Domnul Isus a binecuvântat copiii. Pe vremea Domnului Hristos, mamele și-au adus copiii la El, pentru ca El să-Și pună mâinile asupra lor și să-i binecuvânteze. Prin acest act, ele își arătau credința în Isus și profunda îngrijorare a inimii lor cu privire la binele prezent și viitor al celor mici, încredințați grijii lor. Însă ucenicii nu au socotit că este nevoie să-L întrerupă pe Învățătorul doar de dragul copiilor și, pe când încercau să le îndepărteze pe mame, Domnul Isus i-a mustrat pe ucenici și a poruncit mulțimii să facă loc acestor mame credincioase și copiilor lor. Și a spus: "Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a unora ca ei."
Pe când mamele treceau pe drumul prăfuit, apropiindu-se de Mântuitorul, El a văzut lacrimile lor neșterse și buzele tremurânde, când acestea rosteau rugăciunea tăcută pentru copiii lor. El a auzit cuvintele de mustrare ale ucenicilor și a contramandat imediat porunca. Inima Sa mare, plină de iubire, era deschisă pentru a-i primi pe copii. Unul câte unul, i-a luat în brațe și i-a binecuvântat, în timp ce unul mai micuț, lăsându-se pe pieptul lui Isus, a adormit imediat. Domnul Isus a rostit cuvinte de încurajare către mame, în legătură cu lucrarea lor, și, of, ce ușurare a constituit aceasta pentru sufletele lor! Cu câtă bucurie aveau să se bizuie pe bunătatea și îndurarea Domnului Isus, amintindu-și de acea ocazie memorabilă! Cuvintele Lui pline de har au ușurat povara inimilor lor și le-a inspirat o nouă nădejde și curaj. Oboseala a dispărut.
Aceasta este o lecție încurajatoare pentru mamele din toate timpurile. După ce fac tot ce pot mai bine pentru binele copiilor lor, ele îi pot aduce la Isus. Chiar și pruncii din brațele mamelor sunt prețioși în ochii Săi. Iar mama, care tânjește în inima ei după ajutorul pe care ea știe că nu-l poate da, după harul pe care nu-l poate avea, și se aruncă în brațele îndurătoare ale Domnului Hristos, ea și copiii ei, este primită împreună cu aceștia de Domnul care îi va binecuvânta; El va da pace, nădejde și fericire atât mamei, cât și copiilor. Acesta este un privilegiu nespus de prețios, pe care Domnul Isus îl acordă tuturor mamelor.
Domnul Isus le invită încă pe mame. Domnul Hristos, Maiestatea cerurilor, a spus: "Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a unora ca ei". Domnul Isus nu-i trimite pe copii la rabi; nu-i trimite la farisei, pentru că El știe că acești oameni i-ar învăța să-L respingă pe cel mai bun Prieten al lor. Mamele care și-au adus copiii la Domnul Isus au procedat bine… Lăsați-le pe mame să-și conducă și acum copiii la Domnul Hristos. Predicatorii Evangheliei să-i ia pe copii în brațe și să-i binecuvânteze în Numele lui Isus. Cuvinte pline de cea mai duioasă iubire să fie rostite către cei micuți; căci Domnul Isus i-a luat pe mielușeii turmei în brațele Sale și i-a binecuvântat.
Mamele să vină la Domnul Isus cu îngrijorările lor. Ele vor găsi har îndeajuns spre a le fi de ajutor în creșterea copiilor lor. Porțile sunt deschise pentru fiecare mamă care vine și își descarcă povara la picioarele Mântuitorului… El… încă le invită pe mame să-și aducă micuții la El pentru a-i binecuvânta. Chiar pruncul din brațele mamei se poate odihni la umbra Celui Atotputernic datorită credinței mamei care se roagă. Ioan Botezătorul a fost umplut cu Duhul Sfânt încă de la nașterea sa. Dacă trăim în comuniune cu Dumnezeu, și noi putem aștepta ca Spiritul divin să-i modeleze pe ce micuți, încă din cea mai fragedă pruncie.
Inimile copiilor sunt sensibile, impresionabile. El (Hristos) S-a identificat cu cei de jos, cei nevoiași, cu cei necăjiți. El i-a luat pe copii în brațele Sale și S-a coborât la nivelul lor. Inima Sa mare, plină de iubire, a putut înțelege necazurile și nevoile lor și S-a bucurat să-i facă fericiți. Spiritul Său, obosit de zarva și zgomotul din cetatea aglomerată, de oamenii vicleni și fățarnici, a găsit odihnă în compania copiilor nevinovați. El nu i-a respins niciodată. Maiestatea cerurilor a coborât pentru a răspunde întrebărilor lor și a simplificat lecțiile importante pe care avea să le dea,spre a fi pe înțelesul lor. El a sădit în mințile lor tinere, în dezvoltare, semințele adevărului care aveau să răsară și să producă un seceriș bogat în anii de mai târziu ai maturității lor.
El știa că acești copii aveau să asculte de sfatul Lui și să-L accepte ca Mântuitor, în timp ce aceia care erau înțelepți în felul lumii și fără inimă aveau să fie mai puțin doritori a-L urma și a avea un loc în Împărăția lui Dumnezeu. Acești micuți, care au venit la Hristos și au primit sfatul și binecuvântarea Sa, aveau să rămână pentru totdeauna cu chipul și cuvintele Sale pline de har, întipărite în mințile lor. Noi ar trebui să învățăm o lecție din acest act al Domnului Hristos, și anume că inimile copiilor sunt mai sensibile, mai impresionabile la învățăturile creștinismului, ușor de influențat spre pietate și virtute și foarte capabili a reține impresiile dobândite.
"Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți; căci Împărăția cerurilor este a unora ca ei." Aceste cuvinte trebuie păstrate cu grijă în minte nu numai de către orice mamă, dar și de către fiecare tată. Aceste cuvinte sunt o încurajare pentru părinți, ca să-și aducă în grabă copiii în atenția Lui și să-i ceară lui Hristos ca Tatăl să reverse binecuvântarea Sa asupra întregii familii. Nu doar cei care sunt cei mai mult iubiți se vor bucura de o atenție deosebită, ci și copiii neastâmpărați, încăpățânați, care au nevoie de îngrijire, atenție și călăuzire plină de duioșie.
