Deținerea de case în proprietate și economiile în comparație cu obiceiurile de a risipi banii. Fratele și sora B. nu au învățat lecția economisirii… Ei cheltuiesc tot ce întâlnesc în cale, oricât de mult ar fi. Se bucură când fac acest lucru, iar apoi, când dau de necaz, ei sunt cu totul nepregătiți. Dacă fratele și sora B. ar fi fost administratori economi, tăgăduitori de sine, ar fi putut avea o casă a lor înșiși și, pe lângă aceasta, ar fi putut avea mijloace pentru vremuri grele. Dar ei nu au vrut să fie economi ca alții, de care uneori fuseseră dependenți. Dacă ei vor neglija în continuare aceste lecții, caracterele lor nu vor fi găsite desăvârșite în ziua lui Dumnezeu.
Acest sfat te poate ajuta. Ai fost implicat într-o afacere care uneori îți putea aduce mari profituri. După ce ai câștigat, nu ai învățat să faci economii în vederea acelor perioade când banii se câștigau atât de ușor, ci ai cheltuit mult pe dorințe imaginare. Dacă tu și soția ta ați fi înțeles că este o datorie pe care Dumnezeu v-o cere, de a vă ține în frâu gustul și dorințele și de a vă face provizii pentru viitor, în loc de a trăi doar pentru prezent, acum ați fi putut avea o situație materială bună, iar familia ta s-ar fi putut bucura de o viață confortabilă. Ai de învățat o lecție… Puțin, să-ți ajungă multă vreme.
Către o familie care trebuie să facă economii în mod sistematic. Ai fi putut să ai astăzi un capital pe care să-l poți folosi în caz de urgență și să susții cauza lui Dumnezeu, dacă ai fi făcut economii așa cum ar fi trebuit. În fiecare săptămână, o parte din salariul tău trebuie pus deoparte și să nu fie atins decât în cazul unor nevoi efective sau să fie înapoiat Dătătorului sub formă de daruri…
Mijloacele pe care le-ai câștigat nu au fost cheltuite în mod înțelept și economic, astfel ca să ai o acoperire în caz că tu ai fi bolnav și familia ta ar fi lipsită de mijloacele pe care tu le aduci pentru a-i susține. Familia ta ar trebui să aibă ceva pe care să se bizuie în caz că ajunge în strâmtorare.
O altă familie sfătuită să aibă un cont de economii. În fiecare săptămână, ar trebui să depuneți într-un loc sigur o sumă de bani care să nu fie decât în caz de boală. Cu economie, puteți plasa banii cu dobândă. Printr-o administrare înțeleaptă, puteți economisi ceva după ce vă plătiți datoriile.
Am cunoscut o familie care primea douăzeci de dolari pe săptămână pe care îi cheltuia în întregime, în timp ce o altă familie, la fel de mare, care primea doar doisprezece dolari pe săptămână, punea deoparte unul sau doi dolari pe săptămână, reușind să facă acest lucru prin abținerea de a cumpăra lucruri inutile, de care se puteau dispensa.
Asigurați-vă proprietatea printr-un testament corespunzător. Cei care sunt ispravnici credincioși ai mijloacelor lui Dumnezeu vor fi foarte stăpâni pe treburile lor și, ca și cel înțelept, vor fi pregătiți pentru orice caz de urgență. Dacă timpul lor de har s-ar încheia pe neașteptate, ei ar lăsa în încurcătură pe cei care trebuie să decidă asupra averii lor.
Mulți oamenii nu se gândesc să-și facă testamentul în timp ce sunt încă într-o bună stare de sănătate. În această privință, frații noștri trebuie să fie prevăzători. Ei trebuie să știe cum stau din punct de vedere financiar și nu trebuie să îngăduie ca treburile să le fie încurcate în afaceri. Ei trebuie să-și țină într-o astfel de rânduială bunurile, încât în orice clipă să le poată lăsa.
Testamentele trebuie făcute în așa fel, încât să treacă testul legii. După ce sunt întocmite, ele pot sta ani de zile fără să facă rău cuiva, și între timp se pot face încă donații după cum cere cauza lui Dumnezeu. Moartea nu va veni cu o zi mai devreme, fraților, pentru că v-ați făcut testamentul. Lăsându-vă averea prin testament rudelor, asigurați-vă că nu uitați cauza lui Dumnezeu. Voi sunteți agenții Lui, cei care dețin proprietatea Lui; și cuvintele Lui trebuie luate cele dintâi în seamă. Soțiile și copiii voștri, desigur, nu trebuie lăsați în lipsă; trebuie să vă îngrijiți de ei, dacă sunt în nevoie. Însă nu treceți în testament, doar pentru că așa e obiceiul, un șir lung de rude care nu sunt nevoiașe.
Aduceți-vă aminte de lucrarea lui Dumnezeu cât sunteți încă în viață. Nimeni să nu gândească că va putea sta față în față cu Hristos strângând averi în timpul vieții, din care o parte, la moarte, va lăsa moștenire pentru vreo binefacere.
Unii își rețin în mod egoist mijloacele în timpul vieții, gândind că pot suplini această neglijență, amintind de lucrare în testamentul lor. Însă, în realitate, nici jumătate din mijloacele acordate astfel în mod legal nu ajung să fie folosite după cum s-a specificat. Frați și surori, investiți în banca cerului voi înșivă și nu lăsați ca ceea ce este al vostru, ca ispravnici, să fie administrat de altcineva.
Administrarea bunurilor lăsată pe seama copiilor este adesea neînțeleaptă… Părinții să se teamă să încredințeze ca moștenire copiilor mijloace pe care Dumnezeu le-a dăruit mâinilor lor, afară doar de cazul că au cea mai sigură dovadă că copiii lor privesc cu interes, dragoste și devotament cauza lui Dumnezeu – mai mult decât ei înșiși – și că acești copii vor fi mai serioși și zeloși pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu și mai binevoitori în a duce mai departe diferite inițiative legate de aceasta, care necesită mijloace de susținere. Însă mulți așează mijloacele în mâinile copiilor lor, aruncând astfel asupra lor responsabilitatea isprăvniciei lor, pentru că Satana îi împinge să facă astfel. Procedând astfel, ei își plasează mijloacele în oștirea vrăjmașului. Satana lucrează în această privință, urmărindu-și scopul și reținând de la cauza lui Dumnezeu mijloacele de care aceasta are nevoie, ca să nu poată fi susținută suficient.
Blestemul strângerii de bogății. Cei care dobândesc bogății, având doar scopul de a le strânge, lasă blestemul bogățiilor asupra copiilor lor. Este un păcat, un păcat îngrozitor, care pune în primejdie sufletul taților și mamelor care fac acest lucru, și acest păcat se extinde și asupra posterității. Adesea, copiii cheltuie banii pe lucruri fără noimă, extravagante, într-un trai dezmățat, devenind astfel niște cerșetori. Ei nu cunosc valoarea moștenirii pe care au risipit-o. Dacă tații și mamele lor le-ar fi dat un exemplu potrivit, nu strângând bogății, ci împărțindu-le corespunzător, ei și-ar fi strâns comori în ceruri și ar fi primit în schimb, chiar în această lume, pace și fericire, iar în viața viitoare bogății veșnice.
