Puterea iubirii. Iubirea are o putere minunată, căci ea este divină. Răspunsul blând, care "potolește mânia", dragostea care este "îndelung răbdătoare și plină de bunătate", mila care acoperă "o sumedenie de păcate" – o, dacă am învăța aceste lecții, cu ce putere de vindecare ar fi înzestrate viețile noastre! Cât de diferită ar fi viața, iar pământul ar deveni o pregustare a cerului!
Aceste lecții pot fi învățate într-un mod atât de simplu, încât să fie înțelese chiar de copiii mici. Inima copilului este duioasă și ușor de impresionat; și când noi, cei maturi, vom deveni asemenea copiilor", când vom învăța simplitatea, blândețea și duioșia iubirii Mântuitorului, nu ni se va părea greu să atingem inimile celor mici și să-i învățăm puterea vindecătoare a iubirii.
Din punct de vedere omenesc, banii reprezintă putere; însă din punctul de vedere al lui Hristos, dragostea este putere. În acest principiu sunt implicate tăria intelectuală și spirituală. Adevărata dragoste are o deosebită eficiență în a face binele și nu poate face altceva decât bine. Ea previne discordia și supărarea și aduce adevărata fericire.
Bogăția are adesea influența de a corupe și distruge; forța are putere în a răni; însă caracteristicile iubirii curate sunt adevărul și bunătatea.
Iubirea este o plantă ce trebuie îngrijită. Căminul trebuie să fie centrul iubirii celei mai curate și nobile. Pacea, armonia, iubirea și fericirea trebuie cultivate cu străduință în fiecare zi, până ce aceste lucruri prețioase sălășluiesc în inimile celor ce compun familia.
Planta iubirii trebuie îngrijită atent, altfel ea moare. Orice principiu bun care dorim să prospere în suflet trebuie cultivat cu grijă. Iar ceea ce Satana sădește în inimă – invidia, gelozia, cearta, vorbirea de rău, nerăbdarea, prejudecata, egoismul, lăcomia și mândria – trebuie dezrădăcinat. Dacă li se permite acestor lucruri rele să rămână în suflet, ele vor aduce roade care îi vor pângări pe mulți. O, cât de mulți cultivă plante otrăvitoare care ucid fructele prețioase ale iubirii și mânjesc sufletul!
Amintiți-vă de propria voastră copilărie. Nu-i tratați pe copiii voștri numai cu severitate, uitând că și voi ați fost copii și că ei sunt doar copii. Nu vă așteptați ca ei să fie desăvârșiți și nu încercați să-i faceți să se poarte dintr-o dată ca oamenii mari. Făcând astfel, vă veți închide ușa de acces prin care altfel ați pătrunde la ei și îi veți determina să deschidă o ușă unor influențe dăunătoare, prin care alții le vor otrăvi mintea înainte ca voi să vă dați seama de pericol…
Părinții nu ar trebui să uite anii copilăriei lor, cât de mult tânjeau după simpatie și iubire și cât de nefericiți se simțeau când erau criticați și ocărâți în descărcări nervoase. Ei trebuie să fie din nou copii în simțămintele lor și să se pună la mintea copiilor lor pentru a le înțelege dorințele.
Ei au nevoie de cuvinte blânde, încurajatoare. Cât de ușor ar fi pentru mame să rostească cuvinte pline de bunătate și dragoste, care sunt ca o rază de soare pentru inimile celor mici, făcându-i să uite de micile lor necazuri.
Părinți, dăruiți iubire copiilor voștri, iubire în pruncie, iubire în copilărie, iubire în tinerețe. Nu le dăruiți încruntare, ci întrețineți continuu o mulțumire plină de strălucire.
Păstrați o atmosferă senină pentru copii. Cei mici trebuie alinați cu grijă, când sunt în necaz. Copiii, din pruncie până la vârsta maturității, nu primesc atenția care ar trebui să li se acorde. Este nevoie de mame care să dorească să-și crească astfel copiii, încât aceștia să se considere o parte a familiei. Mamele să vorbească cu copiii lor despre speranțele și neîmplinirile lor. Părinții să nu uite să aibă grijă în primul rând de copiii lor, apoi de străini. Trebuie să li se ofere o atmosferă senină, sub călăuzirea mamei.
Ajutați-vă copiii să obțină biruințe… Înconjurați-i cu atmosfera iubirii. Astfel puteți supune tendințele lor îndărătnice.
Uneori, copiii au nevoie mai mult de dragoste decât de mâncare. Uneori, mamele neglijează cu nerușinare copiii pentru a putea câștiga timp spre a-și broda îmbrăcămintea sau pentru a pune ornamente inutile pe veșmintele copiilor lor. Când copiii sunt obosiți și au cu adevărat nevoie de grija lor, ei sunt neglijați sau li se dă ceva de mâncare. Nu numai că nu aveau nevoie de mâncare în acele momente, ci aceasta se dovedea chiar vătămătoare pentru ei. Ceea ce le lipsea era îmbrățișarea alinătoare a mamei. Fiecare mamă trebuie să-și facă timp să ofere copiilor ei aceste mângâieri pline de afecțiune, care sunt atât de esențiale în pruncie și copilărie. În acest fel, mama va lega inimile și fericirea copiilor ei de ale ei. Ea va fi pentru ei ceea ce este Dumnezeu pentru noi.
Dorințele rezonabile trebuie satisfăcute. Trebuie să-i faceți în continuu pe copiii voștri să simtă că îi iubiți, că lucrați pentru binele lor, că le doriți din inimă fericirea și că vă propuneți să faceți numai ceea ce este spre binele lor. Trebuie să le împliniți micile lor dorințe ori de câte ori este rezonabil să o faceți.
Niciodată nu trebuie să acționați din impuls cu copiii. Autoritatea să fie unită cu iubire. Nutriți și cultivați tot ceea ce este bun și plin de iubire și călăuziți-i să dorească binele suprem, prezentându-L pe Domnul Hristos inimilor lor. Când le prezentați negativ acele lucruri care ar fi dăunătoare pentru ei, arătați-le că îi iubiți și că doriți să-i faceți fericiți. Cu cât sunt mai neiubiți, cu atât vă va fi mai greu să le arătați că îi iubiți. Când copilul are încrederea că vrei să-l faci fericit, dragostea va înlătura orice barieră. Acesta a fost principiul folosit cu omul de către Mântuitorul; acest principiu trebuie introdus în biserică.
Iubirea trebuie exprimată. În multe familii există o mare lipsă de exprimare a iubirii unul față de celălalt. Sentimentalismul nu este necesar, însă este nevoie de exprimarea iubirii și a duioșiei într-un mod simplu, curat și demn. Mulți cultivă în mod absolut asprimea inimii și prin vorbe și fapte descoperă partea satanică a caracterului. Iubirea tandră trebuie să fie nutrită întotdeauna între soți și soție, între părinți și copii, frați și surori. Orice cuvânt pripit trebuie evitat și nu trebuie să existe nici măcar aparența lipsei de iubire unul față de celălalt. Este datoria fiecăruia în familie să fie plăcut, să vorbească frumos.
Cultivați tandrețea, afecțiunea și iubirea, care își găsesc exprimarea în mici acte de curtoazie, în cuvinte, în atenții pline de amabilitate.
Cea mai bună cale de a-i educa pe copii să-și respecte tatăl și mama este de a le da ocazia de a-l vedea pe tata oferind atenții amabile mamei, iar pe mama respectându-l pe tata.
Doar privindu-i pe părinți în atmosfera iubirii, copiii sunt conduși să asculte de porunca a cincia și să ia seama la îndemnul: "Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept."
Dragostea lui Isus să fie oglindită în părinți. Când mama a câștigat încrederea copiilor ei și i-a învățat să o iubească și să o asculte, ea le-a dat de fapt prima lecție din viața de creștin. Ei trebuie să iubească, să se încreadă și să asculte de Mântuitorul așa cum ascultă de părinții lor. Dragostea pe care părinții o manifestă față de copii, printr-o grijă credincioasă și o educație corespunzătoare, oglindește iubirea Domnului Isus pentru poporul Său credincios
