În 1840 și 1842 Ellen împreună cu alți membri ai familiei au participat la întâlniri adventiste în orașul Portland, au acceptat perspectiva prezentată de William Miller și asociații săi și așteptau cu încredere revenirea iminentă a lui Hristos. Ellen era un misionar zelos care dorea sa-și convingă prietenii de vârsta ei, prezentând mesajul advent.
Marea Dezamăgire în urma faptului că Hristos nu a revenit pe 22 octombrie 1844 a fost simțită acut și de tânăra Ellen care, împreună cu alții, studia Biblia și se ruga cu seriozitate pentru lumină și călăuzire în zilele confuze care au urmat. În timp ce mulți ezitau sau își abandonau experiența adventistă, Ellen Harmon, într-o dimineață spre sfârșitul lui decembrie, s-a alăturat altor patru femei pentru închinarea de familie în casa unui credincios din South Portland. Grupului de rugători li se părea că au cerul aproape și, în timp ce puterea lui Dumnezeu a coborât peste Ellen, ea a văzut în viziune călătoria poporului advent spre cetatea lui Dumnezeu. (Early Writings, pp.13-20.) După ce, tremurând și fără să vrea, tânăra de 17 ani le-a povestit viziunea adventiștilor din Portland, ei au acceptat această viziune ca pe o iluminare de la Dumnezeu. Ca reacție la o viziune ulterioară, Ellen a călătorit din loc în loc cu prieteni și rude pentru a le relata grupurilor împrăștiate de adventiști ceea ce îi fusese descoperit în prima și următoarele revelații.
Zilele acelea nu au fost ușoare pentru adventiștii care fuseseră dezamăgiți. Nu numai că au întâlnit bătaia de joc și ridiculizarea din partea lumii, dar nici între ei nu erau uniți, astfel că fanatism de diferite feluri a început să apară în rândurile lor. Însă Dumnezeu, prin revelație, i-a arătat lui Ellen Harmon care avea să fie sfârșitul unor astfel de mișcări fanatice, însărcinând-o să mustre și să corecteze erorile. Acest lucru i s-a părut greu de îndeplinit.
Sursa: http://pcshop.3x.ro
