Mamele sunt tentate să creadă că lucrarea lor nu este importantă. Mamei i se pare adesea că lucrarea ei este lipsită de importanță și rareori apreciată. Ceilalți din casă nu cunosc grijile și poverile ei, multe la număr. Zilele ei sunt ocupate cu un cerc continuu de datorii mărunte, toate necesitând efort, răbdare, stăpânire de sine, tact, înțelepciune și aceea dragoste care se sacrifică pe sine; și totuși, ea nu se poate mândri cu ceea ce a făcut, ca fiind o mare realizare. Ea a avut grijă ca treburile casei să meargă bine. Adeseori obosită, încearcă să le vorbească blând copiilor, pentru a-i ține ocupați și fericiți și a le călăuzi picioarele pe calea cea dreaptă. Dar simte că nu a realizat nimic. Însă nu este așa. Îngerii cerului veghează asupra mamei copleșite de griji, consemnând poverile pe care le poartă zi de zi. Numele ei poate n-a fost auzit în lume, însă este scris în cartea vieții Mielului.
Adevărata soție și mamă... își va îndeplini datoriile cu demnitate și voioșie, fără a considera o înjosire să facă ea însăși cu mâinile ei ceea ce este necesar într-o casă bine organizată.
Considerată ca fiind inferioară în lucrarea misionară. Ce lucrare importantă! Și totuși, auzim mame suspinând după lucrare misionară! Dacă ar putea merge în vreo țară străină – gândesc ele – ar putea face ceva ce ar merita. Însă a prelua zi de zi datoriile gospodăriei și a le îndeplini li se pare o sarcină epuizantă și nerăsplătită.
Mamele care suspină după un câmp misionar au unul la îndemână în propriul lor cămin… Oare sufletele copiilor lor nu au aceeași valoare ca și sufletele păgânilor? Cu câtă grijă și duioșie ar trebui să vegheze asupra dezvoltării minții lor și să-i lege de Dumnezeu! Cine ar putea face acest lucru mai bine decât o mamă iubitoare, temătoare de Dumnezeu!
Sunt unii care gândesc că, dacă nu sunt implicați direct într-o lucrare religioasă activă, nu fac voia lui Dumnezeu; însă aceasta este o greșeală. Fiecare are o lucrare de făcut pentru Domnul; este un lucru minunat să faci din cămin un loc plăcut și toate să fie așa cum ar trebui. Cele mai umile talente, dacă Îi sunt dăruite din inimă lui Dumnezeu, vor face ca viața de familie să fie tot ceea ce ar dori Dumnezeu. O lumină strălucitoare va fi urmarea slujirii lui Dumnezeu din toată inima. Bărbații și femeile Îl pot sluji pe Dumnezeu la fel de bine ca și pastorul care își face lucrarea la amvon, dând o serioasă atenție lucrurilor pe care le aud și educându-și copiii spre a trăi pentru Dumnezeu și cu teamă de Dumnezeu.
Aceste femei care fac cu tragere de inimă tot ce găsește mâna lor să facă, ajutându-și cu voioșie soții să-și poarte poverile și educându-și copiii pentru Dumnezeu, sunt misionari în cel mai înalt sens al cuvântului.
Activitățile religioase nu trebuie să înlocuiască grija pentru familie. Dacă tu nu ții cont de datoria ta ca soție și mamă și întinzi și oferi mâinile tale Domnului, dar faci o altă lucrare cu ele, fii sigură că El nu Se va contrazice pe Sine Însuși; El îți arată datoria pe care o ai în cămin. Dacă gândești că ți-a fost încredințată o altă lucrare mai mare și mai sfântă decât aceasta, te înșeli. Fiind credincioasă în propriul tău cămin, lucrând pentru sufletele care sunt cel mai aproape de tine, poate Domnul Hristos te va găsi potrivită spre a lucra pentru El într-un câmp mai mare. Însă fii sigură că aceia care își neglijează datoria în propriul lor cămin nu sunt pregătiți spre a lucra cu alte suflete.
Domnul nu te-a chemat ca să-ți neglijezi căminul, soțul și copiii. El nu lucrează niciodată în acest mod; și nu va lucra niciodată astfel… Niciodată, nici măcar pentru o clipă, să nu crezi că Dumnezeu ți-a încredințat o lucrare care ar necesita ca tu să te desparți de mica ta turmă. Nu-i lăsa să ajungă imorali datorită unor prietenii nepotrivite și să-și împietrească inimile față de mama lor. Aceasta ar însemna, la urma urmei, să lași ca lumina ta să strălucească pe o altă cale – pe o cale greșită; tu îi împiedici pe copiii tăi să devină ceea ce Dumnezeu ar dori și să câștige cerul în cele din urmă. Dumnezeu Se îngrijește de ei și așa trebuie să faci și tu, dacă pretinzi că ești copilul Lui.
Primii ani din viețile lor este timpul când este nevoie de lucru, veghe și rugăciune pentru a se încuraja orice tendință spre bine. Această lucrare trebuie să continue fără întrerupere. S-ar putea să fiți solicitate să participați în diferite asociații ale mamelor sau cercuri de croitorie, cu scopul de a face lucrare misionară; însă, dacă nu găsiți o persoană credincioasă, înțelegătoare, pe care să o lăsați cu copiii dvs., este datoria dvs. de a răspunde, căci Domnul v-a încredințat o altă lucrare pe care cu nici un chip nu o puteți neglija. Nu se poate să munciți peste măsură într-un alt domeniu fără a vă descalifica din lucrarea de educare a micuților voștri și de a-i face să devină ceea ce Dumnezeu ar dori. În calitate de conlucrător al lui Hristos, trebuie să-i aduceți pe copii la El, disciplinați și educați.
Multe dintre malformațiile caracterului unui copil educat greșit se datorează mamei. Mama nu trebuie să accepte slujbe în biserică ce ar sili-o să-și neglijeze copiii. Cea mai bună lucrare în care se poate angaja o mamă este aceea în care vede că nimic nu s-ar interpune în educația copiilor ei…
Pe nici o altă cale nu poate fi mai de folos o mamă bisericii decât aceea de a-și dedica timpul acelora care depind de ea în privința creșterii și educației.
Aspirațiile pentru un câmp misionar mai mare sunt zadarnice. Unele mame tânjesc să se angajeze în lucrarea misionară, în timp ce își neglijează cele mai simple datorii pe care le au. Copiii sunt neglijați, căminul nu este înveselit și făcut fericit pentru familie, cicălelile și plângerile sunt frecvente, iar copiii cresc în simțământul că familia, căminul, este locul cel mai neprimitor dintre toate. Drept urmare, ei așteaptă cu nerăbdare timpul când îl vor părăsi și fără prea multă ezitare ei se aruncă în brațele lumii, nereținuți de influența căminului și de sfatul duios al vetrei părintești.
Părinții, al căror țel ar fi trebuit să fie acela de a lega inimile acestora de ale lor și de a le călăuzi drept, irosesc ocaziile date lor de Dumnezeu, sunt orbi față de cele mai importante datorii din viețile lor și aspiră în zadar să lucreze într-un câmp misionar mai mare.
