Responsabilități părintești pe care nimeni altcineva nu le poate lua asupra lui. Părinți, voi aveți responsabilități pe care nimeni altcineva nu le poate lua în locul vostru. Cât timp trăiți, veți da socoteală lui Dumnezeu pentru felul cum mergeți pe calea Lui… Părinții care se angajează în lucrarea lui Dumnezeu, care își dau seama cât de mult depind copiii de ei, în formarea caracterului lor, vor da un exemplu sigur de urmat copiilor lor.
Tații și mamele sunt răspunzători pentru sănătatea, vigoarea și dezvoltarea caracterului copiilor lor. Nimănui altcuiva nu trebuie lăsată această lucrare. Devenind părinți, vă revine sarcina de a coopera cu Domnul pentru a-i educa după principii sănătoase.
Cât de trist este că mulți părinți au părăsit răspunderile date lor de Dumnezeu față de copiii lor și vor ca niște străini să le poarte în locul lor! Ei vor ca alții să lucreze în locul lor pentru copiii lor și să-i scutească de sarcina pe care o au.
Mulți dintre cei care acum se vaită de îndărătnicia copiilor lor ar trebui să se învinovățească doar pe ei înșiși. Aceștia să deschidă Biblia și să vadă ce cere Dumnezeu de la ei, ca părinți și veghetori. Să-și preia îndatoririle neglijate de mult timp. Ei trebuie să se umilească și să se pocăiască înaintea lui Dumnezeu pentru neglijența lor de a fi urmat sfaturile Sale în creșterea copiilor lor. Ei trebuie să-și schimbe propria lor cale și să urmeze Biblia cu strictețe și cu grijă, ca fiind călăuza și sfătuitorul lor.
Numai biserica nu-și poate asuma aceste răspunderi. O, de și-ar preda tinerii și copiii inimile lui Hristos! Ce oștire s-ar ridica spre a-i câștiga pe alții de partea adevărului! Însă părinții nu ar trebui să lase această lucrare doar pe seama bisericii.
Nici predicatorul nu poate. Voi puneți mari responsabilități asupra predicatorului și îl socotiți răspunzător pentru sufletele copiilor voștri; însă nu vă simțiți propria răspundere ca părinți și educatori… Fiii și fiicele voastre se strică datorită exemplului și neglijenței voastre; și, complăcându-vă în această stare de lipsă de educație în familie, așteptați ca predicatorul să contracareze ceea ce faceți voi zi de zi și să le desăvârșească inimile și viețile spre virtute și evlavie. După ce pastorul a făcut tot ce a putut pentru biserică, cu sfătuire duioasă, cu credincioșie, prin disciplină plină de răbdare și rugăciune fierbinte pentru a recupera și salva sufletul, și totuși nu obține succes, tații și mamele adesea îl învinovățesc pe el pentru lipsa de convertire a copiilor lor, când această situație poate fi datorită propriei lor neglijențe. Sarcina este a părinților. Vor lua ei asupra lor lucrarea pe care Dumnezeu le-a încredințat-o pentru a o îndeplini cu credincioșie? Vor merge ei înainte și în sus, lucrând într-un mod umil, răbdător, perseverent,pentru a atinge înaltul standard, întâi ei înșiși și pentru a-și atrage după ei și copiii?
Credeți că sunt puțini părinți care aruncă responsabilitățile lor asupra altora? Oare nu gândesc mulți dintre ei că pastorul trebuie să-și asume această sarcină și să ia seama dacă copiii lor sunt convertiți și au asupra lor sigiliul lui Dumnezeu?
Nici Școala de Sabat. Este privilegiul lor (părinților) de a-și ajuta copiii să dobândească acea cunoștință pe care o vor duce cu ei în viața viitoare. Însă, din diferite motive, unora dintre părinți nu le place să le ofere copiilor lor o educație religioasă. Ei îi lasă să ciugulească în Școala de Sabat cunoștința pe care ei ar fi trebuit să le-o dea în ce privește răspunderea lor față de Dumnezeu. Astfel de părinți trebuie să înțeleagă că Dumnezeu dorește ca ei să-și educe, să-și disciplineze și să-și instruiască copiii, având mereu în minte faptul că aceștia își formează caractere pentru viața aceasta și pentru viața viitoare.
Nu fiți dependenți de instructorii Școlii de Sabat, care să facă în locul vostru lucrarea de instruire a copiilor voștri spre a merge pe calea cea bună. Școala de Sabat este o mare binecuvântare; ea vă poate ajuta în lucrare, însă niciodată nu vă poate lua locul. Dumnezeu a încredințat tuturor taților și mamelor răspunderea de a-și aduce copiii la Isus, de a-i învăța cum să se roage și să crească în Cuvântul lui Dumnezeu.
În educarea copiilor voștri, nu lăsați marile adevăruri ale Bibliei pe seama Școlii de Sabat și a predicatorului, presupunând că ei vor face lucrarea pe care voi neglijați să o faceți. Biblia nu este atât de sacră și sublimă pentru a nu fi deschisă zilnic și studiată cu sârguință. Adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu trebuie puse în legătură cu acele lucruri care sunt considerate a fi mici în viață. Dacă sunt privite în mod corespunzător, ele vor da strălucire vieții obișnuite, oferind motive pentru ascultare și principii pentru formarea unui caracter drept.
