Inima firească este în căutare de plăcere. Mintea firească este înclinată spre plăcere și mulțumire de sine. Iar tactica lui Satana este de a fabrica o mulțime din acestea. El caută să umple mințile oamenilor cu dorința după distracții lumești, astfel ca ei să nu aibă timp să-și pună întrebarea: Ce va fi cu sufletul meu? Iubirea de plăceri este molipsitoare. Cedând față de aceasta, mintea se grăbește de la una la alta, mereu în căutare de amuzament.
Plăcerile lumești zăpăcesc; și, pentru bucuria de moment, mulți sacrifică prietenia Cerului cu pacea, iubirea și bucuria pe care aceasta le oferă. Însă aceste obiecte de delectare ajung curând dezgustătoare și nu aduc nici o satisfacție.
Milioane dau năvală în locurile de distracție. În acest veac al lumii, există o pasiune fără precedent pentru plăcere. Destrăbălarea și extravaganța nesăbuită domină pretutindeni. Mulțimile sunt dornice de distracții. Mintea se ocupă cu fleacuri și devine frivolă, pentru că nu este obișnuită să cugete și nici disciplinată în vederea studiului. Sentimentalismul ignorant este frecvent întâlnit. Dumnezeu dorește ca fiecare suflet să fie cultivat, rafinat, înălțat și înnobilat. Însă prea adesea se neglijează țintele valoroase în favoarea etalării modei și pentru plăceri superficiale.
Distracțiile incitante ale timpului nostru mențin mințile bărbaților și femeilor, dar în special ale tinerilor, într-o febră de frământare, agitație, care are repercusiuni asupra vitalității lor într-o măsură mai mare decât studiile sau munca fizică și are tendința de a pipernici intelectul și de a corupe moralul. Tinerii sunt măturați de curentul popular. Aceia care învață să iubească plăcerea de dragul plăcerii deschid ușa unui potop de ispitiri. Ei se dedau la veselii sociale și distracții nesăbuite. Ei merg dintr-o formă de destrăbălare într-alta, până ce pierd atât dorința, cât și capacitatea de a avea o viață utilă. Aspirațiile lor religioase sunt amorțite; viața lor spirituală este învăluită în întuneric. Toate facultățile nobile ale sufletului, tot ceea ce leagă ființa omenească de lumea spirituală, sunt înjosite.
Printre iubitorii de plăceri sunt mulți membri ai bisericii. Mulți sunt dornici să participe la distracții lumești, demoralizatoare, pe care Cuvântul lui Dumnezeu le interzice. Astfel, ei își întrerup comunicarea cu Dumnezeu și intră în rândurile iubitorilor de plăceri ale lumii. Păcatele care au dus la nimicirea antediluvienilor și a cetăților din câmpie există și astăzi – nu numai în regiunile păgâne, nu numai printre creștinii cu o credință populară, ci și printre aceia care așteaptă venirea Fiului omului. Dacă Dumnezeu v-ar prezenta aceste păcate așa cum apar în ochii Lui, v-ați umple de rușine și groază.
Dorința pentru distracții aducătoare de emoții și plăceri constituie o ispită și o capcană pentru poporul lui Dumnezeu și în special pentru tineri. Satana pregătește continuu tentații pentru a distrage mințile de la solemna lucrare de pregătire în vederea evenimentelor ce vor avea loc în viitor. Prin intermediul lucrurilor lumești, el îi momește încontinuu pe cei nechibzuiți pentru a se alătura plăcerilor lumești. Sunt spectacole, lecturi și o varietate nesfârșită de distracții, care sunt plănuite să conducă la iubirea de lume; și prin această unire cu lumea, credința slăbește. Satana – un fermecător dibaci. În general, tinerii se poartă ca și când ceasurile prețioase ale timpului de har, când îndurarea este prelungită, ar fi o vacanță mare și ca și când ei ar fi așezați în această lume doar pentru propria lor distracție, pentru a fi mereu satisfăcuți cu diferite plăceri. Satana a făcut eforturi speciale, conducându-i să-și găsească fericirea în plăceri lumești și să se îndreptățească pe ei înșiși prin a se strădui să arate că aceste distracții sunt nevătămătoare, nevinovate și chiar folositoare pentru sănătate.
El (Satana) prezintă calea sfințeniei ca fiind dificilă, în timp ce căile plăcerilor lumești sunt presărate cu flori. El împodobește lumea cu plăcerile ei în culori false și ademenitoare și o prezintă tinerilor. Însă plăcerile pământești ajung în curând la un sfârșit și ceea ce s-a semănat va trebui și secerat.
El este, în fiecare sens al cuvântului, un înșelător, un fermecător dibaci. El are multe plase țesute fin, care par nevinovate, dar care sunt pregătite cu abilitate pentru a se încurca în ele cei tineri și cei nechibzuiți.
Educația este pipernicită prin iubirea de plăceri. Părinții fac o greșeală atunci când își zoresc copiii să intre în societate la o vârstă fragedă, temându-se că nu vor ști nimic dacă nu participă la petreceri și nu se amestecă printre aceia care sunt iubitori de plăceri. Chiar pe când sunt încă în școală, ei le îngăduie copiilor lor să participe la petreceri și să se amestece în societate. Aceasta constituie o mare greșeală. În acest fel, tinerii învață răul mult mai repede decât materiile de la școală, iar mințile lor sunt umplute cu lucruri inutile, în timp ce pasiunea lor pentru distracții se dezvoltă într-așa măsură, încât le este imposibil să dobândească cunoștințe chiar în ramurile cele mai obișnuite ale educației. Atenția lor este împărțită între educație și iubirea de plăceri și, cum iubirea de plăceri predomină, înaintarea lor intelectuală este înceată.
Ca și Israelul din vechime, iubitorii de plăceri mănâncă și beau și se scoală ca să se distreze. Ei găsesc plăceri, chefuri, râsete și veselie. În toate acestea, tinerii urmează exemplul autorilor cărților care le sunt așezate în mâini pentru studiu. Cel mai mare rău al tuturor acestor lucruri este efectul permanent pe care acestea îl au asupra caracterului.
Ultima solie a lui Dumnezeu privită cu indiferență. În timp ce timpul lor de har se apropia de încheiere, antediluvienii s-au dedat la plăceri și serbări senzuale. Cei care aveau influență și putere s-au deprins să acapareze mințile oamenilor cu plăceri și distracții, pentru ca nici unul să nu fie impresionat de ultima avertizare solemnă. Nu vedem același lucru repetându-se în zilele noastre? În timp ce slujitorii lui Dumnezeu duc solia că sfârșitul tuturor lucrurilor este la ușă, lumea este absorbită de căutarea de plăceri și distracții. Există un cerc continuu de frământare care produce indiferență față de Dumnezeu și îi împiedică pe oameni să fie impresionați de singurul adevăr care îi poate salva de la distrugerea care va urma.
Păzitorii Sabatului vor fi puși la probă și încercați. Tinerii păzitori ai Sabatului, care au cedat influențelor lumii, vor fi puși la probă și încercați. Primejdiile ultimelor zile sunt asupra noastră, iar în fața tinerilor se află o încercare pe care mulți nu au anticipat-o. Ei vor fi puși într-o dilemă teribilă și autenticitatea credinței lor va fi pusă la probă. Ei susțin că Îl așteaptă pe Fiul omului, însă unii dintre ei au fost exemple jalnice pentru necredincioși. Ei nu au vrut să renunțe la lume, ci s-au unit cu lumea, participând la picnicuri [Aici nu se face referire la acele ieșiri simple în natură, în familie sau ale membrilor bisericii, ci la acelea în care membrii bisericii "s-au unit cu lumea", în adunări de tip carnaval, obișnuite în acea vreme.] și alte întruniri pentru plăceri, măgulindu-se pe ei înșiși că sunt distracții nevinovate. Însă tocmai aceste îngăduințe îi despart de Dumnezeu și fac din ei copii ai lumii…
Dumnezeu nu socotește ca urmaș al Său pe căutătorul de plăceri. Doar aceia care sunt tăgăduitori de sine și care trăiesc o viață serioasă, umilă și sfântă sunt adevărații urmași ai lui Isus. Iar aceștia nu găsesc plăcere în conversațiile ușuratice, seci, ale aceluia care iubește lumea.
Un lucru care merită toată atenția. Nimeni să nu creadă că distracțiile sunt esențiale și că nesocotirea cu nepăsare a Duhului Sfânt, în orele afectate plăcerii egoiste, trebuie privită ca un lucru de mică importanță. Dumnezeu nu Se lasă batjocorit. Fiecare tânăr, fiecare tânără să chibzuiască: "Sunt eu astăzi pregătit să-mi închei viața? Este inima mea pregătită pentru a fi corespunzătoare lucrării pe care Domnul mi-a dat-o mie să o fac?"
