Standardele sunt coborâte. Părinții fac loc înclinațiilor iubitoare de lume ale copiilor lor. Ei deschid ușa pentru distracții pe care odată la interziceau din principiu.
Chiar printre părinții creștini s-a îngăduit prea mult plăcerea pentru distracții. Părinții au preluat regula de conduită a lumii și s-au conformat părerii generale, după care primii ani ai copiilor și tinerilor trebuie irosiți în lenevie, distracții egoiste și îngăduințe nesăbuite. În acest fel, s-a format gustul pentru plăceri tari, iar copiii și tinerii și-au format mințile astfel ca acestea să se delecteze în etalări de senzație; iar datoriile serioase, de folos, ale vieții, sunt privite cu neplăcere. Ei trăiesc o viață care este mai mult după rânduiala care există în lumea animalelor. Gândurile lor nu sunt îndreptate către Dumnezeu sau realitățile veșnice, ci zboară precum fluturii în anotimpul lor. Ei nu se poartă ca niște ființe sensibile, ale căror vieți să se poată compara cu cea a lui Dumnezeu și care să-I poată da socoteală pentru fiecare ceas al vieții lor.
Mamele să inventeze și să călăuzească distracțiile. În loc să-și trimită copiii de lângă ea, ca să nu fie tulburată de zgomotul lor sau să fie plictisită de multele lor dorințe, mama trebuie să simtă că timpul ei nu poate fi folosit în nici un mod mai bine decât căutând să le aline și să le ocupe mințile lor neastâmpărate, active, cu ceva care să-i amuze sau cu vreo ocupație ușoară, care să le producă bucurie. Mama va fi din plin răsplătită pentru eforturile pe care le face și pentru timpul petrecut pentru a inventa distracția pentru copiii ei.
Copiilor mici le place societatea. În general, ei nu se pot bucura fiind singuri; iar mama trebuie să simtă că, în majoritatea cazurilor, locul în care trebuie să stea copiii când sunt în casă este camera în care se află ea. Astfel, ea îi poate supraveghea și se poate pregăti să rezolve drept micile divergențe, atunci când ei vor acest lucru, și să corecteze obiceiuri greșite sau manifestarea egoismului sau a pasiunii și poate îndrepta mintea lor în direcția cea bună. Ei vor învăța să se bucure de ceea ce îi este pe plac mamei și este foarte normal ca ei s-o consulte pe mama în lucruri mici, în care au ajuns în încurcătură. Iar mama nu trebuie să rănească inima copilului ei sensibil, tratând acel lucru cu indiferență sau refuzând să se lase deranjată de lucruri atât de neînsemnate. Ceea ce poate părea un lucru mic pentru mamă este un lucru mare pentru ei. Și un cuvânt de îndrumare sau precauție, spus la timpul potrivit, se va dovedi adesea de mare valoare.
Nu-i lipsiți de plăceri nevinovate. Din lipsă de timp sau dispoziția de a se gândi la aceasta, multe mame refuză copiilor lor unele plăceri nevinovate, în timp ce degetele ocupate și ochii neobosiți sunt preocupați doar cu lucrul care are în vedere împodobirea, lucru care, în cel mai bun caz, va servi doar pentru a încuraja vanitatea și extravaganța în mințile lor tinere. Pe măsură ce copiii se apropie de vârsta maturității, aceste lecții vor aduce roade mândriei și lipsei de valoare morală. Mama suferă datorită greșelilor copiilor, însă nu își dă seama că recolta pe care o culege este din sămânța pe care ea însăși a semănat-o.
Unele mame nu sunt consecvente în felul în care își tratează copiii. Uneori, ele sunt prea indulgente, în dauna lor, pentru ca după aceea să le refuze o plăcere nevinovată, care le-ar face inima lor de copil foarte fericită. În acest fel, ele nu Îl imită pe Hristos; El a iubit copiii; El le-a înțeles sentimentele și a simțit împreună cu ei în bucuriile și încercările lor.
Cum și-a ținut în frâu copiii sora White. Când copiii vă roagă să-i lăsați să meargă împreună cu cineva sau să participe la o petrecere unde să se distreze, să le spuneți: "Nu vă pot lăsa să mergeți, copii; stați jos aici lângă mine și vă voi spune de ce. Eu am de făcut o lucrare pentru veșnicie și pentru Dumnezeu. Voi mi-ați fost încredințați în grijă. Eu stau în locul lui Dumnezeu pentru voi, copiii mei, de aceea eu trebuie să veghez asupra voastră ca una care într-o zi trebuie să dea socoteală lui Dumnezeu. Vreți voi ca numele mamei voastre să fie scris în cărțile din ceruri ca una care nu și-a făcut datoria față de copiii ei, ca una care i-a dat voie vrăjmașului să intre și să ocupe locul pe care Dumnezeu trebuia să-l ocupe? Copii, vă voi spune ce este bine să faceți și apoi, dacă voi alegeți să întoarceți spatele mamei și să porniți pe căi nelegiuite, mama voastră va fi fără vină, dar voi va trebui să suferiți pentru propriile voastre păcate."
Acesta este modul în care eu am procedat cu copiii mei, și înainte ca voi să ajungeți să terminați ce aveți de spus, ei vor începe să plângă și să spună: "Nu vrei să te rogi pentru noi?" Desigur, niciodată n-am refuzat să mă rog pentru ei. Am îngenuncheat alături de ei și m-am rugat pentru ei. Apoi, plecam și Îl imploram pe Dumnezeu în rugăciune până ce se ivea soarele pe cer, toată noaptea, pentru ca fascinația vrăjmașului să poată fi sfărâmată și aveam biruință. Deși mă costa o noapte de trudă, mă simțeam totuși răsplătită atunci când copiii se agățau de gâtul meu și îmi spuneau: "O, mamă, suntem așa de bucuroși că nu ne-ai lăsat să mergem atunci când am vrut. Acum ne dăm seama că ar fi fost rău." Părinți, acesta este modul în care trebuie să lucrați, ceea ce spuneți așa să și simțiți. Acest lucru trebuie să ajungă o preocupare pentru voi, dacă vă așteptați să aveți copiii mântuiți în Împărăția lui Dumnezeu.
Probleme la vârsta adolescenței – vârstă greu de înțeles. În starea prezentă a societății nu este o sarcină ușoară pentru părinți să-și țină copiii în frâu și să-i învețe potrivit cu regula Bibliei ceea ce este bine. Copiii devin adesea nerăbdători când sunt ținuți în frâu și vor să plece și să vină după bunul lor plac. În special de la zece la optsprezece ani, ei sunt înclinați să creadă că nu e nici un rău dacă merg la întruniri ale tinerilor din lume. Însă părinții creștini, cu experiență, pot vedea pericolul. Ei sunt obișnuiți cu temperamentele specifice ale copiilor lor și știu ce influență pot avea acele lucruri asupra minților lor; și, dacă le doresc mântuirea, îi vor ține departe de astfel de distracții lumești.
Este nevoie de vigilență în special după convertire. Când copiii decid pentru ei înșiși să părăsească plăcerile lumii și să devină ucenici ai lui Hristos, ce povară se ridică de pe inima părinților grijulii, credincioși! Totuși, chiar în acele momente, eforturile părinților nu trebuie să înceteze. Acești tineri tocmai au început o luptă serioasă împotriva păcatului și împotriva relelor care sunt în inima firească și ei au nevoie într-un sens special de sfatul și supravegherea atentă a părinților lor.
Secretul prin care copiii sunt păziți de atracțiile lumești. Cât de mulți părinți se plâng că nu-și pot ține copiii acasă, că aceștia nu-și iubesc căminul! La o vârstă fragedă, au dorința de a fi în compania străinilor; și, de îndată ce cresc destul, ei dau la o parte ceea ce li se pare o restricție fără rost și nu țin seama nici de rugăciunile mamei, nici de sfaturile tatălui. Cercetările arată că, în general, păcatul este al părinților. Ei nu au făcut din cămin ceea ce ar fi trebuit să fie – un loc atractiv, plăcut, strălucitor prin cuvinte amabile, priviri plăcute și dragoste adevărată.
Secretul pentru salvarea copiilor voștri constă în a face din căminul vostru un loc plăcut și atrăgător. Indulgența părinților nu îi va lega pe copiii mici de Dumnezeu, nici de cămin; însă o influență hotărâtă, evlavioasă în privința instruirii și educării corespunzătoare a minții, îi va salva pe mulți copii de la ruină.
Este datoria părinților de a veghea asupra plecării și venirii copiilor lor. Ei îi vor încuraja și le vor da motive prin care să fie atrași de cămin și îi vor face să vadă că părinții lor se interesează de ei. Ei vor face din cămin un loc plăcut și vesel.
