Astăzi pot fi primiți îngerii. Biblia se referă mult la ospitalitate. Nu numai că o prezintă ca pe o datorie, dar ne prezintă și multe tablouri frumoase ale exercitării acestui har și a binecuvântărilor pe care le aduce. Printre acestea, se află în primul rând experiența lui Avraam…
Acestor fapte de amabilitate, Dumnezeu le-a atribuit suficientă importanță,raportându-le în Cuvântul Său; și cu mai mult de o mie de ani mai târziu, un apostol inspirat s-a referit la ele: "Să nu dați uitării primirea de oaspeți; căci prin aceasta mulți au găzduit, fără să știe, pe îngeri."
Privilegiul acordat lui Avraam și Lot este și la îndemâna noastră. Dovedind ospitalitate față de copiii lui Dumnezeu, și noi putem primi îngeri în locuințele noastre. Chiar și în zilele noastre, îngeri cu chip omenesc intră în casele oamenilor și sunt găzduiți de ei. Iar creștinii care trăiesc în lumina prezenței lui Dumnezeu sunt totdeauna însoțiți de îngeri nevăzuți, și aceste ființe sfinte lasă în urma lor o binecuvântare în căminele noastre.
Ocazii și privilegii neglijate. "Primitor de oaspeți" este o calitate aflată printre trăsăturile celui stăpânit de Duhul Sfânt care are o răspundere în biserică. Chiar întregii biserici i se dă porunca: "Fiți primitori de oaspeți între voi, fără cârtire, ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit."
Aceste sfaturi au fost în mod ciudat neglijate. Chiar printre aceia care pretind a fi creștini, adevărata ospitalitate este doar puțin pusă în practică. Chiar în poporul nostru, ocazia de a dovedi ospitalitate nu este privită așa cum ar trebui să fie, ca un privilegiu și o binecuvântare. În general, există prea puțină sociabilitate, prea puțină dispoziție de a mai face loc pentru încă două sau trei persoane fără a ne simți stânjeniți sau fără a face paradă.
Scuze nepotrivite. I-am auzit pe mulți scuzându-se că nu au primit în căminele și în inimile lor pe sfinții lui Dumnezeu. "De ce? Nu au nimic pregătit; nu au nimic gătit; trebuie să se ducă în altă parte." Și în acel loc pot găsi alte scuze inventate pentru a nu primi pe cei care au nevoie de ospitalitate, iar simțămintele oaspeților sunt profund afectate și ei pleacă cu impresii neplăcute despre acești așa-ziși frați și surori. Dacă nu ai pâine, sora mea, imită cazul relatat în Biblie. Du-te la vecina ta și spune-i: "Prietena mea, împrumută-mi trei felii de pâine. Un prieten de-al nostru a trecut pe la noi în călătoria sa și nu am nimic să-i pun înainte."
Nu avem nici un exemplu că lipsa pâinii ar fi fost vreodată scuză pentru primirea unuia care bate la ușă. Când Ilie a venit la văduva din Sarepta, ea a împărțit bucățica ei cu profetul lui Dumnezeu, iar acesta a făcut o minune, și datorită acestui lucru, pentru că a oferit un loc de odihnă slujitorului Său și și-a împărțit bucățica de pâine cu el, ea însăși a fost ajutată și viața ei și a fiului ei salvată. La fel se poate întâmpla și cu alții, dacă vor face acest lucru cu bucurie pentru slava lui Dumnezeu.
Unii se plâng că nu au sănătate – le-ar plăcea să facă acest lucru dacă ar avea putere. Unii ca aceștia s-au ferecat atât de mult în ei înșiși și gândesc atât de mult la ce simt bieții de ei și vorbesc atât de mult despre suferințele, încercările și necazurile lor, încât aceasta a devenit "adevărul lor prezent". Ei nu se pot gândi decât la ei înșiși, oricât de mare ar fi nevoia de împreună simțire și ajutor din partea altora. Tu, care suferi datorită unei sănătăți precare, există și pentru tine un remediu. Dacă îmbraci pe cel gol și aduci în casa ta pe săracul care este aruncat afară și îți împarți pâinea cu cel flămând, "atunci lumina ta va străluci ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede". Facerea de bine este un remediu excelent pentru boală. Cei care se angajează în această lucrare sunt invitați să ceară ajutor de la Dumnezeu căci El S-a pus pe Sine Însuși ca garant spre a le răspunde. Sufletul lor va fi săturat atunci când va fi secetă și ei vor fi ca o grădină bine udată, ale cărei ape nu seacă.
Binecuvântări pierdute datorită egoismului exclusivist. Dumnezeu nu are plăcere de interesul egoist atât de adesea manifestat față de "mine și familia mea". Fiecare familie care nutrește acest spirit trebuie să fie convertită prin intermediul principiilor curate, exemplificate în viața Domnului Hristos. Cei care se închid în ei înșiși și care nu vor să primească oaspeți pierd multe binecuvântări.
Îngerii așteaptă să vadă dacă folosim ocaziile pe care le avem la îndemână spre a face bine – așteptând să vadă dacă noi îi vom binecuvânta pe alții, pentru ca ei, la rândul lor, să ne poată binecuvânta pe noi. Domnul Însuși ne-a făcut diferiți – pe unii săraci, pe unii bogați, pe alții necăjiți – pentru ca toți să aibă ocazia de a-și clădi caracterul. Dumnezeu a rânduit să existe săraci, pentru ca noi să putem fi încercați, puși la probă, și să scoatem la iveală ceea ce este în inimile noastre. Când spiritul de ospitalitate moare, inima ajunge paralizată de egoism.
Față de cine să fim ospitalieri? Relațiile noastre sociale nu trebuie călăuzite de obiceiurile lumii, ci de Duhul lui Dumnezeu și învățătura din Cuvântul Său. Israeliții, în toate sărbătorile lor, îi includeau și pe săraci, străini și pe levit, care era atât ajutorul preotului la Sanctuar, cât și un învățător religios și misionar. Aceștia erau priviți ca oaspeții poporului, față de care să-și dovedească ospitalitatea în toate ocaziile de bucurie socială și religioasă și cărora să le poarte de grijă în suferință și nevoie. Unii ca aceștia trebuie să fie bineveniți în casele noastre. Cât de mult ar face o asemenea primire pentru a înveseli și încuraja pe sora misionară sau pe învățător, pe purtătorul de poveri, pe mama care lucrează din greu, pe cei slabi sau în vârstă, atât de adesea fără un cămin și luptând cu sărăcia și multe descurajări.
"Când dai un prânz sau o cină", spune Domnul Hristos, "nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii tăi bogați; ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor pe tine și să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.
Ci, când dai o masă, cheamă-i pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească; dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți."
Aceștia sunt oaspeți care nu sunt o povară spre a-i primi. Ei nu au nevoie de o primire specială sau care să (te) coste. Nu e nevoie să faci nici un efort. Căldura unei primiri plăcute, un loc lângă soba ta, un loc la masa ta, privilegiul de a împărtăși cu tine binecuvântarea ceasului rugăciunii, vor fi pentru mulți dintre aceștia ca o licărire a cerului.
Simpatiile noastre trebuie să depășească limitele eului și zidurile familiei. Sunt atâtea ocazii prețioase pentru aceia care vor face din căminele lor o binecuvântare pentru alții. Influența socială constituie o putere minunată. Noi o putem folosi, dacă vrem, ca pe un mijloc de a-i ajuta pe cei din jurul nostru. Un refugiu pentru tinerii ispitiți. Căminele noastre ar trebui să fie un loc de refugiu pentru tinerii ispitiți. Sunt mulți dintre ei care se află la răscruce de drumuri. Fiecare influență, fiecare impresie le determină alegerea care le va hotărî destinul atât pentru aici, cât și pentru veșnicie. Păcatul îi invită. Mijloacele prin care acesta se prezintă sunt strălucitoare și atractive. Ele conțin ceva tentant pentru fiecare nou venit. Pretutindeni, în jurul nostru, sunt tineri care nu au cămin și mulți ale căror familii nu au acea putere care să le fie ajutor, înnobilatoare, iar tinerii sunt târâți spre păcat. Ei alunecă aspre ruină chiar înăuntrul umbrei propriilor noastre uși.
Acești tineri au nevoie de o mână întinsă spre ei cu iubire. Cuvinte amabile, rostite în mod simplu, mici atenții, acordate în mod simplu, vor înlătura norii ispitelor care se adună asupra sufletului. Adevărata expresie a inimii, care provine de sus, are puterea de a deschide ușa inimilor care au nevoie de mireasma cuvintelor creștinești și de atingerea simplă, delicată, a spiritului iubirii lui Hristos. Dacă dorim să arătăm interes față de tineri, să-i invităm în căminele noastre și să-i înconjurăm cu o atmosferă amabilă, să le fim de folos și mulți dintre ei își vor îndrepta pașii cu bucurie pe cărarea care duce spre ceruri.
Păstrați simplitatea în familie. Când vin musafiri, și acest lucru se întâmplă frecvent, nu trebuie să se îngăduie ca aceștia să absoarbă tot timpul și atenția mamei; bunăstarea fizică și spirituală a copiilor ei trebuie să fie pe primul loc. Timpul nu trebuie folosit pentru pregătirea unor prăjituri, plăcinte complicate și a unor mâncăruri grele, nesănătoase, pentru a fi puse pe masă. Toate acestea constituie o cheltuială în plus și mulți nu își pot permite acest lucru. Însă răul cel mai mare provine din exemplul care s-ar da în acest fel. Păstrați simplitatea în familie. Nu încercați să dați impresia că voi vă permiteți un stil de viață care de fapt este dincolo de puterile voastre. Nu încercați să păreți ceea ce nu sunteți, nici prin preparatele pe care le puneți la masă, nici prin maniere.
În timp ce vă tratați musafirii cu amabilitate și îi faceți să se simtă ca acasă, trebuie să aveți totdeauna în minte că voi sunteți învățători pentru copiii pe care vi i-a dat Dumnezeu. Ei vă urmăresc și nici un gest de-al vostru nu ar trebui să le îndrepte pașii pe o cale greșită. Fiți față de musafiri exact așa cum sunteți în familie în fiecare zi – plăcuți, respectuoși și amabili.
Astfel, toți pot fi educatori, un exemplu de fapte bune. Ei vor da mărturie în acest fel că există ceva mai important decât de a avea în minte doar ce mâncăm, ce bem și cu ce ne îmbrăcăm.
Mențineți o atmosferă de pace și odihnă. Noi am fi mult mai fericiți și mult mai utili, dacă viața noastră de familie și relațiile noastre sociale ar fi călăuzite de blândețea și simplitatea Domnului Hristos. În loc de a trudi pentru a etala și pentru a trezi admirația sau invidia musafirilor, noi ar trebui să ne străduim să facem totul în jurul nostru plin de fericire, prin optimismul, simpatia și iubirea noastră. Musafirii să vadă că noi luptăm să fim așa cum dorește Domnul Hristos. Să-i facem să vadă în viața noastră, chiar dacă aceasta este umilă, modestă, un spirit de mulțumire și recunoștință. Atmosfera potrivită pentru un cămin cu adevărat creștin este aceea de pace și odihnă. Un asemenea exemplu nu va fi fără efect.
În ceruri se ține un cont al cheltuielilor. Domnul Hristos ține un cont al tuturor cheltuielilor care se fac pentru primirea de oaspeți de dragul Său. El oferă tot ce este necesar pentru această lucrare. Aceia care, de dragul lui Hristos, îi primesc pe frați, făcând tot ce pot mai bine pentru a face vizita de folos atât pentru oaspeți, cât și pentru ei înșiși, sunt înregistrați în ceruri, ca fiind vrednici de binecuvântări deosebite… Domnul Hristos a dat prin propria Sa viață o lecție de ospitalitate. Când a fost înconjurat de mulțimea înfometată, pe malul mării, El nu i-a trimis acasă în acea stare. El a spus ucenicilor Săi: "Dați-le voi să mănânce" (Mat. 14,16). Și printr-un act al puterii Sale creatoare, El a pus la dispoziție hrană suficientă pentru a le satisface nevoia. Cu toate acestea, ce hrană simplă a fost aceea pe care le-a oferit-o! Nici un fel de delicatese! El care avea, la porunca Sa, toate resursele cerului ar fi putut întinde în fața acelor oameni un ospăț bogat. Dar El le-a oferit numai ceea ce le era suficient pentru a le satisface nevoia, ceea ce constituie hrana de zi cu zi a pescarilor de pe malul mării.
Dacă oamenii ar fi astăzi simpli în obiceiurile lor, trăind în armonie cu legile naturii, ar exista resurse din belșug pentru toate nevoile familiei omenești. Ar exista mai puține dorințe închipuite și mai multe ocazii de a lucra pentru Domnul…
Sărăcia și lipsurile nu trebuie să fie o barieră în a ne arăta ospitalieri. Noi trebuie să împărțim cu alții ceea ce avem. Sunt oameni care se luptă pentru existență și care au mari greutăți în a-și acoperi toate nevoile cu venitul pe care îl au; însă ei Îl iubesc pe Domnul Isus în persoana sfinților Săi și sunt gata să dovedească ospitalitate atât față de cei credincioși, cât și față de cei necredincioși, încercând să facă din vizitele acestora ceva folositor. În consiliul familiei și la altarul familial, musafirii sunt bine primiți. Momentul rugăciunii în familie face impresie asupra celor ce sunt primiți în casă și uneori o simplă vizită poate însemna salvarea unui suflet de la moarte. Domnul ține seama de această lucrare și spune: "Voi răsplăti".
Sunt ocazii, treziți-vă! Treziți-vă, frați și surori! Nu vă temeți de fapte bune. "Să nu obosim dar în facerea de bine; căci la vremea potrivită vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală." Nu așteptați să vi se spună ce să faceți. Deschideți ochii, ca să vedeți ce este în jurul vostru; căutați să-i cunoașteți pe cei care sunt ne-ajutorați, necăjiți și lipsiți. Nu vă ascundeți de ei și nu căutați să treceți cu vederea nevoile lor. Cine dorește să posede adevărata religie, așa cum spune Iacov, curată, neîntinată de egoism? Cine este nerăbdător să facă tot ce-i stă în putere pentru a-și aduce contribuția în marele plan al mântuirii?
