui Dumnezeu de pe tablele de piatră în inima omului și strălucind de o lumină nouă și glorioasă. Viața lui Isus de ascultare iubitoare demonstrează cum dorește Dumnezeu să-L asculte oamenii. Isus a zis:
„Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele” Ioan 14:15.
Hristos a lucrat cu Tatăl Său la crearea acestei lumi.
„După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin prooroci, în multe rânduri și în multe chipuri, DUMNEZEU, la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit prin FIUL, pe care l-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și PRIN CARE A FĂ‚CUT ȘI LUMILE” Evrei 1:1-2 (King James).
La început, Tatăl, prin Isus, a făcut lumea în șase zile, apoi S-a odihnit în a șaptea. Tatăl și Fiul au pus o binecuvântare asupra zilei a șaptea.
„Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul și toată oștirea lor. ÎN ZIUA A ȘAPTEA DUMNEZEU ȘI-A SFÂRȘIT LUCRAREA pe care o făcuse și în ziua a șaptea S-A ODIHNIT de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a BINECUVÂNTAT ziua șaptea și A SFINÅ¢IT-O, pentru că în ziua aceasta S-A ODIHNIT de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse” Geneza 2:1-3.
Hristos a pus deoparte ziua a șaptea prin trei acte:
El S-A ODIHNIT în ziua a șaptea.
El A BINECUVÂNTAT ziua a șaptea.
El A SFINÅ¢IT ziua a șaptea.
Dumnezeu a făcut ziua a șaptea o zi sfântă și a dat-o omului. Numai Creatorul poate face o zi sfântă. Nici un om nu poate face aceasta. Sabatul este un timp „pus deoparte” din săptămână, timp în care putem experimenta odihna spirituală care vine din legătura cu Dumnezeu. Sabatul a fost FĂ‚CUT sfânt, pus deoparte pentru odihna, binecuvântarea și câștigul omului.
În porunca a patra dintre cele zece porunci, Dumnezeu zice:
„Dar ZIUA A ȘAPTEA ESTE ZIUA DE ODIHNĂ‚ ÎNCHINATĂ‚ DOMNULUI DUMNEZEULUI TĂ‚U” Exodul 20:10.
Sabatul lui Dumnezeu, ziua a șaptea a săptămânii este ziua Domnului – nu duminica, prima zi a săptămânii. Sfânta Biblie nu cunoaște altă zi de odihnă, alt Sabat, decât sâmbăta, a șaptea zi a săptămânii. Dumnezeu numește Sabatul zilei a șaptea „ziua Mea sfântă”.
„Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ZIUA MEA CEA SFÂNTĂ‚; dacă-L vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale, și nededându-te la flecării…” Isaia 58:13.
Când Isus a fost pe pământ, El a declarat că este Domnul Sabatului zilei a șaptea.
„Și le-a zis: Sabatul a fost făcut pentru om, nu omul pentru Sabat; sșa că Fiul omului este DOMN chiar și AL SABATULUI” Marcu 2:27,28.
În acest text, Isus ne asigură că El este Domnul Sabatului de la creațiune. În calitate de Creator, Isus a făcut ziua a șaptea. Prin dreptul Său de Creator, Isus este Domnul Sabatului.
„Ziua Domnului” este menționată în ultima carte a Noului Testament. Când apostolul Ioan a fost exilat pe insula Patmos, el a primit viziunile din cartea Apocalips. Este clar că prima viziune a avut-o în ziua Domnului, fiindcă el raportează:
„ÎN ZIUA DOMNULUI eram în Duhul. Și am auzit înapoia mea un glas puternic ca sunetul unei trâmbițe” Apocalips 1:10.
Deoarece Hristos este „DOMN” al Sabatului, „ziua Domnului” menționată de Ioan trebuie să se refere la ziua pe care Hristos a pretins-o că este ziua Lui sfântă.
Ce ocazie avem, ca urmași ai lui Isus, să ne întâlnim cu Domnul nostru în ziua Lui sfântă!
„A venit la Nazaret unde fusese crescut ȘI DUPĂ‚ OBICEIUL SĂ‚U, ÎN ZIUA SABATULUI a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească” Luca 4:16.
„După obiceiul Său”. Isus a fost un păzitor al Sabatului din obicei. În ziua Sabatului El era găsit în locul de închinare. Isus se închina în ziua Sabatului, pentru că El se decisese să împlinească „tot ce trebuie împlinit”. Matei 3:15. Dreptatea, neprihănirea înseamnă să faci ce trebuie. Tot ce trebuie împlinit înseamnă ascultare iubitoare de Cuvântul lui Dumnezeu în toate lucrurile.
Nu găsim pe Isus nici măcar odată condamnând ținerea Sabatului zilei a șaptea. El l-a onorat întotdeauna.
„S-a coborât la Capernaum, cetate din Galilea și acolo ÎNVĂ‚Å¢A PE OAMENI ÎN ZILELE DE SABAT. Ei erau uimiți de învățătura Lui, pentru că vorbea cu putere” Luca 4:31,32 (King James).
Uneori Isus vindeca pe bolnavi în Sabat. Când era criticat din cauza aceasta, El apăra actele Lui de milă cu întrebarea precisă:
„Este îngăduit să faci bine în ziua Sabatului?” Marcu 4:3.
Și ca răspuns la propria Sa întrebare, El le spunea că este îngăduit.
Sabatul este un timp când Dumnezeu aduce odihnă poporului Său. Cuvântul „Sabat” înseamnă „încetare” sau „odihnă”, dar formaliștii din Israel făcuseră din el o zi de restricții legale. Isus a venit să-i învețe pe oameni CUM să țină Sabatul Domnului și să găsească în el odihnă pentru corp, minte și suflet.
Privind înainte, către anii tulburi care aveau să vină după urcarea Sa la cer, Isus a stat de vorbă cu ucenicii Lui. Referindu-Se la distrugerea Ierusalimului, care a avut loc la anul 70 d.Hr. – la patruzeci de ani după înviere, El îi sfătuia:
„Rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat” Matei 24:20.
Așa dar, la patruzeci de ani după învierea Sa, Isus Se aștepta ca ucenicii Lui să păzească Sabatul.
Cât de bine se armonizează această poziție a Domnului nostru cu porunca Lui divină, dată la Sinai, secole mai înainte:
„ADU-Å¢I AMINTE DE ZIUA SABATULUI CA S-O SFINÅ¢EȘTI… ziua a șaptea este Sabatul Domnului, Dumnezeului tău” Exodul 20:8,10 (King James).
Ziua șaptea este ziua de odihnă rânduită de Dumnezeu. Nici Biserica, nici Statul nu pot face dintr-o altă zi „ziua de odihnă A LUI DUMNEZEU”. Dacă vrem să intrăm în experiența spirituală a odihnei în Isus Hristos, trebuie să ne „aducem aminte” ca zi de odihnă, de ziua despre care El ne-a spus să nu o uităm niciodată.
Cu toate că prin viața și învățătura Sa Isus a aruncat și mai multă lumină asupra Sabatului zilei a șaptea din porunca a patra, dușmanii Lui L-au învinuit că ar încerca să înlăture cele zece porunci. Citiți cât de clar a apărat El pe fiecare dintre aceste porunci.
„Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Proorocii; AM VENIT NU SĂ‚ STRIC, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, CÂTĂ‚ VREME NU VA TRECE CERUL ȘI PĂ‚MÂNTUL, NU VA TRECE O IOTĂ‚ SAU O FRÂNTURĂ‚ DE SLOVĂ‚ DIN LEGE, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. Așa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci și va învăța pe oameni așa, va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor; dar oricine le va păzi și va învăța pe alții să le păzească, va fi chemat mare în Împărăția cerurilor” Matei 5:17-19.
Potrivit cu această scriptură, Dumnezeu ar schimba mai curând cerul și pământul înainte de a schimba Legea Lui morală. Textul acesta face cu neputință să se învețe că partea cea mai mică din cele zece porunci s-a schimbat.
Este porunca Sabatului prea neînsemnată ca să fie ascultată? După Isus, nici „o iotă, o frântură de slovă” – nici un punct de pe „i” sau o liniuță de pe „ț” nu trebuie schimbată în cele zece porunci. Porunca Sabatului trebuie să rămână intactă.
Isus, Cuvântul viu, a mărit Legea ascultând de ea. Cu secole înainte de nașterea lui Hristos, profetul Isaia a proorocit despre atitudinea lui Isus față de Legea lui Dumnezeu.
„Domnul a voit, pentru dreptatea Lui SĂ‚ VESTEASCĂ‚ O LEGE MARE ȘI MINUNATĂ‚” Isaia 42:21.
Domnul a păzit toate cele zece porunci, inclusiv Sabatul zilei a șaptea, ziua Domnului din Biblie. Viața Lui de pe pământ a mărit și a făcut mai clară însemnătatea adevăratei ascultări de voia lui Dumnezeu.
După ce Și-a încheiat lucrarea de creare a lumii în șase zile, Isus S-a odihnit în ziua a șaptea de tot lucrul Lui. După ce Și-a încheiat lucrarea de mântuire a lumii, murind pe cruce, Isus S-a odihnit în ziua a șaptea în mormânt.
Urmașii lui Isus au avut grijă să păzească Sabatul în care Domnul lor înmormântat Se odihnea de lupta Lui de moarte cu păcatul.
„Era ziua pregătirii și începea ziua Sabatului. Femeile care veniseră cu Isus din Galilea, au însoțit pe Iosif; au văzut mormântul și felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, s-au întors și au pregătit miresme și miruri. Apoi ÎN ZIUA SABATULUI S-AU ODIHNIT DUPĂ‚ LEGE” Luca 23:54-56.
Nu exista nicio întrebare în mințile apostolilor dacă Sabatul din Biblie este „ziua Domnului”. Henry Sloane Coffin, un pastor și educator presbiterian zice:
„Încercarea de a dovedi că în Noul Testament Sabatul a fost stabilit încă o dată și mutat de pe ziua a șaptea pe ziua întâi a săptămânii, înseamnă pur și simplu să citim în Noul Testament ceea ce nu este scris în el; iar efortul de a găsi vreo bază pentru ținerea duminicii ca Sabat, spunând că în particular Domnul sau cel puțin apostolii Lui au dat instrucțiuni în această privință, deși aceste instrucțiuni nu sunt raportate, asemenea efort este de asemenea fantezist… (Păzirea duminicii) nu a fost poruncit de Isus, nici de vreunul dintre urmașii Lui apropiați. Duminica a fost ținută numai din motive sentimentale” The Ten Commandments (New York, Hodder and Stoughton), pp. 77,78.
Apostolul Pavel a primit de la Dumnezeu însărcinarea să ducă neamurilor pământului istoria minunată a salvării din păcat. El a păzit Sabatul printre Neamuri. În Corint, timp de un an și jumătate, el a predicat în fiecare Sabat.
„Pavel vorbea în sinagogă ÎN FIECARE ZI DE SABAT și îndupleca pe iudei ȘI PE GRECI… Aici a rămas un an și șase luni și învăța printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu” Fapte 18:4,11.
Fapte 13:14,42,44 ne spune despre păzirea Sabatului de către Pavel în Antiohia Pisidiei. Din aceasta reiese clar că prima comunitate creștină printre Neamuri, cea din Antiohia din Siria, păzea Sabatul zilei a șaptea. Fapte 16:12,13 ne spune despre serviciile din Sabat conduse de Pavel și tovarășii săi creștini pe malul apei, la Filipi, în Macedonia. Când a fost în Tesalonic, Pavel a ținut Sabatul „după obiceiul său”.
„PAVEL, DUPĂ‚ OBICEIUL SĂ‚U a intrat în sinagogă. TREI ZILE DE SABAT a vorbit cu ei din Scripturi, dovedind și lămurind că Hristosul trebuia să pătimească și să învieze din morți. ‘Și acest Isus, pe care vi-l vestesc eu’, zicea el, ’este Hristosul” Fapte 17:2,3.
Apocalips 14:13-16 descrie a doua venire a lui Hristos. Versetul de mai înainte, versetul 12, identifică pe aceia care așteaptă a doua venire a lui Isus.
„Aici este răbdarea sfinților, care PĂ‚ZESC PORUNCILE LUI DUMNEZEU ȘI CREDINÅ¢A LUI ISUS” Apocalips 14:12.
Așa dar, poporul lui Dumnezeu din ultimele zile se va deosebi prin aceea că păzește poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Poporul lui Dumnezeu, chiar înainte ca Isus să vină, va fi credincios tuturor poruncilor lui Dumnezeu. Ei își vor aduce aminte de ziua Sabatului ca s-o sfințească.
Când cei răscumpărați vor intra pe noul pământ care va veni, Sabatul lui Isus va fi semnul odihnei lor veșnice.
„Căci după cum cerurile cele noi și pământul cel nou pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea – zice Domnul… ÎN FIECARE SABAT va veni orice făptură să se închină înaintea Mea – zice Domnul” Isaia 66:22,23.
Pe pământul cel nou toți vor fi păzitori ai Sabatului. Deoarece în viața aceasta noi ne pregătim pentru viața viitoare, de ce să nu începem să ținem Sabatul lui Dumnezeu de pe acum?
5. BUCURIILE PĂ‚ZIRII SABATULUI.
Dumnezeu zice despre Sabatul zilei a șaptea:
„Să nu care cumva să nu păziți SABATELE MELE, căci acesta va fi între Mine și voi și urmașii voștri UN SEMN după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul care VĂ‚ SFINÅ¢ESC” Exodul 31:13.
„Le-am dat și SABATELE MELE să fie ca UN SEMN ÎNTRE MINE ȘI EI, pentruca să știe că Eu sunt Domnul care-i SFINÅ¢ESC” Ezechiel 20:12.
Ca un steag, Sabatul reprezintă autoritatea guvernării lui Dumnezeu. El este un simbol al puterii Sale. El promite siguranță creștinului care este un urmaș adevărat al lui Isus, cetățean al Împărăției cerurilor. Acesta este semnul unei vieți sfințite.
Notează binecuvântarea care va fi a ta dacă ești credincios emblemei puterii creatoare a lui Dumnezeu.
„Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ZIUA MEA CEA SFÂNTĂ‚, DACĂ‚ SABATUL VA FI DESFĂ‚TAREA TA, CA SĂ‚ SFINÅ¢EȘTI PE DOMNUL, slăvindu-L și dacă-L vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, ATUNCI TE VEI PUTEA DESFĂ‚TA ÎN DOMNUL ȘI EU TE VOI SUI PE ÎNĂ‚LÅ¢IMILE Å¢Ă‚RII te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a vorbit” Isaia 58:13,14.
Ai nevoie de pace și odihnă? Atunci ascultă făgăduința odihnei spirituale pentru aceia care păzesc toate poruncile lui Dumnezeu.
„O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci PACEA ta ar fi fost ca un râu și FERICIREA ta ca valurile mării” Isaia 48:18.
Ești ispitit să zici: „Nu pot ține Sabatul lui Dumnezeu, dar voi ține restul din cele zece porunci și voi cere lui Dumnezeu nouă zecimi din binecuvântările oferite celui ascultător?” Să știi că nu merge așa. Acela care în mod voit calcă una dintre porunci este socotit neascultător de toate poruncile.
„Căci cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă, se face vinovat de toate” Iacov 2:10.
Armonia cu Dumnezeu în păzirea poruncilor Lui este singura speranță de a avea pace în inimă.
„Cei răi n-au pace, zice Domnul” Isaia 48:22.
De repetate ori Dumnezeu a accentuat că Sabatul trebuie să fie păstrat ca un semn al odihnei pentru Israel și a arătat că ascultarea lor trebuia să fie din inimă.
„O! De ar rămânea ei cu aceeași inimă ca să se teamă de Mine și să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiți pe vecie, ei și copiii lor!” Deuteronom 5:29.
Dar iarăși și iarăși, ei au fost neascultători de Dumnezeu. Ei s-au întors de la închinarea la adevăratul Dumnezeu, Creatorul cerului și pământului și s-au plecat înaintea zeilor falși ai națiunilor păgâne care-i înconjurau. Întorcându-se spre acești zei, natural că au uitat să-și aducă „aminte de ziua Sabatului” ca s-o sfințească. Urmarea a fost că Dumnezeu nu a putut niciodată să-și îndeplinească complet făgăduințele pe care li le făcuse, din cauză că împlinirea acestor făgăduințe era condiționată de ascultarea de Legea lui Dumnezeu. Iar Legea lui Dumnezeu includea Sabatul, semnul odihnei și puterii Lui.
Dar ce are aceasta de-a face cu creștinii care trăiesc de partea aceasta a crucii? Ne închinăm aceluiași Dumnezeu ca și Israelul din vechime. Marea Sa Lege Morală nu se schimbă și Sabatul instituit la creațiune a fost de-a lungul secolelor emblema unei vieți de odihnă în Hristos. Această zi sfântă a însemnat odihnă pentru Adam și Eva în desăvârșirea lor. Ea a însemnat odihnă pentru patriarhii de demult. Ea simbolizează odihna promisă către care privea Israelul înrobit. Ea a oferit odihnă Hristosului răstignit când a zăcut în mormânt în ziua Sabatului.
S-a schimbat Sabatul pentru biserica din Noul Testament? Ascultați această declarație a unui scriitor din Noul Testament:
„Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: DUMNEZEU S-A ODIHNIT ÎN ZIUA A ȘAPTEA DE TOATE LUCRĂ‚RILE LUI… Deci fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta și pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi n-au intrat din pricina neascultării lor… Căci dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. RĂ‚MÂNE DECI O ODIHNĂ‚ PENTRU POPORUL LUI DUMNEZEU. Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale” Evrei 4:4,6,8-10 (King James).
Poporul lui Dumnezeu din vechime avea aceeași veste bună („Evanghelie”) ca și noi, dar ei au lepădat credința și au fost neascultători. Fiindcă făgăduințele erau condiționate de ascultare, ei nu au avut niciodată odihna care trebuia să fie a lor în Canaan.
Apostolul ne spune că nereușita lor de a ajunge la odihnă spirituală și materială în țara promisă nu a pus capăt făgăduinței lui Dumnezeu pentru poporul Lui. Odihna încă este o parte din făgăduința noului legământ. Sabatul încă a rămas în timpul Noului Testament emblema odihnei veșnice. Notați concluzia din Evrei 4:9:
„Rămâne deci păzirea Sabatului pentru poporul lui Dumnezeu” (King James).
Sabatul zilei a șaptea de la creațiune este SEMNUL VEȘNIC de pace și odihnă în Isus Hristos. Exact așa cum Sabatul a fost o parte din planul lui Dumnezeu pentru om la început, el este o parte din planul lui Dumnezeu astăzi și tot așa va fi și în lumea viitoare. Tot așa de sigur cum crucea lui Hristos promite pace celui care crede, tot așa cerul promite odihnă veșnică celor care intră acolo.
Dacă ești un creștin al noului legământ, vei dori să fii un păzitor al Sabatului biblic. Nu vei ținea Sabatul ca să fii mântuit, ci îl vei ținea ca un semn că ești mântuit. Ca o persoană mântuită, și Legea lui Dumnezeu scrisă în mintea și inima ta. Vei fi fericitul posesor al unei vieți sfințite. Sabatul întregii Biblii va fi steagul cetățeniei tale cu Hristos în Dumnezeu.
Ai nevoie de pace și odihnă? Cu Isus în inima ta vei avea „pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere” (Filipeni 4:7). Cu Isus în inima ta, vei constata că trăiești „cum a trăit Isus” (1Ioan 2:6). Fiind un păzitor al tuturor poruncilor, al Legii morale a lui Dumnezeu. Te vei decide chiar acum să păzești Sabatul zilei a șaptea, emblema făcută de Hristos pentru Împărăția odihnei și păcii lui Dumnezeu?
Material preluat de la Intercer: http://www.intercer.net/article.php?id=444
