Definiția religiei în familie. Religia în familie constă în creșterea copiilor în sfatul și învățătura Domnului. Fiecare membru al familiei trebuie hrănit cu lecțiile Domnului Hristos și fiecare suflet trebuie protejat, apărat cu grijă, pentru ca Satana să nu-l înșele și să-l ispitească, îndepărtându-l de Hristos. Acesta este standardul pe care fiecare familie ar trebui să-l aibă ca țintă de atins și membrii familiei ar trebui să fie hotărâți să nu dea greș sau să se descurajeze. Când părinții sunt serioși și consecvenți în educația pe care o dau, când își cresc copiii doar pentru slava lui Dumnezeu, ei cooperează cu Dumnezeu și Dumnezeu cooperează cu ei pentru salvarea sufletelor copiilor pentru care a murit Hristos.
Educația religioasă înseamnă mult mai mult decât educația care se face în mod obișnuit. Înseamnă să vă rugați împreună cu copiii voștri, învățându-i cum să se apropie de Domnul Isus și să-I spună toate dorințele lor. Înseamnă să arătați în viața voastră că Domnul Isus este totul pentru voi și că iubirea Lui este cea care vă face să fiți răbdători, buni, iertători și totuși hotărâți în a porunci copiilor, așa cum a făcut Avraam.
În cărțile din ceruri, sunteți înregistrați exact cum vă stăpâniți în viața de cămin. Cine dorește să ajungă un sfânt în ceruri trebuie să fie mai întâi un sfânt în propria sa familie. Dacă tații și mamele sunt adevărați creștini în familie, ei vor fi membri utili în biserică și vor fi capabili să ocupe posturi de conducere în biserică și în societate, tot așa după cum își conduc propria familie. Părinților, nu vă mulțumiți ca religia voastră să fie o simplă profesie, ci faceți ca aceasta să devină o realitate.
Religia să facă parte din educația din cămin. Religia în cămin este înfricoșător de mult neglijată. Sunt bărbați și femei care manifestă mult interes pentru lucrarea misionară în țări străine. Ei oferă în mod generos pentru aceasta, căutând să-și satisfacă astfel conștiința și gândind că, dacă dau pentru cauza lui Dumnezeu, își ispășesc astfel neglijența de a fi un bun exemplu în cămin. Însă căminul este câmpul lor special de lucru, și Dumnezeu nu acceptă nici o scuză pentru neglijarea acestui câmp.
Acolo unde religia este un lucru practic în cămin, este o mare realizare. Religia îi va conduce pe părinți să facă chiar acea lucrare pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru cămin. Copiii vor fi crescuți în temere de Domnul și potrivit cu învățătura Lui.
Motivul pentru care tinerii din veacul prezent nu sunt mai mult înclinați spre religie este acela că educația lor este deficitară. Nu se dovedește iubire adevărată față de copii, în timp ce li se permite să îngăduie patima sau când neascultarea față de cerințele voastre este lăsată nepedepsită. Așa cum este aplecată rămurica, așa va fi aplecat și pomul.
Pentru a avea influență în societate, religia trebuie să aibă mai întâi influență în cercul familiei. Dacă copiii ar fi educați în temere de Dumnezeu și iubindu-L pe El, când merg în lume, ei ar fi pregătiți să-și instruiască familiile lor pentru Dumnezeu și astfel principiile adevărului ar fi implantate în societate și ar exercita o influență eficientă în lume. Religia nu trebuie despărțită de educația din cămin.
Religia din cămin o precede pe cea din biserică. În cămin se pune temelia pentru prosperitatea bisericii. Factorii care influențează viața de familie intervin și în biserică; de aceea, cele dintâi îndatoriri ale bisericii trebuie să înceapă în cămin.
Când avem o religie bună în cămin, vom avea o religie excelentă în cadrul adunărilor noastre. Aveți grijă de tot ceea ce înseamnă cămin. Consacrați-vă familia lui Dumnezeu, iar apoi vorbiți și acționați în cămin ca un creștin. Fiți buni, iertători și răbdători în cămin, știind că voi sunteți învățătorii. Fiecare mamă este un învățător și fiecare mamă ar trebui să fie un învățăcel în școala lui Hristos, ca să poată ști cum să învețe, ca să poată fi un exemplu bun, acel caracter-model pentru copiii ei.
Acolo unde lipsește religia în cămin, declararea credinței este fără valoare… Mulți se amăgesc pe ei înșiși gândind că, la venirea lui Hristos, caracterul le va fi transformat, însă, când va veni El, inima nu va fi convertită. Noi trebuie să ne pocăim de defectele din caracterul nostru, aici, și, prin harul lui Dumnezeu, trebuie să le biruim până la încheierea timpului de probă. Acesta este locul în care trebuie să corespundem pentru familia de sus.
Este mare nevoie de religie în cămin, iar cuvintele pe care le rostim în cămin trebuie să fie corespunzătoare, altfel mărturia noastră în biserică nu valorează nimic. Dacă nu dovediți blândețe, bunătate și curtoazie în cămin, religia voastră va fi în zadar. Dacă ar fi existat mai multă religie autentică în cămin, biserica ar fi avut mai multă putere.
Amânarea instruirii religioase – o greșeală teribilă. Unul dintre cele mai triste lucruri este acela de a lăsa copiii să crească fără cunoașterea lui Dumnezeu.
Părinții fac cea mai teribilă greșeală când neglijează lucrarea de a da o educație religioasă copiilor lor, gândind că vor ajunge bine în viitor și că, pe măsură ce înaintează în vârstă, aceștia vor avea ei înșiși dorința de a avea o experiență religioasă. Nu vedeți voi, părinților, că, dacă voi nu sădiți prețioasele semințe ale adevărului, iubirii și însușirilor cerești în inimă, Satana va semăna pe pământul inimii gunoaiele sale?
Prea adesea li se îngăduie copiilor să crească fără religie, părinții lor considerând că sunt prea mici pentru datorii creștine…
Problema datoriei copiilor în chestiuni religioase trebuie hotărâtă în mod absolut și fără ezitare, atâta vreme cât ei sunt membri ai familiei.
Părinții stau în locul lui Dumnezeu pentru copiii lor, în a le spune ceea ce trebuie să facă și ceea ce nu trebuie să facă, cu hotărâre și în desăvârșită stăpânire de sine. Orice efort făcut pentru ei, cu bunătate și stăpânire de sine, va cultiva în caracterele lor elementele hotărârii și ale deciziei… Tații și mamele sunt legați prin datorie să rezolve această chestiune de timpuriu, în așa fel încât copilul să nu se mai gândească să calce Sabatul, să neglijeze momentele de închinare și rugăciune în cămin, și nici să fure. Părinții trebuie să construiască bariera cu propriile lor mâini.
Încă de la cea mai fragedă vârstă trebuie începută și îndeplinită o înțeleaptă educație creștină. Atunci când inimile copiilor sunt impresionabile, ei trebuie învățați despre realitățile veșnice. Părinții trebuie să nu uite că ei trăiesc, vorbesc și acționează în prezența lui Dumnezeu.
Părinților, ce cale urmați voi? Acționați călăuziți de gândul că, în chestiuni religioase, copiii voștri trebuie lăsați complet liberi de orice îngrădire? Îi lăsați voi fără sfat și învățătură pe toată durata copilăriei și tinereții? Îi lăsați voi să facă ce le place? Dacă faceți astfel, neglijați responsabilitățile încredințate vouă de Dumnezeu.
Educația adaptată vârstei copilului. Celor mici, de îndată ce sunt în stare să înțeleagă, părinții ar trebui să le spună istoria lui Isus, pentru ca ei să se poată adăpa din prețiosul adevăr cu privire la Pruncul din Betleem. Sădiți în mințile copiilor sentimente simple de evlavie, adaptate vârstei și capacității lor. Prezentați-i pe copiii voștri în rugăciune lui Isus, căci El a făcut posibil ca ei să învețe religia tot așa cum pot învăța să vorbească.
Când sunt foarte mici, copiii sunt sensibili la influența divină. Domnul îi ia pe acești copii în mod deosebit în grija Sa; iar când sunt crescuți în sfatul și învățătura Domnului, ei constituie un ajutor, și nu o opreliște pentru părinții lor.
Părinții susțin împreună religia în cămin. Tatăl și mama sunt răspunzători pentru susținerea religiei în cămin.
Mama să nu-și adune atâtea treburi și griji, încât să nu poată acorda timp nevoilor spirituale ale familiei. Părinții să caute călăuzirea lui Dumnezeu în lucrarea lor. Doar pe genunchi, plecați înaintea Lui, ei vor dobândi o adevărată înțelegere a marilor lor responsabilități, și acolo ei își pot încredința copiii Aceluia care niciodată nu dă greș în sfat și îndemnare…
Tatăl nu trebuie să lase asupra mamei toată grija privind educația spirituală. Tații și mamele au o mare lucrare de făcut și fiecare dintre ei trebuie să-și facă partea ce îi revine în pregătirea copiilor lor pentru marele moment al judecății.
Părinților, luați-vă alături de voi copiii pentru clipele spirituale. Aruncați împrejurul lor armele credinței voastre și consacrați-i Domnului Hristos. Nu îngăduiți să existe ceva care să vă facă să înlăturați răspunderea pe care o aveți, de a-i educa pe calea cea dreaptă; nu lăsați ca vreun interes lumesc să vă determine să-i lăsați pe ei la o parte. Nu îngăduiți ca vreodată viața voastră creștină să-i izoleze de voi. O dată cu voi, aduceți-i Domnului; familiarizați-le mintea cu adevărul divin. Aveți grijă să se asocieze cu aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu. Aduceți-i în poporul lui Dumnezeu – copii pe care voi căutați să-i ajutați să-și formeze caractere corespunzătoare pentru veșnicie.
Religia în cămin – oare ce va putea îndeplini aceasta? Va îndeplini chiar acea lucrare pe care Dumnezeu a desemnat-o pentru fiecare familie. Copiii vor fi crescuți în sfatul și învățătura Domnului. Ei vor fi educați și instruiți nu doar pentru a fi persoane devotate ale societății, ci membri ai familiei lui Dumnezeu.
Copiii privesc la părinți pentru un exemplu de viață consecventă. Orice lucru își pune amprenta asupra minților tinere. Este studiată înfățișarea, vocea își are influența ei, iar comportamentul este imitat îndeaproape de către copii. Părinții nervoși, țâfnoși, dau uneori astfel de lecții copiilor pentru care ar da toată lumea, dacă ar fi a lor, ca să-i poată dezvăța. Copiii trebuie să vadă în viețile părinților lor acea consecvență care este în conformitate cu credința lor. Ducând o viață consecventă și dovedind stăpânire de sine, părinții pot modela caracterele copiilor lor.
Dumnezeu onorează familiile ordonate. Tații și mamele care Îl pun pe Dumnezeu pe primul loc în căminul lor, care își învață copiii că frica de Domnul este începutul înțelepciunii, aduc slavă lui Dumnezeu înaintea îngerilor și a oamenilor, prezentând lumii o familie ordonată, disciplinată, o familie care Îl iubește și este supusă lui Dumnezeu, și nu răzvrătită împotriva Lui. Domnul Hristos nu este un străin în casa lor; Numele Lui este un nume ce face parte din familie, un nume amintit cu reverență, un nume căruia I se aduce slavă. Îngerii își găsesc plăcerea în căminul în care domnește Dumnezeu ca persoană supremă, iar copiii sunt învățați să respecte religia, Biblia și pe Creatorul lor. Aceste familii pot face apel la făgăduința: "Voi cinsti pe cei ce Mă cinstesc."
Cum este adus Domnul Hristos în cămin. Când Domnul Hristos își are locul în inimă, El este adus în familie. Tatăl și mama simt importante trăiri în ascultare de Duhul Sfânt, astfel ca îngerii cerești, care slujesc acelora care vor moșteni mântuirea, să-i slujească și pe ei ca învățători în cămin, educându-i și instruindu-i pentru lucrarea de învățare a copiilor lor. În cămin este posibil a avea o mică biserică ce va cinsti și onora pe Răscumpărătorul.
Faceți ca religia să fie atractivă. Faceți în așa fel ca viața creștină să fie atrăgătoare. Vorbiți despre țara în care urmașii lui Hristos trebuie să-și asigure cămine. Dacă faceți astfel, Dumnezeu vă va călăuzi copiii în tot adevărul, va sădi în ei dorința de a corespunde pentru locuințele pe care Domnul Hristos S-a dus să le pregătească pentru cei care Îl iubesc.
Părinții nu trebuie să-și oblige copiii să aibă o formă de religie, ci ei trebuie să așeze în fața lor principiile veșnice într-o lumină atrăgătoare.
Părinții trebuie să facă din religia Domnului Hristos un lucru atractiv prin voioșia lor, curtoazia lor creștină și împreuna lor simțire duioasă, plină de milă; totuși, ei trebuie să fie hotărâți în a cere respect și ascultare. Principiile cele drepte trebuie așezate în mintea copilului.
Noi trebuie să prezentăm copiilor stimulente pentru a face binele. Argintul și aurul nu sunt suficiente pentru aceasta. Să le descoperim iubirea, îndurarea și harul lui Hristos, valoarea Cuvântului Său și bucuriile celui care biruiește. Prin eforturile de acest fel veți îndeplini o lucrare cu rezultate veșnice.
De ce dau greș unii părinți. Unii părinți, deși se consideră oameni religioși, nu-i fac pe copiii lor conștienți de faptul că Dumnezeu așteaptă slujirea și ascultarea noastră, că plăcerea, confortul și înclinațiile noastre nu trebuie să se interpună între cerințele Lui și ei. "Frica de Domnul este începutul înțelepciunii." Lucrul acesta trebuie urzit în fiecare viață, în fiecare caracter. Concepția corectă referitoare la Dumnezeu, prin cunoașterea Domnului Hristos, care a murit pentru ca noi să putem fi salvați, trebuie imprimată în mințile lor.
Poate gândiți că nu aveți timp să faceți toate acestea, însă trebuie să vă faceți timp pentru a vă face lucrarea în familie, altfel Satana va suplini el lipsa. Îndepărtați din viața voastră orice vă împiedică să faceți această lucrare și educați-i pe copiii voștri după porunca lui Dumnezeu. Neglijați cele vremelnice, mulțumiți-vă în cele materiale cu puțin, însă, de dragul lui Hristos, nu neglijați educația religioasă a voastră și a copiilor voștri.
Fiecare membru al familiei să fie consacrat lui Dumnezeu. Rânduielile date de Moise, privind sărbătoarea Paștelui, sunt pline de semnificație și se aplică atât părinților, cât și copiilor din acest veac al lumii…
Tatăl era rânduit să fie preot al casei, iar dacă tatăl deceda, fiul cel mai mare în viață trebuia să aducă la îndeplinire acel act solemn de stropire a ușiorilor casei cu sânge. Acesta constituie un simbol al lucrării care trebuie făcute în fiecare familie. Părinții trebuie să-și adune copiii în casă și să-L prezinte înaintea lor pe Domnul Hristos ca fiind Paștele lor. Tatăl trebuie să consacre pe fiecare individ din casa sa lui Dumnezeu și să facă acea lucrare reprezentată prin sărbătoarea Paștelui. Este primejdios a lăsa această solemnă datorie pe seama altora.
Fie ca părinții creștini să se hotărască să fie credincioși lui Dumnezeu, să-și adune copiii în jurul lor, în casă, și să stropească ușiorii cu sânge, recunoscându-L astfel pe Domnul Hristos, ca singurul care poate apăra și salva, astfel ca îngerul nimicitor să treacă mai departe peste acel cămin păstrat cu grijă și apărat. Faceți ca lumea să vadă că o influență mai presus de ce ține de cele omenești este la lucru în cămin. Fie ca părinții să întrețină o legătură vie cu Dumnezeu, să se așeze ei înșiși de partea lui Dumnezeu și să arate prin harul Său ce mare bine poate fi adus la îndeplinire de către Dumnezeu prin părinți.
