Căsătoria este un contract pentru o viață. În mintea celor tineri, căsătoria este îmbrăcată în romantism și este dificil a o despărți de această trăsătură cu care o acoperă închipuirea și a impresiona mintea cu acel simț al responsabilității care este implicat în legământul căsătoriei. Acest legământ leagă destinele a doi indivizi cu legături pe care nimic, în afară de moarte, nu ar trebui să-i despartă.
Legământului căsătoriei trebuie să i se acorde toată atenția, deoarece căsătoria este un pas făcut pentru o viață întreagă. Atât bărbatul, cât și femeia trebuie să chibzuiască cu seriozitate dacă se pot alipi unul de celălalt și pot trece toate vicisitudinile vieții atât timp cât vor trăi.
Domnul Isus a corectat concepții greșite cu privire la căsătorie. La iudei, bărbatului îi era permis să își alunge soția pentru cea mai neînsemnată ofensă, după care femeia era liberă să se mărite din nou. Această practică a dus la multă nenorocire și păcat. În Predica pe de Munte, Domnul Hristos a declarat cu claritate că legătura căsătoriei nu poate fi desfăcută decât în caz de necredincioșie față de jurământul căsătoriei. "Oricine", a spus El, "își lasă nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; și cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurvește."
Când, după aceea, fariseii i-au pus întrebări în legătură cu legitimitatea divorțului, Domnul Isus a îndreptat atenția ascultătorilor Săi înapoi spre instituția căsătoriei, așa cum a fost aceasta rânduită la creațiune. "Datorită împietririi inimii voastre", a spus El, "a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele; dar de la început nu a fost așa." El le-a îndreptat gândurile spre acele zile binecuvântate din Eden, când Dumnezeu a spus că toate lucrurile erau "foarte bune". Din acel timp își aveau originea căsătoria și Sabatul, două instituții gemene, pentru slava lui Dumnezeu și folosul omenirii. Atunci când Creatorul a unit mâinile perechii sfinte, în legământul căsătoriei, spunând: "De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și amândoi vor fi una", El a enunțat de fapt legea căsătoriei pentru toți fiii lui Adam, de la el până la sfârșitul timpului. Ceea ce Însuși Tatăl cel veșnic a declarat a fi bun a constituit legea celei mai mari binecuvântări și dezvoltări pentru om.
Domnul Isus a venit în această lume pentru a corecta greșeli și pentru a reface în om chipul moral al lui Dumnezeu. În mintea învățătorilor lui Israel se cuibăriseră simțăminte greșite cu privire la căsătorie. Ei făceau fără efect instituția sfântă a căsătoriei. Bărbații deveniseră atât de neînduplecați, fără inimă, încât pentru cele mai neînsemnate motive își lăsau nevestele sau le luau copiii și le alungau. Aceasta era socotită o mare rușine, dezonoare, și era adesea însoțită de cea mai acută suferință de partea celei părăsite.
Domnul Hristos a venit pentru a corecta aceste rele, prima Sa misiune fiind făcută cu ocazia unei nunți. Astfel, El a arătat lumii că instituția căsătoriei, atunci când este păstrată în curăție, nu este pângărită, ci este o instituție sacră.
Sfat pentru cel ce se gândește la divorț. Ideile tale cu privire la relațiile din cadrul căsătoriei au fost greșite. Nimic altceva decât pângărirea patului conjugal nu poate desface sau anula jurământul căsătoriei. Noi trăim vremuri pline de primejdii, când nu ne putem bizui pe nimic altceva decât pe credința tare, neșovăitoare, în Isus Hristos. Nu există inimă care să nu poată fi înstrăinată de Dumnezeu prin planurile puse la cale de Satana, dacă nu veghează și nu se roagă.
Ai fi fost mai sănătos dacă mintea ta ar fi avut pace și odihnă; însă aceasta a ajuns confuză și dezechilibrată și ai început să gândești incorect cu privire la divorț. Vederile tale nu pot fi susținute de pe terenul de pe care judeci tu. Bărbații nu au libertatea de a-și face un standard propriu de lege pentru ei înșiși, dând astfel la o parte și evitând Legea lui Dumnezeu, făcând pe plac propriilor lor înclinații. Ei trebuie să ajungă la standardul moral cel mai înalt de neprihănire al lui Dumnezeu…
Dumnezeu a îngăduit un singur motiv pentru care o soție își poate lăsa soțul sau un soț își poate lăsa soția, și acesta este adulterul. Fie ca acest temei să fie luat în atenție cu rugăciune.
Sfat pentru un cuplu despărțit. Fratele meu, sora mea, de câtva timp voi nu mai locuiți împreună. N-ar fi trebuit să apucați această cale, dacă amândoi ați fi cultivat răbdarea, bunătatea și stăpânirea se sine, care trebuie să existe întotdeauna în relația dintre soț și soție. Nici unul dintre voi n-ar fi trebuit să vă impuneți voința și să încercați să realizați propriile idei și planuri, oricare ar fi consecințele. Nici unul n-ar fi trebuit să facă doar ceea ce-i place lui. Fie ca influența transformatoare, puterea Duhului Sfânt de a supune, să lucreze asupra inimilor voastre și să vă facă în stare să vă creșteți copiii.
…Cereți ajutor Tatălui vostru ceresc ca să vă ferească de a ceda în fața ispitei de a vorbi cu nerăbdare, asprime sau încăpățânare celuilalt, soțul față de soție și soția față de soț. Amândoi aveți caractere nedesăvârșite. Din cauză că nu ați fost supuși lui Dumnezeu, comportamentul vostru unul față de celălalt a fost neînțelept.
Vă implor să vă supuneți lui Dumnezeu. Când sunteți ispitiți să vorbiți în mod provocator, stăpâniți-vă și nu spuneți nimic. Veți fi ispitiți în acest punct, deoarece niciodată nu ați biruit această trăsătură de caracter, care este de condamnat. Orice obicei greșit trebuie biruit. Consacrați-vă pe deplin lui Dumnezeu. Cădeți pe Stâncă – Isus Hristos – și fiți zdrobiți. Ca soț și soție, disciplinați-vă pe voi înșivă. Mergeți la Hristos pentru ajutor. El vă va oferi cu bunăvoință iubirea sa divină, harul Său, care nu vă costă nimic…
Pocăiți-vă înaintea lui Dumnezeu pentru calea pe care ați pornit. Ajungeți la o înțelegere și reuniți-vă ca soț și soție. Dați la o parte experiența neplăcută, nefericită, din viața voastră trecută. Prindeți curaj, cu ajutorul Domnului. Închideți ferestrele sufletului spre pământ și deschideți-le spre ceruri. Dacă vă ridicați glasurile în rugăciune către cer pentru lumină, Domnul Isus, care este lumină și viață, pace și bucurie, vă va auzi strigătul. El, Soarele Neprihănirii, va străluci în încăperile minții voastre, luminând templul sufletului. Dacă spuneți bun venit strălucirii prezenței Sale în căminul vostru, nu veți rosti cuvinte care să producă simțăminte de nefericire.
Către o soție maltratată, într-o situație fără speranță, iremediabilă. Am primit scrisoarea ta, iar ca răspuns la aceasta, îți spun că nu te pot sfătui să te întorci la D, dacă nu vezi schimbări decisive în el. Domnul nu privește cu plăcere ideile pe care le-a avut el în trecut în legătură cu datoria față de soție… Dacă (el) are încă aceleași puncte de vedere, atunci viitorul nu va fi mai bun decât a fost trecutul pentru tine. El nu știe cum să se poarte cu o soție.
Sunt foarte tristă din această cauză. Îmi pare rău cu adevărat pentru D, însă nu te pot sfătui să treci peste judecata ta, întorcându-te la el. Îți vorbesc la fel de sincer ca și lui: Va fi periculos pentru tine să te așezi din nou sub dictatura lui. Sperasem că se va schimba…
Domnul înțelege tot ce este legat de experiența ta… Fii curajoasă cu ajutorul Domnului; El nu te va părăsi și nu te va lăsa. Inima mea simte întru totul cu a ta.
Către un soț părăsit – "ia-ți crucea". Nu știu ce s-ar mai putea face în acest caz și cred că singurul lucru pe care-l poți face tu este să îți lași soția. Dacă este așa de hotărâtă să nu mai trăiască cu tine, amândoi – atât tu, cât și ea – ați fi cei mai nenorociți, dacă ați încerca acest lucru. Din moment ce ea și-a arătat poziția în mod hotărât, nu ai decât să-ți iei crucea și să dovedești că ești bărbat.
Căsătoriți încă înaintea lui Dumnezeu, deși divorțați. O femeie poate fi divorțată legal de soțul ei și totuși să nu fie divorțată înaintea lui Dumnezeu și în conformitate cu Legea Sa, care este mai presus de cea omenească. Există un singur păcat, și acesta este adulterul, care îl poate situa pe soț, sau pe soție, în poziția de a fi dezlegat în fața lui Dumnezeu. Deși legile țării pot acorda divorțul, totuși ei sunt încă soț și soție, în lumina Bibliei, conform Legii lui Dumnezeu.
Am văzut că sora ….. nu are dreptul să se căsătorească cu un alt bărbat; însă dacă ea, sau oricare altă femeie, obține divorțul în mod legal pe temeiul că soțul ei a fost vinovat de adulter, atunci este liberă să se căsătorească cu cine dorește.
Despărțirea de un soț necredincios. Dacă soția nu este în credință și este împotrivă, soțul nu poate, conform Legii lui Dumnezeu, să o alunge doar pe acest temei. Pentru a fi în armonie cu legea lui Iehova, el trebuie să stea împreună cu ea, cu excepția cazului când ea însăși alege să plece. El poate suferi împotrivire, poate fi nedreptățit și hărțuit în multe feluri, însă va găsi mângâiere, tărie și sprijin în Dumnezeu, care poate acorda harul Său în orice caz fără nădejde. El trebuie să fie un bărbat cu gânduri curate, statornic la principii, și Domnul îi va da înțelepciune în legătură cu ceea ce are de făcut. Judecata sa nu va fi stăpânită de impuls, ci rațiunea va ține frâiele sub control cu mână hotărâtă, astfel ca pofta să fie ținută în frâu.
O soție îndemnată să-și schimbe purtarea, nu statutul conjugal. Am primit o scrisoare de la soțul tău. Eu spun că există un singur lucru pentru ca un soț să se poată despărți în mod legitim de soția sa, sau o soție de soțul ei, și acesta este adulterul.
Dacă felul vostru de a fi nu este asemănător cu al celuilalt, oare nu ar fi bine, pentru slava lui Dumnezeu, să vă schimbați fiecare purtarea?
Soțul și soția trebuie să cultive fiecare respectul și iubirea față de celălalt. Ei trebuie să vegheze asupra spiritului, cuvintelor și faptelor lor, astfel ca nimic din ceea ce spun sau din ceea ce fac să nu enerveze sau să-l supere pe celălalt. Fiecare trebuie să aibă grijă de celălalt, făcând tot ce îi stă în putere pentru a spori afecțiunea lor reciprocă.
Mă adresez către amândoi și vă spun să-L căutați pe Domnul. Faceți-vă datoria unul față de celălalt cu iubire și bunătate. Soțul să fie harnic, muncitor, făcând tot ce poate mai bine pentru a-și întreține familia. Acest lucru va atrage respect față de el din partea soției…
Sora mea, tu nu poți fi pe plac lui Dumnezeu dacă menții atitudinea prezentă. Iartă-ți soțul. El este soțul tău și vei fi binecuvântată, dacă te vei strădui să fii o soție respectuoasă, iubitoare. Legea bunătății să fie pe buzele tale. Tu poți și trebuie să-ți schimbi atitudinea.
Amândoi aveți nevoie de studiu, ca să știți cum să vă puteți înțelege, în loc de a avea vederi diferite… Folosirea unor metode blânde, docile, vor avea un efect surprinzător în viața voastră.
Adulterul, divorțul și calitatea de membru în biserică. Cu privire la cazul sorei în necaz, A.G., spunem ca răspuns la întrebările lui ….. că este o trăsătură comună a celor prinși în păcat, cum este cazul soțului ei, că aceștia nu au acel simțământ vădit al ticăloșiei lor. Unii, totuși, au uneori acest simțământ și sunt reintegrați în biserică, însă nu înainte de a redobândi încrederea poporului lui Dumnezeu, după ce au făcut mărturisirea corespunzătoare și după o perioadă de pocăință sinceră. Acest caz prezintă anumite dificultăți, neîntâlnite în alte cazuri, și menționăm doar următoarele:
1. În cazurile de încălcare a poruncii a șaptea, când partea vinovată nu dovedește că s-a pocăit cu adevărat, dacă partea lezată poate obține divorțul, fără a înrăutăți și mai mult prin aceasta situația ei și a copiilor, dacă aceștia există, atunci ea este liberă.
2. Dacă prin divorț partea lezată se expune unei situații și mai grele, nu cunoaștem nici un loc din Scriptură care să o condamne pentru că rămâne în continuare alături de cel vinovat.
3. O reformă poate fi realizată în timp, prin muncă, rugăciune, răbdare, credință și o viață evlavioasă. A trăi cu cineva care a încălcat legământul căsătoriei, îndurând dezonoarea și rușinea celui vinovat, care nu își dă seama de acest lucru, înseamnă o rană care roade sufletul; și totuși, divorțul este o durere de o viață întreagă, simțită de inimă. Dumnezeu să Se îndure de partea nevinovată! Căsătoria trebuie bine cumpănită înainte de a o contracta.
4. De ce, oh, de ce! bărbați și femei, care ar putea fi oameni demni de respect, buni, și ar putea ajunge în cer în cele din urmă, să se vândă diavolului atât de ieftin, să-și rănească prietenii apropiați, să producă rușine familiilor lor, să arunce blam asupra cauzei lui Dumnezeu și să ajungă în iad în cele din urmă? Dumnezeu să aibă milă! De ce oare cei covârșiți de nelegiuire să nu dovedească pocăință, proporțional cu enormitatea nelegiuirilor, și să nu alerge la Hristos pentru îndurare și vindecare, atât cât este posibil, a rănilor pe care le-au produs?
5. Însă, dacă ei nu fac ceea ce ar trebui să facă, în cazul în care partea nevinovată și-a pierdut dreptul legal de a divorța, trăind cu cel vinovat, după ce vinovăția acestuia este cunoscută, noi nu considerăm că păcatul rămâne asupra celui nevinovat prin faptul că a rămas alături de cel vinovat sau că dreptul său moral prin abatere este îndoielnic, afară doar de cazul în care sănătatea și viața îi sunt în mare măsură primejduite, prin faptul că rămâne. [ Notă: Aceasta este una dintre foarte puținele afirmații făcute în comun de James și Ellen White. Deși a fost semnată de amândoi, este evident că vederile exprimate au aprobarea deplină a Ellenei White. Trebuie observat că redobândirea calității de membru, amintită în paragraful introductiv al acestei secțiuni, nu are în vedere divorțul, ci adulterul. Paragraful respectiv nu se referă deloc la divorț. Menționarea divorțului și a calității de membru în biserică din paragrafele următoare se referă nu la soțul vinovat, ci la soția ofensată, dacă aceasta ar trebui să decidă să divorțeze sau să rămână cu soțul ei. Autorii care au compilat această carte.]
