Obligația copilului față de părinți. Copiii trebuie să simtă că sunt datori față de părinții lor, care au vegheat asupra lor în pruncie și i-au îngrijit când au fost bolnavi. Ei ar trebui să nu uite că părinții lor s-au îngrijorat mult pe seama lor. În special părinții conștiincioși, credincioși, și-au dat tot interesul ca odraslele lor să apuce pe o cale bună. Când copiii lor greșeau, cât de împovărate le erau inimile! Dacă fiii și fiicele care au provocat acele dureri de inimă ar putea vedea efectul purtării lor, ei ar fi cu siguranță mai ușor de înduplecat. Dacă ar putea vedea lacrimile mamei și auzi rugăciunile înălțate către Dumnezeu în favoarea lor, suspinele ei înăbușite, inimile lor ar fi mai sensibile și și-ar mărturisi mai în grabă greșelile, cerând iertare.
Copiii, când ajung maturi, își vor lăuda părintele care a lucrat cu credincioșie și nu le-a îngăduit să nutrească simțăminte negative sau să-și formeze obiceiuri dăunătoare.
O poruncă pentru toți. "Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău." Aceasta este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință. Este valabilă pentru copii, tineri, maturi și oameni în vârstă. Nu există în viață nici o perioadă în care copiii să se poată scuza că nu și-au cinstit părinții. Această obligație solemnă revine fiecărui fiu, fiecărei fiice și constituie una dintre condițiile pentru prelungirea vieții lor în țara pe care Domnul o dă celor credincioși. Acesta nu este un subiect nedemn de luat în seamă, ci unul de o importanță vitală.
Făgăduința este împlinită, cu condiția ascultării. Dacă vei asculta, vei trăi mult în țara pe care ți-o va da Domnul Dumnezeul tău. Dacă nu vei asculta, nu te vei bucura de zile multe în această țară.
Părinților li se cuvine o măsură de dragoste și respect care nu se cuvine nici unei alte persoane. Însuși Dumnezeu, care a așezat asupra lor responsabilitatea pentru sufletele încredințate grijii lor, a rânduit ca, în anii de început ai vieții, părinții să-L reprezinte pe Dumnezeu față de copiii lor, iar acela care respinge autoritatea îndreptățită a părinților respingeautoritatea lui Dumnezeu. Porunca a cincea cere de la copii nu numai respect, supunere și ascultare față de părinții lor, dar și iubire, duioșie, dorința de a le ușura sarcinile, de a le păstra bunul nume și de a-i ajuta la bătrânețe.
Dumnezeu nu-i poate face să prospere pe aceia care merg în direcție opusă datoriei clar specificate în cuvântul Său, datoria copiilor față de părinții lor… Dacă ei își necinstesc și dezonorează părinții pământești, ei nu-L vor respecta și iubi nici pe Creatorul lor.
În cazul în care copiii au părinți necredincioși și poruncile acestea vin în contradicție cu cerințele Domnului Hristos, atunci, oricât de dureros ar fi, ei trebuie să asculte de Dumnezeu și să lase urmările pe seama Lui.
Mulți calcă porunca a cincea. În aceste vremuri de pe urmă, copiii sunt atât de neascultători și lipsiți de respect, iar Dumnezeu a consemnat acest lucru în mod special, el constituind un semn că sfârșitul este aproape. Aceasta denotă că Satana are stăpânire aproape deplină asupra minților celor tineri. Mulți nu-i mai respectă pe cei în vârstă.
Există mulți copii care susțin faptul că ei cunosc adevărul, dar nu le acordă părinților lor onoarea și dragostea pe care li le datorează, care nu dovedesc decât puțină iubire față de tatăl și mama lor, necinstindu-i, neținând seama de dorințele lor și necăutând să le ușureze poverile. Mulți dintre cei ce mărturisesc a fi creștini nu știu ce înseamnă să-ți "cinstești tatăl și mama", în consecință știu la fel de puțin ce înseamnă "să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o va da Domnul, Dumnezeul tău."
În acest veac la răzvrătirii, acei copii care nu au beneficiat de o educație și o disciplină corespunzătoare au doar în mică măsură simțul că au obligații față de părinții lor. Adesea se întâmplă următoarea situație: cu cât părinții fac mai mult pentru copiii lor, cu atât aceștia sunt mai neascultători și îi respectă mai puțin. Copiii care au fost favorizați, giugiuliți și cocoloșiți așteaptă întotdeauna acest lucru; și dacă așteptările lor nu sunt îndeplinite, ei sunt dezamăgiți și se descurajează. Aceeași tendință se va putea vedea apoi de-a lungul întregii lor vieți; ei se vor simți neajutorați, se vor bizui pe alții pentru ajutor, așteptând ca ceilalți să le acorde favoruri și să cedeze în fața lor. Și dacă cineva li se opune, chiar după ce au ajuns la vârsta maturității, ei se simt nedreptățiți; și astfel calea vieții li se pare grea, se îngrijorează, de-abia își pot duce poverile, adesea murmură și sunt nervoși, pentru că nimic nu le este pe voie.
În ceruri nu este loc pentru copii nerecunoscători. Am văzut că Satana a orbit mințile celor tineri, pentru ca ei să nu înțeleagă adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu. Simțurile lor sunt atât de tocite, încât ei nu iau în seamă îndemnurile sfântului apostol:
"Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept. Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință, ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pe pământ (cel nou)."
"Copii, ascultați de părinții voștri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului." Copiii care își necinstesc părinții, nu îi ascultă și nu țin seama de sfaturile și îndemnurile lor nu pot avea parte de pământul cel nou. Pământul cel nou, curățit, nu va fi un loc pentru fiul sau fiica răzvrătită și nerecunoscătoare. Dacă aceștia nu învață ascultarea și supunerea aici, nu o vor învăța niciodată; pacea celor răscumpărați nu va fi tulburată de copiii neascultători, nestăpâniți și nesupuși. Nici un călcător al poruncii nu poate moșteni Împărăția cerurilor.
Să se manifeste iubire. Am văzut copii care par a nu avea dragoste pentru părinții lor, care nu-și exprimă afecțiune față de aceștia, lucru pe care ei li-l datorează și ar fi apreciat; în schimb, dovedesc afecțiune din belșug pentru anumite persoane pe care ei le preferă. Așa vrea Dumnezeu? Nu, nu. Aduceți toate razele de soare, de iubire și afecțiune în cercul familiei. Tatăl și mama voastră vor aprecia aceste mici atenții pe care li le puteți oferi. Eforturile tale de a ușura poverile, de a respinge orice cuvânt nechibzuit și de nemulțumire, arată că tunu ești un copil neatent și că apreciezi grija și dragostea care ți-au fost acordate pe când erai doar un prunc și un copil neajutorat.
Copii, este necesar ca mamele voastre să vă iubească, altfel ați fi foarte nefericiți. Dar nu este oare, de asemenea, drept ca și copiii să-și iubească părinții și să-și dovedească această iubire prin priviri, cuvinte plăcute și printr-o cooperare voioasă, din inimă, ajutându-l pe tata la treburile din afara casei, iar pe mama lacele din interiorul ei?
Fapte considerate a fi fost făcute pentru Isus. Dacă sunteți convertiți cu adevărat, dacă sunteți copii ai lui Isus, vă veți cinsti părinții, nu doar făcând ceea ce vă spun ei, ci căutând ocazii de a-i ajuta. Făcând astfel, lucrați pentru Domnul Isus. El consideră că aceste fapte bune, această purtare de grijă sau atenție, sunt făcute Lui Însuși. Aceasta este cea mai importantă lucrare misionară; iar aceia care sunt credincioși în aceste mici datorii de zi cu zi dobândesc o experiență valoroasă.
