Cap. 52 – Administrarea caminului

Principiul călăuzitor pentru părinți. Mulți din lume își leagă sufletul de lucruri care pot fi bune în ele însele, dar mintea lor se mulțumește cu aceste lucruri și ei nu mai caută acel bine mai mare, mai înalt, pe care Domnul Hristos dorește să-l ofere. Acum, noi nu trebuie ca, în mod grosolan, să-i lipsim de ceea ce le este drag. Acestora descoperiți-le frumusețea și valoarea adevărului. Conduceți-i la Hristos și iubirea Lui; atunci ei înșiși vor lăsa la o parte orice lucru care le abate simțămintele de la El. Acesta este principiul pe care trebuie să-l folosească părinții în educarea copiilor lor. Prin felul vostru de a proceda cu cei mici puteți, prin harul lui Hristos, să le modelați caracterele pentru viața veșnică.  

Tații și mamele trebuie să facă din aceasta studiul vieții lor, pentru ca vlăstarele lor să poată deveni, atât cât se poate prin efort omenesc, combinat cu ajutor divin, desăvârșiți în caracter. Această lucrare, cu toată importanța și responsabilitatea ce derivă din ea, ei au acceptat-o deja prin faptul că au adus copii pe lume.  

Reguli necesare în cămin. Orice cămin creștin trebuie să aibă reguli; iar părinții trebuie să dea copiilor lor, prin cuvintele și purtarea lor, un prețios exemplu viu de ceea ce doresc ca ei să fie… Învățați-i pe copii și pe tineri să se respecte, să fie credincioși lui Dumnezeu, credincioși față de principii; învățați-i să respecte și să se supună Legii lui Dumnezeu. Atunci, aceste principii le vor stăpâni viața și ei le vor trăi când se vor asocia cu alți Principii biblice care trebuie urmate. Este nevoie de veghere continuă, pentru ca principiile care stau la temelia conducerii familiei să nu fie neglijate. Domnul a rânduit ca familiile de pe pământ să fie simboluri ale familiei din ceruri. Iar atunci când familiile de pe pământ sunt conduse bine, aceeași sfințire a Duhului va fi adusă și în biserică.  

Trebuie ca părinții să fie ei înșiși convertiți și să știe ce înseamnă să te supui voinței lui Dumnezeu; să-și aducă toate gândurile în supunere față de Domnul Isus Hristos, înainte ca ei să poată reprezenta corect conducerea pe care Dumnezeu a rânduit-o în familie.  

Însuși Dumnezeu a întemeiat relațiile familiale. Cuvântul Său este singura călăuză sigură în creșterea copiilor. Filozofia omenească nu a descoperit mai mult decât știe Dumnezeu și nici nu a născocit un plan mai înțelept de educare a copiilor decât cel dat de Domnul nostru. Cine poate înțelege mai bine toate nevoile copiilor decât Creatorul lor? Cine ar putea avea un interes mai profund pentru bunăstarea lor decât El, care i-a răscumpărat cu propriul Său sânge? Dacă s-ar studia cu mai multă atenție Cuvântul lui Dumnezeu și ar exista mai multă supunere cu credincioșie față de cele scrise în el, ar exista mai puțină durere sufletească datorită comportamentului potrivnic al copiilor răi.

Respectați drepturile copilului. Nu uitați, copiii au drepturi care trebuie respectate.
Copiii au drepturi pe care părinții trebuie să le recunoască și să le respecte. Ei au dreptul la acea educație și instruire care să-i facă membri utili, respectați și iubiți în societatea de aici, și prin care să fie corespunzători pentru societatea curată și sfântă ce va urma. Tinerii trebuie învățați că bunăstarea lor, atât prezentă, cât și viitoare, depinde într-o mare măsură de obiceiurile pe care și le formează în copilărie și tinerețe. Ei trebuie să se obișnuiască încă de la o vârstă fragedă cu supunerea, tăgăduirea de sine și căutarea fericirii celorlalți. Ei trebuie învățați să-și supună temperamentul repezit, să-și rețină cuvântul pătimaș, să dovedească în mod constant bunătate, curtoazie și stăpânire de sine.  

Către un părinte înșelat de o afecțiune oarbă. Afecțiunea oarbă, o manifestare ieftină a iubirii, vă amenință multă vreme. Este ușor a încrucișa brațele în jurul gâtului; însă aceste manifestări nu trebuie încurajate de voi, ca părinți, decât dacă se dovedesc a fi de o reală valoare, provenind dintr-o ascultare desăvârșită. Indulgența ta, nesocotirea cerințelor lui Dumnezeu constituie cea mai mare cruzime. Tu încurajezi și scuzi neascultarea, spunând: "Băiatul meu mă iubește." Această iubire este ieftină și amăgitoare. De fapt, nici nu este dragostea. Iubirea, iubirea autentică, ce trebuie cultivată în familie, este de valoare, deoarece este pusă la probă prin ascultare…

Dacă iubești sufletele copiilor tăi, pune-i în rânduială. Însă săruturile nenumărate și alte semne de dragoste îți orbesc ochii, și copiii tăi știu acest lucru. Faceți să existe mai puțin din aceste demonstrații exterioare – îmbrățișări și sărutări – și mergeți în profunzimea lucrurilor și arătați-le ce este adevărata dragoste filială. Refuzați aceste manifestări, ca fiind o fraudă, o înșelare, dacă nu sunt însoțite de ascultare și respect față de voi.  

Nu manifestați nici afecțiune oarbă, nici severitate excesivă. În timp ce nu trebuie să fim îngăduitori, dovedind o afecțiune oarbă, nu trebuie nici să manifestăm o severitate exagerată. Copiii nu pot fi aduși la Domnul cu forța. Ei pot fi conduși, dar nu mânați precum vitele. "Oile Mele ascultă glasul Meu, Eu le cunosc și ele mă urmează", declară Domnul Hristos. El nu a spus: "Oile Mele aud vocea Mea și ele sunt forțate pe calea ascultării." În educarea copiilor, trebuie să se arate iubire.

Niciodată părinții nu trebuie să producă durere copiilor prin asprime sau exigențe nerezonabile. Asprimea mână sufletele în plasa lui Satana.  
Frâul conducerii în familie este ținut cu hotărâre și bunătate, prin influența unită a autorității și iubirii. Dacă aveți ca țintă numai slava lui Dumnezeu și ceea ce copiii noștri Îi sunt datori, acest lucru ne va feri de pierzare și de încurajarea răului.  

Asprimea, severitatea nu sunt necesare în vederea ascultării. Fie ca nici unul să nu-și imagineze că asprimea și severitatea sunt necesare pentru a asigura ascultarea. Am văzut familii conduse în cel mai eficient mod, fără a exista vreun cuvânt sau vreo privire aspră. Am fost în alte familii, în care se poruncea întruna, pe un ton autoritar, și adesea erau administrate mustrări și pedepse severe. În primul caz, copiii au urmat cursul indicat de părinți și rareori își vorbeau unul altuia pe un ton aspru. În cel de-al doilea caz, de asemenea, a fost imitat exemplul părinților de către copii; și de dimineața până seara nu se auzeau decât cuvinte răstite, căutări de greșeli și certuri.  

Nu trebuie folosite cuvinte care intimidează, care generează teamă și exclud dragostea din suflet. Un tată înțelept, iubitor și temător de Dumnezeu va aduce în cămin iubire, și nu frică servilă. Dacă noi bem din apa vieții, izvorul va da apă dulce, nu apă amară.
Cuvintele aspre acresc temperamentul și rănesc inimile copiilor, iar în unele cazuri, aceste răni sunt greu de vindecat. Copiii sunt sensibili la cea mai mică nedreptate și mulți se descurajează din această cauză și nici nu vor lua în seamă vocea tare, furioasă, a poruncii, și nu le va păsa nici de amenințările pedepsei.  

Există pericolul de a critica prea sever lucrurile mici. Mustrările prea severe și regulile prea rigide conduc la nesocotirea tuturor regulilor; și, încetul cu încetul, acești copii educați astfel vor arăta aceeași lipsă de respect și față de Legea lui Hristos.  

Este nevoie de o hotărâre constantă, o stăpânire ne pătimașă. Copiii au firi sensibile, iubitoare. Ei pot fi ușor înveseliți și tot așa de ușor făcuți nefericiți. Printr-o disciplină blândă, prin cuvinte și fapte iubitoare, mamele își pot lega copiii de inimile lor. A manifesta severitate și a fi exigent cu copiii constituie greșeli mari. Pentru disciplina fiecărei familii, este nevoie de hotărâre constantă și stăpânire ne pătimașă. Spuneți ce aveți de spus în mod calm, acționați cu judecată și aduceți la îndeplinire ceea ce spuneți fără abatere.

Se merită să dovediți afecțiune față de copiii voștri. Nu îi respingeți prin lipsă de înțelegere în jocurile lor copilărești, în bucuriile și necazurile lor. Să nu vă încruntați niciodată și să nu lăsați să vă scape de pe buze vreun cuvânt aspru. Dumnezeu înregistrează toate aceste cuvinte în cartea Sa din ceruri.  

Restricția și precauția nu sunt suficiente. Stimați frați, ca biserică, v-ați neglijat în mod trist datoria față de copii și tineri. Asupra lor se pun mereu restricții și se întocmesc reguli, în timp ce ar trebui să se acorde mai multă atenție faptului ca ei să vadă partea asemenea lui Hristos din caracterul vostru, și nu pe cea satanică. Copiii au nevoie de veghe continuă și iubire duioasă. Legați-i de inimile voastre și păstrați înaintea lor atât iubirea, cât și teama de Dumnezeu. Tații și mamele nu își stăpânesc propriul spirit și de aceea nu corespund pentru a-i conduce pe alții. A face restricții copiilor și a fi prevăzători nu este tot ceea ce vi se cere. Mai aveți încă de învățat să faceți dreptate, să iubiți mila și să umblați smeriți cu Dumnezeu.  

Sfat pentru o mamă a unui copil cu voință puternică. Copilul tău nu îți aparține; nu poți face cu el ce vrei, pentru că este proprietatea lui Dumnezeu. Exercită un control consecvent, perseverent față de el; învață-l că Îi aparține lui Dumnezeu. Cu o astfel de educație va crește, fiind o binecuvântare pentru cei din jur. Însă este nevoie de un discernământ clar, ascuțit, ca să-i puteți ține în frâu tendința de a vă conduce pe amândoi, de a avea propria lui voință și cale și de a face ceea ce îi place.

Conducere neschimbătoare, fermă. Am văzut multe familii ruinate datorită unei conduceri exagerate din partea capului de familie, în timp ce s-ar fi putut, prin consultare și înțelegere, ca toți să meargă înainte, bine și în armonie.

Lipsa de consecvență în conducerea familiei este foarte vătămătoare, de fapt este la fel de rea ca și ne existența conducerii. Se pune adesea întrebarea: De ce copiii din părinți religioși sunt adeseori încăpățânați, sfidători și răzvrătiți? Motivul trebuie căutat în educația din familie. Prea adesea părinții nu sunt uniți în conducerea familiei.
O conducere schimbătoare, intermitentă – uneori ținând frâiele foarte ferm, alteori îngăduind ceea ce a fost condamnat – înseamnă nimicirea copilului.  
Lege reciprocă pentru părinți și copii. Dumnezeu este Dătătorul Legii și Regele nostru, iar părinții trebuie să accepte regula Lui. Această regulă interzice orice formă de opresiune din partea părinților și orice formă de neascultare din partea copiilor. Domnul este plin de iubire, îndurare, bunătate și adevăr. Legea Lui este sfântă, dreaptă și bună și trebuie să fie respectată atât de părinți, cât și de copii. Regulile care ar trebui să guverneze viețile părinților și ale copiilor curg dintr-o inimă cu o iubire infinită, iar binecuvântarea cea bogată a lui Dumnezeu va rămâne asupra acelor părinți care au ca regulă Legea Lui în casele lor și asupra copiilor care ascultă de această lege. Trebuie să se simtă efectul combinat al iubirii și dreptății. "Mila și adevărul se întâlnesc, dreptatea și pacea se sărută." Căminele care acceptă această disciplină vor merge pe calea Domnului, făcând dreptate și judecată.