Soțul care așteaptă ca soția să ducă poveri duble. În majoritatea familiilor, există copii de vârste diferite, dintre care unii au nevoie nu doar de atenția și disciplina înțeleaptă a mamei, ci și de grija mai hotărâtă și totuși plină de sensibilitate a tatălui. Puțini tați iau în seamă acest lucru așa cum ar trebui. Ei își neglijează propria lor datorie și astfel adaugă poveri dureroase asupra mamei, în același timp simțindu-se liberi să-i critice sau să-i condamne acțiunile potrivit cu judecata lor. Sub această grea responsabilitate, și criticată fiind, biata soție și mamă se simte uneori vinovată și are remușcări pentru ceea ce a făcut în mod nevinovat și din neștiință, și acest lucru se întâmplă frecvent atunci când a făcut tot ce a putut, în acele împrejurări. Totuși, când eforturile ei istovitoare ar fi trebuit apreciate și aprobate, iar inima ar fi trebuit să simtă mulțumire, ea este nevoită să meargă sub un nor întunecat de tristețe și condamnare, deoarece soțul ei, în timp ce își ignoră propria lui datorie, așteaptă ca ea să facă și partea ei, și partea lui, spre satisfacerea lui, indiferent de împrejurări.
Mulți soți nu înțeleg și nu apreciază în suficientă măsură grijile și situațiile dificile prin care trec soțiile lor, condamnate a se învârti neîncetat toată ziua printre datoriile gospodărești. Dacă mesele nu sunt gata la timp, soția obosită – care este de regulă cea care face curățenie în casă, soră medicală, bucătăreasă și servitoare – și toate acestea într-o singură persoană – este întâmpinată cu reproșuri. Soțul cel exigent să catadicsească să ia copilul neliniștit din brațele istovite ale mamei și ea va putea în grabă să termine pregătirile pentru masă; dacă copilul este neliniștit și se agită în brațele tatălui său, acesta rareori va simți că este datoria lui să facă pe sora medicală și să-l împace. În loc să ia seama câte ore din zi a îndurat mama agitația micuțului, el strigă cu nerăbdare: "Vino aici, mamă, și ia-ți copilului." Nu este și copilul lui, după cum este al ei? Nu este aceasta obligația lui naturală de a-și face cu răbdare partea în povara creșterii copiilor?
Sfaturi pentru un soț dictator și dominator. Viața ta ar fi mult mai fericită dacă nu ai crede că ai autoritate absolută, deoarece ești soț și tată. Viața ta practică dovedește că interpretezi greșit poziția ta – aceea de a fi o legătură care să-i unească pe cei din cămin. Ești nervos și dictator și adeseori dai dovadă de mari lipsuri în judecata ta, și oricât ai dori să-ți îndreptățești purtarea, uneori aceasta nu poate apărea consecventă în ochii soției și ai copiilor tăi. Când ai luat o poziție, oricare ar fi ea, rareori ești doritor să o retragi. Ești hotărât să-ți aduci la îndeplinire în mod hotărât planurile tale, când de multe ori nu urmezi cursul care ar trebui, și ar trebui să vezi acest lucru. Ceea ce îți lipsește este mai multă, cu mult mai multă dragoste și stăpânire de sine și mai puțin din acea hotărâre de a avea propria ta cale, atât în cuvânt, cât și în faptă. În felul în care procedezi acum, în loc să-i unești pe cei din familia ta, ești mai degrabă ca o menghină care îi strânge și îi chinue pe cei din casă.
În încercarea ta de a-i forța pe ceilalți să-ți aducă la îndeplinire ideile, pe fiecare în parte, adeseori aduci mai multă vătămare în jur decât dacă ai renunța la acele lucruri. Acest lucru este adevărat chiar când ideile tale sunt bune, însă în multe privințe ele nu sunt corecte; ele sunt exagerate, ca urmare a felului defectuos în care le organizezi, de aceea faci un lucru rău, într-un mod constrângător, nerezonabil.
Ai propriile tale vederi cu privire la administrarea familiei. Exerciți o putere independentă, arbitrară, care nu îngăduie libertate de voință celor din jurul tău. Te consideri suficient de capabil pentru a fi capul familiei și simți că această funcție este îndestulătoare pentru a-l pune în mișcare pe fiecare membru, așa după cum o mașină este pusă în mișcare de mâinile mecanicului. Tu dictezi și îți asumi autoritate. Acest lucru nu place însă Cerului și-i întristează pe îngerii plini de milă. Å¢i-ai condus familia ca și când tu însuți ești în stare să te autoconduci. Te-ai simțit ofensat când soția ta a îndrăznit să aibă o părere diferită de a ta sau să pună sub semnul întrebării deciziile tale.
Soți cicălitori și plângăreți, neliniștiți. Soților, oferiți soțiilor voastre o șansă pentru viața lor spirituală… În cazul multora, atitudinea de a cicăli este încurajată, până când aceștia devin ca niște copii mari. Ei nu lasă în urma lor această parte a copilăriei. Aceste sentimente le fac plăcere până le paralizează și micșorează toate capacitățile necesare în viață, datorită acestor plângeri și văicăreli. Însă nu e paralizată doar viața lor, ci și a altora. Ei aduc cu ei spiritul lui Ismael, a cărui mână era împotriva tuturor și mâna tuturor împotriva lui.
Soțul egoist și morocănos. Fratele B. nu are un temperament care să aducă seninătate în casa lui. Din acest loc, trebuie să înceapă el să lucreze. El este mai degrabă ca un nor, și nu ca o rază de lumină. E prea egoist ca să rostească cuvinte de apreciere la adresa membrilor familiei sale, în special la adresa soției pentru care ar trebui să aibă dragoste și respect, și să fie plin de tandrețe; este morocănos, tiran și dictator; cuvintele lui sunt de regulă tăioase și lasă o rană pe care nu încearcă să o vindece, îmblânzindu-și spiritul, recunoscând-și greșelile și mărturisindu-le…
Fratele B. ar trebui să devină blând, să cultive rafinamentul și curtoazia. El ar trebui să fie foarte tandru și blând față de soția sa, care este egala sa în orice privință; el nu trebuie să rostească nici un cuvânt care ar arunca vreo umbră asupra inimii sale. El trebuie să înceapă lucrarea de reformă în cămin; ar trebui să cultive iubirea și să biruiască trăsăturile aspre, grosolane, lipsite de bun simț și generozitate ale caracterului său.
Soțul și tatăl care este morocănos, egoist și tiran nu numai că este nefericit el însuși, însă aruncă tristețe și întunecime asupra tuturor celorlalți din casă. El își va culege roadele când își va vedea soția lipsită de vlagă și bolnăvicioasă, iar pe copiii săi afectați de propriul său temperament rău.
Un soț egoist și intolerant. Aștepți prea mult de la soția și copiii tăi. Critici prea mult. Dacă felul tău de a fi ar fi mai vesel, mai fericit, și le-ai vorbi mai frumos, mai duios, ai aduce seninătate în casa ta, în loc de nori, necaz și nefericire. Å¢ii prea mult la părerea ta; atitudinile tale sunt extreme și nu au avut bunăvoință, pentru ca și părerea soției tale să aibă greutatea care ar fi trebuit, în familie. Tu însuți nu te-ai străduit să-i respecți părerile, judecata, și ai încurajat acest lucru și în copii. Nu ai considerat-o egală cu tine, ci ai preluat frâiele stăpânirii în mâinile tale și i-ai prins pe toți într-o puternică strânsoare. Caracterul tău nu este afectuos, iubitor. Tu trebuie să cultivi aceste trăsături de caracter, dacă dorești să fii un biruitor și să ai binecuvântarea lui Dumnezeu în familia ta.
Celui care desconsideră curtoazia creștină. Ai socotit ca fiind o dovadă de slăbiciune să fii bun, duios și înțelegător și ai gândit că este mai prejos de demnitatea ta să vorbești duios, blând și iubitor cu soția ta. Ai o concepție greșită cu privire la adevărata bărbăție și demnitate. Faptele lipsite de bunătate sunt o dovadă vădită de slăbiciune a caracterului tău. Ceea ce tu socotești slăbiciune Dumnezeu socotește a fi adevărata curtoazie creștină, care trebuie pusă în practică de orice creștin; acesta este spiritul pe care l-a dat pe față Domnul Hristos.
Soții trebuie să merite iubire și afecțiune. Dacă soțul este tiran, exigent și critică acțiunile soției sale, el nu-i poate câștiga respectul și afecțiunea, iar relația de căsătorie va fi odioasă pentru ea. Ea nu își va iubi soțul, deoarece el nu încearcă să se facă vrednic de iubit. Soții trebuie să fie atenți, grijulii, consecvenți, credincioși și miloși. Ei trebuie să dea dovadă de iubire și înțelegere… Când soțul deține noblețe de caracter, curăție a inimii, o minte înțeleaptă, însușiri pe care creștinul adevărat trebuie să le posede, acestea vor fi vizibile în relația de căsătorie… El va căuta ca soția să fie sănătoasă și să o încurajeze. El va lupta să rostească cuvinte de apreciere, să creeze o atmosferă de pace în cercul familiei.
