Sfințenia cercului familiei. În jurul fiecărei familii există un cerc sacru ce trebuie păzit cu grijă. Nimeni nu are voie să pătrundă în acest cerc sfânt. Soțul și soția trebuie să fie totul pentru celălalt. Soția nu trebuie să aibă secrete față de soțul ei și pe care să le împărtășească cu alții, iar soțul nu trebuie să aibă secrete față de soția sa, pe care să le împartă cu alții. Inima soției trebuie să fie mormânt pentru greșelile soțului, iar inima soțului mormânt pentru greșelile soției. Nici unul dintre ei nu ar trebui să-și permită glume pe seama sentimentelor celuilalt. Niciodată, nici soțul și nici soția nu trebuie, nici măcar în glumă sau pe vreo altă cale, să se plângă de celălalt altora, căci, de regulă, îngăduirea acestei nebunii ori a ceea ce pare glumă cu totul nevătămătoare va sfârși cu necaz și poate înstrăinare unul de celălalt. Mi-a fost arătat că trebuie să existe un scut sacru în jurul fiecărei familii.
Cercul familiei trebuie considerat ca un loc sacru, un simbol al cerului, o oglindă în care să ne reflectăm pe noi înșine. Putem avea prieteni și cunoștințe, însă în viața de familie ei nu trebuie să se amestece. În această privință trebuie să nutrim un puternic simț de proprietate, ceea ce ne dă tihnă, odihnă și încredere.
Limba, urechile și ochii trebuie să fie sfințite. Cei care compun cercul familiei trebuie să se roage ca Dumnezeu să le sfințească limba, urechile, ochii și fiecare mădular din trupul lor. Când ajung în contact cu răul, nu trebuie să fie biruiți de rău.
Domnul Hristos a făcut posibil să ne parfumăm caracterul cu mireasma binelui…
Cât de mulți Îl dezonorează pe Domnul Hristos și reprezintă greșit caracterul Său în cercul familiei! Cât de mulți nu dovedesc răbdare, stăpânire de sine, iertare și iubire adevărată! Mulți au plăcerile și neplăcerile lor proprii și se simt în libertate să-și manifeste pervertit dispoziția lor decât să dea pe față voia, lucrările și caracterul Domnului Hristos. Viața lui Isus este plină de bunătate și iubire. Creștem noi oare în această statură divină?
Unitate, iubire și pace. Tații și mamele trebuie să promită solemn înaintea lui Dumnezeu – pe care ei mărturisesc că-L iubesc și ascultă – că prin harul Său nu se vor certa între ei, ci în propria lor viață și prin temperamentul lor vor da pe față spiritul pe care îl doresc nutrit de copiii lor.
Părinții trebuie să fie atenți să nu-i îngăduie spiritului de ceartă să se strecoare în cămin; căci acesta este unul dintre mijloacele lui Satana de a-și pune amprenta pe caracter. Dacă părinții vor lupta pentru unitate în cămin, imprimând aici principiile care au călăuzit viața Domnului Hristos, cearta va fi înlăturată, iar unitatea și dragostea vor sălășlui acolo. Părinții și copiii vor fi părtași ai darului Duhului Sfânt.
Soțul și soția trebuie să-și aducă aminte că au suficiente poveri de dus, nefiind nevoie să adauge nenorociri prin îngăduirea divergențelor. Aceia care oferă loc unor mici divergențe îl invită pe Satana în căminul lor. Copiii prind ușor spiritul de discordie în privința unor lucruri mărunte. Agenții răului își fac lucrarea pentru a-i determina pe părinți și copii să fie necredincioși lui Dumnezeu.
Deși se pot ivi greutăți în viața de căsătorie, soțul și soția trebuie să-și păstreze sufletele în dragostea lui Dumnezeu. Tatăl trebuie să o considere pe mama copiilor săi vrednică de toată bunătatea, duioșia și dragostea.
Secretul unității în familie. Cauza neînțelegerilor și a discordiei din familii și din biserică este despărțirea de Hristos. A fi aproape de Hristos înseamnă a fi aproape unul de altul. Secretul adevăratei unități în biserică și familie nu este diplomația, administrarea sau efortul supraomenesc de a învinge greutățile – deși acestea trebuie făcute – ci unirea cu Hristos.
Desenați un cerc mare, cu multe linii de la margini spre centru. Cu cât sunt mai aproape aceste linii de centru, cu atât sunt mai aproape unele de altele.
Așa este și în viața creștină. Cu cât suntem mai aproape de Hristos, cu atât vom fi mai aproape unul de altul. Dumnezeu este slăvit când poporul Său este unit în acțiune armonioasă.
Fiecare să-l ajute pe celălalt. Familia este un grup social sacru, în care fiecare membru trebuie să acționeze ca o parte, fiecare ajutându-l pe celălalt. Lucrul din gospodărie trebuie să se desfășoare lin, ca diferitele părți ale unei mașini ce funcționează bine reglată.
Fiecare membru al familiei trebuie să fie conștient de propria sa răspundere, că trebuie să-și facă partea sa în a adăuga confort, ordine și bunăstare familiei. Nici unul nu trebuie să lucreze împotriva celuilalt. Toți trebuie să se angajeze, în unitate, în buna lucrare de încurajare a celorlalți; ei trebuie să dovedească blândețe, stăpânire de sine și răbdare; vorbiți pe un ton jos, calm, evitând confuzia în expresie; fiecare să facă tot ce îi stă în putere pentru a ușura poverile mamei…
Fiecare membru al familiei ar trebui să înțeleagă partea care se așteaptă de la el, în unire cu ceilalți. Toți, începând de la copilul de șase ani în sus, trebuie să înțeleagă că se cere de la ei să-și facă partea în ducerea poverilor vieții.
O hotărâre potrivită. Trebuie să cresc în har, în cămin și oriunde aș fi, pentru a conferi puteri morale acțiunilor mele. În cămin, este locul unde trebuie să-mi păzesc spiritul, acțiunile, cuvintele. Trebuie să dedic timp pentru a mă cultiva, a mă instrui și educa după principii drepte. Trebuie să fiu un exemplu pentru alții. Trebuie să meditez asupra Cuvântului lui Dumnezeu, zi și noapte, și să-l trăiesc în viața de zi cu zi. Sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu, este singura sabie pe care o pot folosi în siguranță.
