Majoritatea „dovezilor” aduse în sprijinul acestor acuzații se întemeiază doar pe bârfe, zvonuri și vorbe fără acoperire. Unii își exprimă punctul de vedere că mărturia sorei White nu este demnă de încredere. Acest lucru este dorit de multe persoane neconsacrate.
"Dumnezeu a avut plăcerea să deschidă înaintea mea tainele vieții interioare și ale păcatelor ascunse ale poporului Său. Asupra mea a fost pusă datoria neplăcută de a mustra relele și de a scoate la iveală păcatele ascunse… aceasta a stârnit simțămintele firii pământești în inimile celor nesfințiți… unii și-au umilit inimile… alții au simțit că în inimile lor se naște un spirit de ură…"
Unii se grăbesc să întrebe: Cine i-a spus sorei White aceste lucruri? "Le-am putut răspunde: Da, îngerul lui Dumnezeu mi-a vorbit… Dumnezeu a considerat potrivit să mă plaseze în poziții în care nu a plasat pe nimeni dintre cei din rândurile noastre. El a pus asupra mea mărturii de mustrare, pe care nu le-a încredințat nimănui."
Conform acestei declarații, Ellen White nu era dependentă de informații primite de la alții când descoperea „păcatele ascunse”. Ar fi fost necinstit să declare că ea a primit informațiile de la Dumnezeu, dacă le obținuse de la „frați și surori”. În pasajul următor, ea se referă la o mărturie trimisă bisericii din Battle Creek, pe care n-a scris-o sub influența vreunei informații scrise, primite de la „frați și surori”. Totuși, faptul că ea ar fi fost informată de aceștia despre unele stări de lucruri nu anulează valoarea de mărturie inspirată.
În următorul pasaj din aceeași carte, Ellen White dezvăluie principiile mai generale, care guvernau scrierea mărturiilor ei pentru persoane și organizații:
Unii spun că, dacă avertizările, înștiințările și mustrările date de Domnul prin serva Sa nu vin prin viziuni speciale pentru fiecare caz în parte, ele n-ar trebui să aibă o greutate mai mare ca sfaturile și avertizările venite din alte izvoare.
Ea reamintește presupunerea unora că a fost influențată să scrie, prin scrisorile primite de la membri, sau că mărturiile nu sunt decât expresii ale propriei sale judecăți, bazate pe „informații adunate din izvoare omenești”. Ea continuă:
Această declarație este complet falsă. Dacă, totuși, ca răspuns la unele întrebări, declarații sau apeluri de la comunități sau persoane individuale, este scrisă o mărturie care prezintă lumina pe care Dumnezeu a dat-o cu privire la ele, în nici un caz mărturia nu-și pierde valabilitatea și importanța, pentru că ea a venit la existență în felul acesta.
"Domnul nu mi-a dat o viziune pentru a răspunde oricărei situații care s-ar putea ivi în diferite atitudini ale poporului Său în decursul dezvoltării lucrării Sale. Dar El mi-a arătat modul Său de a Se purta cu biserica Sa în vremurile trecute. El a impresionat mintea slujitorilor Săi aleși, prezentându-le nevoile și primejdiile cauzei Sale și ale unor persoane, individual, și a așezat asupra slujitorilor Săi povara de a sfătui și a avertiza.
În multe cazuri, Dumnezeu mi-a dat lumină cu privire la anumite defecte de caracter ale membrilor bisericii și primejdiile fiecărui membru în parte și ale lucrării, dacă aceste defecte nu sunt înlăturate… Uneori, când primejdii deosebite amenință cauza lui Dumnezeu sau anumite persoane, o comunicare de la Domnul ajunge la mine printr-un vis sau o viziune de noapte și aceste cazuri sunt aduse în mintea mea în mod viu. Aud această voce spunându-mi: „Scoală-te și scrie; aceste suflete sunt în pericol!” Eu ascult de îndemnul Duhului lui Dumnezeu și pana mea prezintă adevărata lor stare. În timp ce călătoresc și stau înaintea oamenilor în diferite locuri, Duhul Domnului îmi aduce aminte în mod clar cazurile care mi-au fost arătate, împrospătând problema ce-mi fusese arătată mai înainte.
Mai sunt și alte critici și acuzații aduse lui Ellen White de către Dudley Canright sau de către alții, toate amestecând, în cel mai bun caz, părți de adevăr și greșeli scuzabile sau presupuse cu interpretări răuvoitoare și denaturări regretabile.
Sursa: pcschop.3x.ro
