Atitudini corecte față de mamele care alăptează. Cea mai bună hrană pentru nou-născut este hrana pe care o oferă natura. Dacă nu este necesar acest lucru, el nu trebuie lipsit de această hrană. Nu are inimă de mamă femeia care, de dragul conveniențelor, caută să se debaraseze de misiunea delicată de a-și alăpta micuțul.
Perioada în care pruncul își primește hrana de la mamă este critică. Multe mame au fost nevoite să muncească peste măsură în perioada în care și-au alăptat copiii, înfierbântându-și sângele; iar pruncul a fost serios afectat, nu numai printr-o hrană agitată, provenită din sânul mamei, însă și sângele său a fost otrăvit prin dieta nesănătoasă a mamei, lucru care a pus în fierbere întregul ei organism, afectând în acest fel și hrana copilului. Micuțul va fi afectat, de asemenea, și de starea minții mamei. Dacă este nefericită, ușor agitată, ușor iritabilă, dând frâu liber izbucnirilor pasionale, hrana pe care pruncul o primește de la mamă va fi înfierbântată, producând adeseori colici, spasme, iar în unele cazuri convulsii, chiar crize mai grave.
Caracterul copilului este, de asemenea, mai mult sau mai puțin afectat de natura alimentației primite de la mamă. Cât de important este atunci ca mamele, în perioada alăptării copilului, să aibă o stare de spirit optimistă, stăpânindu-și în mod desăvârșit spiritul. Făcând astfel, hrana copilului nu suferă nici o vătămare, iar cursul calm, pe care mama îl urmează cu stăpânire de sine în felul în care își tratează copilul, influențează foarte mult modelarea minții copilului. Dacă acesta este nervos și se tulbură ușor, felul de a fi al mamei, grijuliu, atent, fără grabă, va avea un efect alinător și corector, iar sănătatea copilului poate fi astfel foarte mult îmbunătățită.
Cu cât este mai liniștită și mai simplă viața copilului, cu atât va fi mai favorabil acest lucru pentru dezvoltarea sa, atât fizică, cât și mintală. În orice împrejurări, mama trebuie să se stăpânească, să fie liniștită, calmă și stăpână pe sine.
Hrana nu poate înlocui grija, atenția. S-au comis mari abuzuri asupra copiilor mici printr-un tratament necorespunzător. Dacă erau agitați, de regulă li s-a dat de mâncare pentru a-i liniști, când, în majoritatea cazurilor, motivul principal al neliniștii lor era tocmai că primiseră prea multă mâncare, lucru dăunător datorită obiceiurilor greșite ale mamei. Mai multă mâncare n-a făcut altceva decât să înrăutățească lucrurile, deoarece stomacurile lor erau deja supraîncărcate.
În general, încă din leagăn, copiii sunt crescuți, fiind învățați să-și îngăduie apetitul și că ei trăiesc pentru a mânca. Mama are o mare contribuție în formarea caracterului copiilor ei încă din copilărie. Ea îi poate învăța să-și stăpânească pofta sau îi poate învăța să-și îngăduie apetitul și să devină lacomi. Mama își face de obicei planul de a realiza anumite lucruri în decursul unei zile; iar când copiii o întrerup, în loc să-și ia timp și să-i aline în micile lor necazuri, și să le distragă atenția, ea le dă ceva de mâncare pentru a-i potoli, lucru care are efect pentru puțin timp, însă în cele din urmă situația se înrăutățește mai mult. Stomacul copiilor a fost îndopat cu mâncare, atunci când ei nu au avut deloc nevoie de aceasta. Tot ce aveau ei nevoie nu era nimic altceva decât puțin din timpul și atenția mamei. Însă ea și-a socotit timpul mult prea prețios pentru a-l dedica înveselirii copiilor ei. S-ar putea ca aranjarea casei într-o manieră rafinată, pentru a se lăuda cu ea oaspeților, și pregătirea mesei în stil modern să conteze pentru ea mai mult decât fericirea și sănătatea copiilor ei.
Hrana să fie sănătoasă și gustoasă, dar simplă. Hrana trebuie să fie atât de simplă, încât pregătirea ei să nu absoarbă tot timpul mamei. Este adevărat, este nevoie de mult timp pentru a umple masa cu mâncare nutritivă, așezată într-o manieră sănătoasă, prezentabilă. Să nu credeți că orice aruncați la întâmplare pe masă, drept mâncare, este bun pentru copii. Însă trebuie pus deoparte mai puțin timp pentru pregătirea unor feluri de mâncare nesănătoasă, pentru masă, pentru a face pe placul unui gust pervertit, și mai mult timp pentru educarea și învățarea copiilor.
Pregătirea trusoului nou-născutului. În pregătirea hăinuțelor nou-născutului trebuie avute în vedere în primul rând binele, confortul și sănătatea copilului, și nu moda sau dorința de a trezi admirația. Mama nu ar trebui să-și irosească timpul cu broderii sau alte lucruri închipuite pentru a înfrumuseța îmbrăcămintea micuțului, împovărându-se singură cu muncă inutilă, în detrimentul propriei sale sănătăți și al sănătății copilului ei. Ea nu ar trebui să stea mult aplecată cu acul în mână, căci astfel își solicită mult ochii și nervii, într-o perioadă când are nevoie de multă odihnă și activitate plăcută. Ea trebuie să-și dea seama de obligația pe care o are de a-și fortifica puterea pentru a putea fi în stare să îndeplinească cerințele ce îi revin. 6
Asigurați curățenie, căldură, aer proaspăt. Sugarii au nevoie de căldură, însă prea adesea se face greșeala de a-i ține în camere supraîncălzite, fiind lipsiți într-o mare măsură de aer proaspăt…
Nou-născutul trebuie păzit de orice i-ar putea slăbi sau intoxica organismul. Este nevoie de cea mai meticuloasă atenție, pentru ca totul din jurul lui să fie curat și îmbietor. Deși poate fi necesar ca cei micuți să fie protejați de schimbări prea mari sau bruște de temperatură, trebuie avut grijă ca, fie că dorm sau sunt treji, fie că e zi sau noapte, ei să poată respira un aer curat, înviorător.
Îngrijirea copiilor când sunt bolnavi. De cele mai multe ori, boala copiilor se datorează unor greșeli de îngrijire. Mese neregulate, îmbrăcăminte necorespunzătoare în timpul serii sau al nopții, când este mai răcoare, lipsa exercițiului fizic, care să mențină o bună circulație a sângelui, sau lipsa aerului din abundență – toate acestea pot cauza boli. Părinții trebuie să descopere cauza bolii și apoi să îndrepte cât de repede posibil condițiile necorespunzătoare.
Toți părinții ar trebui să învețe multe în ce privește prevenirea, îngrijirea și chiar tratamentul în timpul bolii. Mama în special trebuie să știe ce are de făcut în familia ei în cazul unor boli obișnuite. Ea trebuie să știe să îngrijească copilul bolnav. Cu dragoste și perspicacitate, ea trebuie să îndeplinească față de acesta anumite servicii care nu ar putea fi încredințate la fel de bine unei persoane străine.
