Succesul întâlnirilor – tabără ale credincioșilor adventiști, ținute în Wisconsin și Michigan spre sfârșitul anilor 1860, a condus la planuri extinse pentru astfel de activități în anii următori. James White a luat parte activă nu doar la stabilirea planurilor pentru aceste întâlniri, dar și prin participarea la cât mai multe astfel de reuniuni, pe măsura ce îi permitea sănătatea și sarcinile administrative. Lunga perioadă de suprasolicitare prin munca din timpul grelelor zile de început ale bisericii, încordarea datorată datoriilor editoriale alături de responsabilitățile sale ca președinte al Conferinței Generale și al câtorva comitete instituționale, și-au cerut tributul. Ellen White îl însoțea în călătoriile lui, făcându-și partea de predicare și activități personale, mergând înainte și cu scrisul, în măsura timpului disponibil.
Iarna dintre anii 1872-1873 i-a găsit în California pentru a consolida proiectele bisericii pe coasta Pacificului. Aceasta a fost una din cele câteva șederi prelungite în vest pe perioada următorilor șapte ani. O importantă viziune i-a fost dată lui Ellen White pe 1 aprilie 1874, în timp ce se afla în vest, iar cu această ocazie i-a fost descoperit felul extraordinar în care activitatea denominațională avea să se extindă și dezvolte nu doar în statele Unite, dar și peste ocean. Câteva săptămâni mai târziu, au început să se țină întâlniri în corturi în Oakland, California și în legătură cu acest efort public, James White a pus bazele revistei Semnele timpului.
Sursa: pcschop.3x.ro
