Spre sfârșitul anului 1905, Divina Vindecare, o carte tratând subiectul vindecării trupului, mintii și a sufletului, a ieșit de sub tipar. Educația fusese finalizată în 1903, iar două volume din Mărturii, volumele 7 și 8, au fost tipărite în 1902 și respectiv 1904.
In timpul șederii ei în Washington, Ellen White a încurajat pe lucrătorii bisericii din partea de sud a Californiei să cumpere o proprietate pentru un sanatoriu în Loma Linda, subliniind necesitatea deschiderii lucrării misionare medicale de educație pe coasta Pacificului. Scrisul a fost întrerupt în următorii ani de vizite la Loma Linda pentru a-i susține pe lucrătorii de acolo, și la sanatoriul Paradise Valley, lângă San Diego, la punerea bazelor căruia ajutase în 1903.
La vârsta de 81 de ani, Ellen White a călătorit din nou la Washington, participând la sesiunea Conferinței Generale în 1909. Cu aceasta ocazie a vorbit de multe ori, având o voce clară și fermă. După această întâlnire, ca împlinire a unei dorințe simțită de mult, și-a vizitat orașul natal, Portland, Maine. și aici a dat mărturie despre convingerile și misiunea bisericii, vorbind în locul în care își începuse lucrarea cu 65 de ani în urma. Aceasta a fost ultima ei călătorie în statele din partea de est și a lăsat o impresie de neșters asupra adventiștilor de ziua a șaptea care au ascultat-o atunci sau au întâlnit-o la sesiunea Conferinței Generale.
Dându-și seama că zilele care îi rămăseseră erau puține, când s-a întors la Elmshaven, Ellen White și-a intensificat eforturile de a finaliza un număr de cărți prezentând sfaturi speciale pentru biserică. Mărturii pentru biserică, volumul 9, a fost publicată în 1909. În 1911 a apărut Faptele apostolilor. În 1913 a fost tipărită Sfaturi pentru părinți și educatori, iar în 1914 a fost finalizat manuscrisul pentru Lucrătorii Evangheliei și trimis la tipar. Ultimele luni active din viața lui Ellen White au fost dedicate cărții Profeți și regi. In dimineața zilei de 13 februarie 1915, pe când intra în biroul ei din Elmshaven, s-a împiedicat și a căzut, neputând să se mai ridice. A fost examinată de un medic și curând a devenit clar că accidentul era serios. Radiografiile au arătat o fractura a șoldului stâng, astfel că Ellen White a rămas timp de 5 luni țintuită la pat sau într-un scaun cu rotile.
Cuvintele ei adresate rudelor și prietenilor în timpul ultimelor săptămâni de viață dădeau pe față un sentiment de voioșie, convingerea de a fi onorat cu credincioșie sarcina încredințată ei de Dumnezeu și încredere în triumful final al cauzei adevărului.
Viața ei s-a încheiat pe 16 iulie 1915, la vârsta de 87 de ani. A fost așezată la odihnă pe 24 iulie, alături de soțul ei în cimitirul Oak Hill din Battle Creek, Michigan.
Ellen White a trăit să vadă mișcarea adventistă crescând de la o mână de credincioși la o mulțime de 136 879 de membri în întreaga lume, număr care depășește acum zece milioane.
Sursa: pcschop.3x.ro
