Viziuni ale slavei viitoare. Cu Isus alături de noi, am coborât cu toții din cetate din nou pe acest pământ, pe un munte mare și grozav, care nu L-a putut susține pe Isus, și acesta s-a despărțit și s-a făcut o câmpie foarte mare. Apoi, am privit în sus și am văzut cetatea cea mare, cu douăsprezece temelii și douăsprezece porți, câte trei de fiecare parte, și un înger stând la fiecare poartă. Noi am strigat tare: "Cetatea, cetatea cea mare vine, coboară de la Dumnezeu din ceruri!" Aceasta a coborât și s-a așezat pe locul unde stăteam noi. Atunci am început să privim la lucrurile minunate din afara cetății. Acolo am văzut cele mai strălucitoare case, care păreau de argint și erau sprijinite pe patru stâlpi din nestematele cele mai strălucitoare de privit. Acestea aveau să fie locuite de către sfinți. Fiecare avea pragul de aur. Am văzut pe mulți dintre sfinți intrând în case, dând jos coroanele lor strălucitoare și lăsându-le pe prag, apoi ieșind afară în câmpia de lângă case pentru a face ceva cu pământul; nu ceea ce avem noi de făcut cu pământul aici – nu, nu. O lumină glorioasă a strălucit în jurul capului lor și ei cântau necontenit laude lui Dumnezeu.
Am văzut un alt câmp, plin de tot felul de flori, și, pe când le culegeam, am strigat: "Nu se vor ofili niciodată!" Apoi, am văzut un câmp cu iarbă înaltă, cel mai încântător de privit; era de un verde viu și avea strălucirea argintului și a aurului – și se unduia cu mândrie spre slava Regelui Isus. Apoi, am ajuns într-o altă câmpie plină ce tot felul de animale – lei, miei, leoparzi, lupi – toate laolaltă, într-o unire desăvârșită. Am trecut prin mijlocul lor, iar ele ne urmau pașnic. Apoi, am intrat într-o pădure, nu ca pădurile întunecate pe care le avem aici – nu, nu; ci luminoasă și plină de slavă; crengile pomilor se mișcau încoace și încolo și noi toți am strigat: "Vom fi în siguranță în pustie și vom dormi în păduri."
O lucrare continuă acolo. Credeți că nu vom învăța nimic acolo? Noi nu avem nici cea mai slabă idee de ceea ce va fi deschis în fața noastră acolo. Vom merge cu Hristos alături la apa vieții. El ne va desfășura frumusețea și gloria naturii. El ne va descoperi ceea ce este El pentru noi și ce suntem noi pentru El. Adevăruri pe care nu le putem cunoaște acum datorită mărginirii noastre atunci le vom cunoaște.
Familia creștină constituie o școală de instruire, pe care copiii trebuie să o absolve pentru a trece mai departe în școala mai înaltă din locuințele pregătite de Dumnezeu.
Cerul este o școală; câmpul său de studiu, universul; învățătorul său, Cel Nemărginit. O ramură a acestei școli a fost întemeiată în Eden; și, o dată împlinit planul de mântuire, educația va fi îmbunătățită în școala din Eden…
Între școala stabilită în Eden la început și școala viitoare se întinde întreaga istorie a acestei lumi – istoria căderii în păcat și a suferinței omului, a sacrificiului divin, a biruinței asupra morții și păcatului… Refăcut prin prezența Sa, omul va fi învățat din nou, ca la început, de către Dumnezeu: "Poporul Meu cunoaște Numele Meu: …Ei vor ști că Eu sunt Cel care le vorbește; iată, Eu sunt…"
Acolo, când vălul care ne întunecă privirea va fi dat la o parte și ochii noștri vor privi acea lume de o frumusețe din care acum prindem doar licăriri ca prin microscop; când vom privi slava cerului, acum cercetată cu telescopul; când ceața păcatului va fi îndepărtată și întregul pământ va apărea "în frumusețea Domnului Dumnezeului nostru", ce câmp ni se va deschide pentru studiu!
În ceruri cunoștința va crește treptat. Toate comorile universului vor fi deschise spre studiul mântuiților lui Dumnezeu. Neîncătușați de moarte, ei își iau zborul neobosit către lumile îndepărtate – lumi ce au fost mișcate de durere și au tresăltat în cântări de bucurie la vestea unui suflet salvat. Cu o bucurie de nedescris, copiii pământului intră în bucuria și înțelepciunea ființelor nevăzute. Ei se împărtășesc de comorile de cunoștință și înțelegere câștigate prin veacuri de veacuri din contemplarea lucrărilor mâinilor lui Dumnezeu. Cu o viziune neumbrită, ei privesc slava creațiunii – sori, stele și sisteme, în ordine, înconjoară tronul Dumnezeirii. Numele Creatorului este scris pe toate lucrurile, de la cel mai de pe urmă și până la cel mai mare și în toate se manifestă bogățiile puterii Sale.
Și anii veșniciei, în desfășurarea lor, vor aduce descoperiri și mai bogate și mai glorioase despre Dumnezeu și Domnul Hristos. Pe măsură ce crește cunoștința, crește și dragostea, respectul și fericirea. Cu cât oamenii vor cunoaște pe Dumnezeu mai mult, cu atât mai mare va fi admirația lor pentru caracterul Său.
Viața socială. Acolo vom cunoaște așa cum suntem cunoscuți. Acolo dragostea și simpatia pe care Dumnezeu le-a sădit în suflet își vor găsi exercitarea cea mai curată și cea mai plăcută. Comuniunea curată cu ființele sfinte, viața socială, armonioasă, cu îngerii binecuvântați și cu cei credincioși din toate veacurile, părtășia sfântă, care unește laolaltă întreaga familie din cer și de pe pământ – toate acestea sunt experiențe viitoare.
Ocupații pe Noul Pământ. Pe pământul înnoit, cei răscumpărați vor avea ocupațiile și plăcerile care au adus fericire lui Adam și Evei la început. Va fi trăită viața din Eden, viața în grădină și pe câmp. "Vor zidi case și le vor locui; vor sădi vii și le vor mânca roadele. Nu vor zidi case ca alții să locuiască în ele; nu vor sădi ca alții să mănânce; căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor și aleșii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor."
Acolo, fiecare capacitate va fi dezvoltată, fiecare putință va crește. Cele mai mari întreprinderi vor fi aduse la îndeplinire, cele mai înalte aspirații vor fi atinse, cele mai mari avuții vor fi realizate. Și totuși, vor rămâne noi culmi de atins, noi minuni de admirat, noi adevăruri de înțeles, ținte noi, care să solicite puterile minții, ale sufletului și ale corpului.
Pe pragul împlinirii. Trăim într-una din cele mai solemne perioade din istoria omenirii. Nu mai există timp pentru păcat; a fost întotdeauna primejdios să continuăm să păcătuim, însă acest lucru este adevărat într-un sens special în prezent. Noi ne aflăm acum chiar la hotarele lumii veșnice și ne aflăm în cea mai solemnă relație cu timpul și veșnicia, ca niciodată înainte. Fie ca fiecare persoană să-și cerceteze acum propria inimă și să caute razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii, care să alunge tot întunericul spiritual și să curățească de orice întinăciune.
Pentru noi,care ne aflăm chiar pe pragul împlinirii lor, ce moment profund, ce interes viu reprezintă descrierea lucrurilor viitoare – evenimente pentru care, din momentul când primii noștri părinți au plecat din Eden, copiii lui Dumnezeu au stat de veghe și au așteptat, le-au așteptat cu dor și s-au rugat!
Frați peregrini, ne aflăm încă printre umbrele și zarva activităților de pe pământ, dar în curând Mântuitorul nostru va veni pentru a ne aduce eliberare și odihnă. Să privim prin credință binecuvântările viitoare, așa cum sunt ele descrise de mâna lui Dumnezeu.
Apel pentru pregătire personală. Vă îndemn să vă pregătiți pentru venirea lui Hristos pe norii cerului. Zi de zi, îndepărtați iubirea de lume din inimile voastre. Căutați să înțelegeți din experiență personală ce înseamnă părtășia cu Hristos. Pregătiți-vă pentru judecată, astfel ca atunci când El va veni pentru a fi admirat de toți cei ce cred, să puteți fi printre aceia care Îl vor întâlni în pace. În acea zi, cei mântuiți vor străluci în slava Tatălui și a Fiului. Îngerii, atingându-și harfele de aur, vor spune bun venit Regelui și trofeelor biruinței Sale – aceia care au fost spălați și curățiți în sângele Mielului. Un cântec de biruință va răsuna, umplând tot cerul. Domnul Hristos a învins. El intră în curțile cerești, însoțit de cei răscumpărați, martori că misiunea Sa, prin suferință și sacrificiu, nu a fost în zadar.
