Banii pot fi o binecuvântare sau un blestem. Banii nu sunt neapărat un blestem; ei sunt o deosebită valoare dacă sunt bine folosiți. Ei pot fi bine întrebuințați pentru mântuirea sufletelor și pentru binecuvântarea celor mai săraci decât noi. Printr-o folosire nechibzuită sau neînțeleaptă… banii devin o capcană pentru cel ce îi folosește. Cel care întrebuințează banii pentru satisfacerea mândriei și ambiției face din ei mai degrabă un blestem decât o binecuvântare. Banii reprezintă un test continuu al simțămintelor noastre. Cine câștigă mai mult decât ceea ce este necesar pentru nevoile lui reale trebuie să caute înțelepciunea și harul de a-și cunoaște propria inimă și de a-și păzi inima cu toată grija, ca să nu înceapă să aibă dorințe imaginare și să devină un ispravnic necredincios, irosind capitalul pe care i l-a încredințat Domnul.
Când Îl vom iubi pe Dumnezeu mai presus de orice, lucrurile vremelnice își vor dobândi locul potrivit între cele de care ne legăm. Dacă noi căutăm în umilință și cu seriozitate să știm și să avem priceperea de a folosi în mod corespunzător bunurile Domnului nostru, vom primi înțelepciune de sus. Când inima se apleacă asupra propriilor ei preferințe și înclinații, când se nutrește gândul că banii ne pot aduce fericire, fără a avea favoarea lui Dumnezeu, atunci banii devin un tiran care îl stăpânește pe om; banii dobândesc încrederea și stima lui, omul închinându-se banilor ca unui dumnezeu. Onoarea, adevărul, neprihănirea și dreptatea sunt sacrificate pe altarul său. Poruncile lui Dumnezeu sunt lăsate deoparte, iar obiceiurile lumii, rânduite de regele Mamona, devin o putere stăpânitoare.
Căutați siguranță, având drept de proprietate asupra casei. Dacă legile date de Dumnezeu ar fi păzite, cât de diferită ar fi starea prezentă a lumii, din punct de vedere moral, spiritual și material. Egoismul și îngâmfarea nu s-ar manifesta ca acum, ci fiecare ar nutri un gând bun pentru binele și fericirea celorlalți… Clasele de oameni mai sărace, în loc de a fi ținute sub călcâiul de fier al celor bogați și în loc de a exista alte minți care să gândească și să plănuiască pentru ele atât în lucrurile materiale, cât și în cele spirituale, ar avea șansa de independență în gândire și acțiune.
Simțământul că sunt proprietari ai caselor lor le-ar inspira dorința puternică după îmbunătățire a situației lor. Curând, ei ar dobândi abilitatea de a plănui și inventa ei înșiși; copiii lor ar fi educați să fie harnici și economi, iar puterea intelectuală ar fi întărită. Ei ar simți că sunt oameni, nu sclavi, și ar fi în stare să redobândească, într-o mare măsură, simțământul valorii personale, pe care l-au pierdut, și independența morală.
Instruiți poporul nostru să iasă din orașe și să meargă la țară, unde pot obține o mică bucată de pământ și își pot face o casă pentru ei și copiii lor.
Precauție în ceea ce privește vânzarea caselor. Sunt oameni săraci care îmi scriu, cerându-mi sfat dacă este bine să-și vândă casele și a dărui veniturile respective pentru cauza lui Dumnezeu. Ei spun că apelurile făcute le mișcă sufletul și că vor să facă ceva pentru Domnul, care a făcut totul pentru ei. Unora ca acestora le spun: "Poate că nu este de datoria voastră să vă vindeți acum căsuțele, ci mergeți voi înșivă înaintea lui Dumnezeu; Domnul va asculta cu siguranță rugăciunile voastre arzătoare pentru înțelepciunea de a înțelege ceea ce ar trebui să faceți."
Dumnezeu nu cere casele în care poporul Său trebuie să locuiască; însă, dacă aceia care trăiesc în belșug nu aud vocea Sa, nu se detașează de lume și nu sacrifică pentru Dumnezeu, El va trece pe lângă ei și va cere acelora care sunt gata să facă orice pentru Isus, chiar până acolo de a-și vinde casele pentru a veni în întâmpinarea nevoilor cauzei lui Dumnezeu.
O independență vrednică de laudă. Independența de un anumit fel este demnă de laudă. A dori să vă duceți propria povară și a nu mânca pâinea dependenței de alții este un lucru drept. Este o ambiție nobilă, generoasă care arată voința de a se întreține singur. În vederea acestui lucru, sunt necesare hărnicia și chibzuința.
Echilibrarea bugetului. Mulți, foarte mulți, nu s-au educat în așa fel, încât să-și poată menține cheltuielile în limita veniturilor lor. Ei nu învață să se adapteze împrejurărilor și împrumută și iar împrumută, până când ajung copleșiți de datorii, în cele din urmă ajungând descurajați și deprimați.
Å¢ineți un raport al cheltuielilor. Obiceiul îngăduinței față de sine, al lipsei de tact și chibzuință din partea soției și mamei, poate constitui o scurgere continuă din vistierie; și, cu toate acestea, acea mamă poate gândi că ea face tot ce poate mai bine, pentru că ea nu s-a gândit niciodată să-și restrângă dorințele ei sau ale copiilor ei și nu a dobândit niciodată acea pricepere și tact, necesare în treburile gospodărești. Iată motivul pentru care familia are nevoie de un venit dublu față de o altă familie care, cu același venit, are suficient, chiar dacă e la fel de mare.
Toți trebuie să învețe să facă și să țină socotelile casei. Unii cred că nu este esențial acest lucru, însă ei greșesc. Toate cheltuielile trebuie notate cu strictețe.
Relele ce provin din irosirea banilor. Domnul a binevoit să-mi arate relele care rezultă în urma obiceiului de a irosi, pentru ca eu să-i pot îndemna pe părinți să învețe pe copii o economie strictă. Învățați-i că banii cheltuiți pentru ceea ce nu este necesar constituie o pervertire de la folosirea lor corespunzătoare.
Dacă aveți obiceiuri extravagante, îndepărtați-le de îndată din viață. Dacă nu faceți acest lucru, veți fi faliți pentru veșnicie. Obiceiul de a fi econom, harnic și moderat constituie un avantaj mai prețios pentru copiii voștri decât orice zestre oricât de bogată.
Pe pământ, noi suntem străini și călători. Să nu cheltuim mijloacele pentru satisfacerea unor dorințe pe care Dumnezeu dorește să le înăbușim. Să ne reprezentăm în mod corespunzător credința, restrângându-ne dorințele.
Un părinte mustrat pentru extravaganță. Tu nu știi să-ți folosești banii în mod chibzuit și nu vrei să înveți să-ți împlinești dorințele în funcție de venitul tău… Ai o dorință înfocată de a câștiga bani, ca să ai ce cheltui după cum poftești, iar învățătura și exemplul tău s-au dovedit un blestem pentru copiii tăi. Cât de puțin le pasă lor de principii! Ei Îl uită tot mai mult pe Dumnezeu, se tem tot mai puțin de neplăcerea Lui, sunt tot mai nerăbdători și neînfrânați. Cu cât se câștigă mai ușor banii, cu atât mai puțin se simte mulțumirea.
Către o familie care depășește în cheltuieli veniturile sale. Trebuie să fiți mai atenți, pentru ca ceea ce cheltuiți să nu depășească venitul vostru. Å¢ineți-vă în frâu dorințele.
E rău că soția ta îți seamănă și nu îți poate fi de ajutor în această privință, pentru a supraveghea micile cheltuieli spre a putea evita marile pierderi. Sunt mereu cheltuieli inutile în familia voastră. Soției tale îi place să-și îmbrace copiii dincolo de posibilitățile voastre, și din această cauză, voi cultivați în copiii voștri gusturi și obiceiuri care îi vor face frivoli și mândri. Dacă tu ai vrea să înveți lecția economiei și chibzuinței și ai vedea pericolul cheltuirii nesăbuite a banilor, pentru tine, pentru copiii tăi, și pentru cauza lui Dumnezeu, atunci ai dobândi o experiență esențială pentru desăvârșirea caracterului tău creștin. Dacă nu vei obține o astfel de experiență, copiii tăi vor primi o educație deficitară toată viața lor…
Eu nu te îndemn să faci provizii de bani – ți-ar fi greu să faci acest lucru – însă v-aș sfătui pe amândoi să vă cheltuiți banii cu grijă și să dați zi de zi copiilor voștri un exemplu de cumpătare, tăgăduire de sine și economie. Ei au nevoie să fie educați prin cuvânt și fapte.
O familie chemată la tăgăduire de sine. Mi-a fost arătat că tu, fratele meu, și tu, sora mea, aveți multe de învățat. Voi nu ați trăit în limita resurselor voastre. Voi nu ați învățat să faceți economie. Dacă câștigați salarii mari, nu știți cum să le irosiți mai repede. În loc să fiți precauți, sunteți stăpâniți de gust și pofte. Uneori cheltuiți banii pe alimente pe care frații voștri nu și le pot permite. Banii vă alunecă din buzunar cu ușurință… Tăgăduirea de sine este o lecție pe care amândoi trebuie încă să o învățați.
Părinții trebuie să învețe să trăiască în limita resurselor lor. Ei trebuie să cultive tăgăduirea de sine în copiii lor, învățându-i prin cuvânt și exemplu. Dorințele lor trebuie să fie puține la număr și simple, astfel ca să existe timp pentru cultivarea minții și a spiritului.
Îngăduința nu este o expresie a iubirii. Nu vă educați copiii în așa fel, încât ei să creadă că iubirea pentru ei trebuie să fie exprimată prin indulgență față de mândria, extravaganța și iubirea lor de etalare. Nu este timp acum de a inventa căi pentru cheltuirea banilor. Folosiți-vă facultățile inventive în a căuta să fiți economi.
Economia este în acord cu generozitatea. Tendința naturală a tinerilor din acest veac este de a neglija și desconsidera economia și de a o confunda cu zgârcenia și avariția. Însă economia este în acord cu cele mai largi și liberale vederi și simțăminte; nu poate exista o adevărată generozitate, unde aceasta să nu fie practicată. Nimeni să nu gândească că nu are nevoie să studieze economia și cele mai bune mijloace de a avea grijă de fărâmituri.
Cealaltă extremă – economia neînțelepată. Dumnezeu nu este onorat atunci când ne neglijăm trupul sau îl maltratăm și astfel acesta nu corespunde pentru serviciul Lui. A purta de grijă trupului, oferindu-i o hrană apetisantă și întăritoare este una dintre cele dintâi datorii ale gospodarului. Este mai bine să ai haine și mobilă mai puțin costisitoare, decât să restrângi necesarul de hrană.
Unii gospodari reduc masa familiei cu scopul de a putea oferi mese scumpe și distracții oaspeților. Acest lucru este neînțelept. În ospătarea musafirilor trebuie să fie multă simplitate. Nevoile familiei trebuie să constituie prima atenție.
Economia neînțeleaptă și obiceiurile artificiale împiedică adesea exercitarea ospitalității atunci când este nevoie de aceasta și când ea s-ar dovedi o binecuvântare. Hrana pe care o avem pe mesele noastre ar trebui să existe astfel ca musafirul neașteptat să fie binevenit, fără ca gospodina să fie împovărată cu o altă pregătire.
Economia noastră nu trebuie să fie niciodată de așa natură, încât mesele noastre să fie sărăcăcioase. Elevii și studenții să aibă belșug de hrană sănătoasă. Însă aceia care gătesc trebuie să aibă grijă întotdeauna să strângă firimiturile, astfel ca nimic să nu se piardă.
Economie nu înseamnă zgârcenie, ci cheltuirea cu chibzuință, pentru că există o mare lucrare ce trebuie făcută.
Oferiți mijloace care să ușureze munca soției. Familia fratelui E. trăiește conform principiilor de cea mai strictă economie… Fratele E. s-a hotărât cu conștiinciozitate să nu construiască o magazie din lemn și o bucătărie pentru familia sa cea numeroasă, pentru că nu a simțit că e necesar să investească bani în mijloace care le-ar fi lor de folos, când cauza lui Dumnezeu avea nevoie de bani. Am încercat să-i arăt că este necesar pentru sănătatea, cât și pentru moralul copiilor săi, să-și facă gospodăria cât mai plăcută și să ofere acele mijloace care să ușureze munca soției sale.
Îngăduie-i soției să cheltuie personal. Trebuie să vă ajutați unul pe celălalt. Nu socotiți o virtute aceea de a lega baierele pungii, refuzând să-i dați bani soției.
Trebuie să acorzi o anumită sumă de bani, în fiecare săptămână, soției pe care să o lași să o folosească după cum dorește. Tu nu i-ai oferit ocazia să-și exercite tactul sau preferințele, pentru că tu nu ai o înțelegere corespunzătoare a poziției pe care trebuie să o ocupe o soție. Soția ta are o minte excelentă și bine echilibrată.
Dă-i soției tale o parte din banii pe care îi primești. Aceștia să fie ai ei, pe care să îi folosească după cum dorește. Ar fi trebuit să i se îngăduie să folosească ceea ce a dobândit după cum a considerat că e cel mai bine cu judecata ei. Dacă ea ar fi avut o anumită sumă de bani, pe care să o folosească ea însăși, fără să fie criticată, o mare greutate ar fi fost îndepărtată din mintea ei.
Urmăriți confortul și sănătatea. Fratele P. nu a folosit banii în mod judicios. Judecata lui n-a avut o influență mai mare asupra lui decât vocile și dorințele copiilor lui. El nu prețuiește așa cum ar trebui mijloacele pe care le deține, ci le cheltuie cu grijă pe cele mai indispensabile articole, când ar putea fi folosite pentru acele lucruri care sunt pentru confort și sănătate. În această privință, întreaga familie are de făcut îmbunătățiri. Lipsa de apreciere a ordinii și a unui sistem de administrare în familie conduce spre ruină și este un mare dezavantaj.
Nu ne putem face inima mai curată și mai sfântă dacă ne vom îmbrăca în haine de saci și dacă ne vom lipsi căminul de tot ceea ce înseamnă confort, gust sau obiecte de utilitate practică.
Dumnezeu nu cere ca poporul Său să se lipsească de ceea ce este cu adevărat necesar pentru sănătatea și confortul lor, însă El nu aprobă destrăbălarea, extravaganța și etalarea.
Învățați când să economisiți și când să cheltuiți. Ar trebui să învățați când să economisiți și când să cheltuiți. Noi nu putem să fim urmașii lui Hristos, dacă nu ne lepădăm de noi înșine și nu ne luăm crucea. Trebuie să ne achităm datoriile pe care le avem; să completăm golurile, să legăm capetele răsfirate și să știm exact ceea ce este al nostru. Trebuie adunate toate cheltuielile mărunte, folosite pentru mulțumirea de sine. Trebuie notat ceea ce se cheltuiește doar pentru satisfacerea gustului și pentru mulțumirea unui apetit pervertit, senzual. Banii folosiți pentru delicatese inutile ar trebui folosiți pentru a spori confortul casei și a procura obiecte utile, care înlesnesc munca în gospodărie. Nu trebuie să fiți zgârciți, trebuie să fiți cinstiți cu voi înșivă și cu frații voștri. Zgârcenia constituie un abuz față de generozitatea lui Dumnezeu. Risipa, destrăbălarea este de asemenea un abuz. Cheltuielile mici, pe care le socotiți nevrednice de a fi luate în seamă, se vor dovedi considerabile în cele din urmă.
Inima consacrată va fi călăuzită. Nu este necesar a specifica aici cum trebuie practicată economia în fiecare caz particular. Aceia, ale căror inimi sunt cu totul consacrate lui Dumnezeu și care iau Cuvântul său drept călăuză, vor știi cum să-și îndeplinească toate datoriile vieții. Ei vor învăța de la Domnul Isus care este blând și smerit cu inima; și în timp ce vor cultiva blândețea lui Hristos, ei vor închide ușa împotriva nenumăratelor ispite.
