Datoria tatălui nu poate fi transferată. Datoria tatălui față de copiii săi nu poate fi transferată asupra mamei. Dacă își aduce la îndeplinire propria ei datorie, ea are suficientă povară de purtat. Doar lucrând la unison tații și mamele vor putea aduce la îndeplinire lucrarea încredințată lor de Dumnezeu.
Tatăl nu trebuie să se sustragă de la împlinirea părții sale în educația copiilor săi pentru viață și nemurire. El trebuie să-și aducă contribuția în împărțirea responsabilității. Atât tatăl, cât și mama au obligații. Părinții să dovedească iubire și respect unul față de celălalt, dacă vor să vadă aceste calități dezvoltându-se în copiii lor.
Tatăl trebuie s-o încurajeze și să o sprijine pe mamă în noianul ei de griji, cu priviri plăcute și cuvinte amabile.
Încercați să vă ajutați soția în lupta care îi stă în față. Vegheați asupra cuvintelor rostite, cultivați rafinamentul în maniere, blândețea, curtoazia și veți fi răsplătiți, dacă veți face astfel.
Un ajutor atent va ușura povara mamei. Oricare ar fi solicitările și tulburările sale, tatăl trebuie să intre în casă cu același zâmbet de mulțumire cu care i-a întâmpinat pe vizitatori și străini toată ziua. Soția să simtă că se poate sprijini pe sentimentele mari ale soțului ei, că brațele lui o vor întări și susține în truda și grijile ei, că tăria lui o va susține pe a ei, iar povara ei o va simți doar pe jumătate. Nu sunt copiii și ai lui, așa cum sunt ai ei?
Soția poate acumula asupra ei poveri pe care ea le consideră de mare importanță decât de a-și ajuta soțul în împlinirea părții sale de responsabilitate; și același lucru este valabil și în dreptul soțului. Ajutorul acordat cu tandrețe și sensibilitate este de mare valoare. Există tendința ca soțul să plece și să vină acasă când îi place, fiind mai degrabă un chiriaș decât un soț în cercul familiei sale.
Datoriile gospodărești sunt sacre și importante; totuși, adesea, ele sunt împlinite într-o monotonie plictisitoare. Nenumăratele griji și preocupări devin stânjenitoare fără contribuția tatălui care, dacă dorește, aduce o schimbare plăcută, o relaxare optimistă, și acest lucru stă în puterea lui – depinde doar dacă el dorește sau socotește că este necesar să facă acest lucru. Viața unei mame umile este una de sacrificiu necontenit; și dacă soțul nu are o apreciere corespunzătoare a greutăților poziției ei și nu își oferă ajutorul său, atunci viața ei este îngreunată și mai mult.
Dovediți înțelegere față de soția mai firavă. Soțul trebuie să dovedească mult interes față de familia sa, în special trebuie să fie foarte grijuliu față de sentimentele unei soții slabe, firave. El poate stăvili ușa împotriva pătrunderii multor boli. Cuvintele amabile, optimiste, încurajatoare, se vor dovedi mai eficiente decât cele mai bune medicamente pentru vindecare. Acestea vor aduce curaj inimii deznădăjduite și descurajate, iar fericirea și raza de soare aduse în familie de faptele amabile și de cuvintele încurajatoare vor răsplăti înzecit efortul. Soțul nu trebuie să uite că o mare parte din povara creșterii copiilor stă asupra mamei, că ea are mult de-a face cu modelarea minții lor. Acest lucru trebuie să-i trezească cele mai duioase sentimente și să-i ușureze cu grijă poverile. El trebuie să o încurajeze să se sprijine pe sentimentele sale puternice și să-i îndrepte mintea către cer, unde există tărie și pace și, în final, odihnă pentru cel istovit. El nu trebuie să vină acasă cu fruntea încruntată, ci prezența lui trebuie să aducă seninătate în familie; el trebuie să-și încurajeze soția să privească în sus și să se încreadă în Dumnezeu. Uniți laolaltă, ei pot apela la făgăduințele lui Dumnezeu și pot aduce bogata Sa binecuvântare în familie.
"Încet, la pas". Mulți soți și tați pot învăța o lecție folositoare de la grija plină de atenție a credinciosului păstor. Iacov, când a fost nevoit să facă o călătorie rapidă și dificilă, a dat acest răspuns:
"Copiii sunt micșori, și în turme și cirezi avem miei și viței; dacă le-am sili la drum într-o singură zi, toată turma va pieri…" "Eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, și la pas cu copiii, atât cât pot ei suporta."
Pe calea plină de trudă a vieții, soțul și tatăl trebuie să meargă "încet, la pas" cu ceilalți din casă, atât cât sunt aceștia în stare să suporte. În mijlocul grabei nestăvilite a lumii pentru bogăție și putere, el să meargă la pas, alinând și susținând pe cea care este chemată să meargă alături de el…
Soțul să-și ajute soția cu înțelegere și afecțiune. Dacă vrea ca ea să fie mereu proaspătă și mulțumită, ca să poată fi ca strălucirea soarelui în cămin, atunci s-o ajute în ducerea poverilor. Bunătatea și curtoazia lui, pline de iubire, vor constitui pentru ea o prețioasă încurajare, iar fericirea pe care o împărtășește el va aduce bucurie și pace în propria sa inimă…
Dacă mama este lipsită de grija și mângâierile care i se cuvin, dacă i se îngăduie să-și epuizeze puterea prin muncă peste măsură sau prin tulburare și tristețe, copiii ei vor fi jefuiți de forța de viață, de tărie mintală și de rezistența optimistă pe care ar trebui să le moștenească. Cu mult mai bine ar fi să se aducă seninătate și optimism în viața mamei, să fie protejată de lipsuri, muncă istovitoare și grijă depresivă, iar copiii vor moșteni corpuri sănătoase, astfel ca ei să poată trece prin viață cu suficientă tărie.
