Dumnezeu a rânduit familia. El, care a dăruit-o pe Eva lui Adam, ca un ajutor potrivit… a rânduit ca bărbații și femeile să se unească prin legământul sfânt al căsătoriei, să formeze familii ai căror membri, încoronați cu onoare, să fie recunoscuți ca membri ai familiei de sus.
Copiii sunt moștenirea Domnului, iar noi suntem răspunzători în fața Lui de felul cum administrăm ceea ce este proprietatea Sa… Cu iubire, credință și rugăciune, părinții trebuie să lucreze pentru familiile lor, până în clipa când, cu bucurie, pot veni înaintea Domnului spunând: "Iată, eu și copiii pe care mi i-a dat Domnul."
Un cămin fără copii este un loc pustiu. Inimile celor ce îl locuiesc sunt în primejdia de a deveni egoiste, de a căuta doar propriul lor bine și de a avea în vedere doar propriile lor dorințe și avantaje. Ei dovedesc înțelegere doar pentru propria lor persoană, pentru cei din jur doar în mică măsură.
Sfat pentru un cuplu fără copii. Egoismul, care se manifestă în multe feluri, în funcție de împrejurări și de indivizi, trebuie să moară. Dacă ați fi avut copii și astfel mintea voastră ar fi fost obligată să se îndepărteze de la grija pentru sine la grija pentru ei, să-i educați și să le fiți un exemplu, acest lucru ar fi fost un avantaj pentru voi… Când două persoane alcătuiesc o familie, ca în cazul vostru, și nu există copii, situație în care s-ar pune în practică răbdarea, stăpânirea de sine și adevărata iubire, este nevoie de continuă veghere, astfel ca egoismul să nu troneze, ca voi înșivă să nu deveniți centrul atenției, iar grija și interesul, pe care ar trebui să le acordați altora, să fie îndreptate numai asupra voastră.
Mulți sunt bolnavi fizic, mintal sau moral, pentru că atenția lor este îndreptată aproape în exclusivitate numai spre ei înșiși. Din această stare de stagnare ar putea fi scăpați doar prin vitalitatea sănătoasă a celor mici și în prezența minților iscoditoare ale copiilor a căror energie nu are astâmpăr.
Trăsăturile nobile de caracter se dezvoltă îngrijind de copii. Simt un interes deosebit pentru toți copiii, deoarece eu am fost suferindă la o vârstă foarte fragedă. Am preluat în grijă mulți copii și întotdeauna am simțit că prezența lor a fost o mare binecuvântare pentru mine…
Înțelegerea, stăpânirea se sine și dragostea, necesare cu copiii, ar fi o binecuvântare pentru fiecare cămin. Anumite trăsături de caracter ale acelora care ar trebui să fie mai voioși, mai liniștiți, ar fi îmblânzite și domolite. Prezența unui copil în cămin îndulcește și rafinează. Un copil crescut în temere de Domnul este o binecuvântare.
Grija și afecțiunea pentru copii, care sunt ființe dependente, îndepărtează asprimea din firea noastră, ne înduioșează, ne fac mai înțelegători și ne dezvoltă cele mai nobile trăsături de caracter.
Influența unui copil asupra lui Enoh. După nașterea primului său fiu, Enoh a dobândit o experiență mai înaltă; el a fost adus într-o relație mai apropiată cu Dumnezeu. Și-a dat seama mai mult de propriile sale îndatoriri și de responsabilitatea sa ca fiu al lui Dumnezeu, pe măsură ce a văzut iubirea copilului față de tatăl său, totala sa încredere în protecția sa; pe măsură ce a simțit dorul adânc și afecțiunea propriei sale inimi pentru acel fiu întâi-născut, el a învățat o lecție prețioasă despre minunata iubire a lui Dumnezeu pentru oameni în darul Fiului Său și despre încrederea cu care copiii lui Dumnezeu pot găsi odihnă la Tatăl lor ceresc.
O misiune sacră. Copiii sunt încredințați părinților lor ca o avuție de mare preț, pe care, într-o zi, Dumnezeu o va cere din mâna lor. Ar trebui să punem deoparte mai mult timp, mai multă atenție, mai multă rugăciune pentru educația lor. Ei au nevoie de mai mult din ceea ce este adevărata educație…
Nu uitați că fiii și fiicele voastre sunt membri mai tineri ai familiei lui Dumnezeu. El vi i-a încredințat spre a-i îngriji, crește și educa pentru ceruri. Veți da socoteală în fața Lui de felul cum v-ați îndeplinit această misiune sacră.
