Cel mai atrăgător loc din lume. Deși au asupra lor răspunderi grele în ce privește fericirea viitoare și binele copiilor lor, părinții au datoria de a face căminul cât se poate de atractiv. Aceasta va avea pe departe consecințe cu mult mai mari decât câștigarea de bunuri și bani.
Din cămin nu trebuie să lipsească strălucirea soarelui. Simțământul căminului trebuie păstrat viu în inimile copiilor, astfel ca ei să-și poată aminti de căminul copilăriei lor ca de un loc al păcii și fericirii, asemănător cu cerul. Apoi, când ei vor ajunge la maturitate, vor încerca să fie, la rândul lor, o mângâiere și binecuvântare pentru părinții lor.
Căminul trebuie să fie pentru copii locul cel mai atractiv din lume, iar prezența mamei trebuie să constituie cea mai mare atracție a acestuia. Copiii sunt firi sensibile, iubitoare. Ei sunt ușor de mulțumit și ușor de nefericit. Printr-o disciplină blândă, prin cuvinte și fapte iubitoare, mamele își pot lega copiii de inimile lor.
Curat, îngrijit, ordonat. Curățenia și ordinea sunt indispensabile administrării corespunzătoare a gospodăriei. Însă atunci când mama face din acestea datoriile cele mai importante ale vieții ei și se dedică lor în detrimentul dezvoltării fizice și educației mintale și morale a copiilor ei, ea comite o greșeală tristă.
Credincioșii trebuie învățați că, deși poate sunt săraci, nu trebuie să fie neîngrijiți și dezordonați, atât ei ca persoane, cât și casele lor. Cei care nu simt importanța curățeniei ar trebui ajutați în această privință. Ei trebuie învățați că aceia care Îl reprezintă pe Dumnezeul Cel Prea Înalt și sfânt trebuie să-și păstreze sufletele curate și că această curățenie trebuie să se extindă și în ce privește îmbrăcămintea lor și tot ce este în casă, astfel ca îngerii slujitori să poată consemna că adevărul a lucrat o schimbare în viață, curățind sufletul și rafinând gusturile. Aceia care, după ce au primit adevărul, nu fac nici o schimbare în vorbire sau purtare, în îmbrăcăminte și locul în care stau, trăiesc pentru ei înșiși, nu pentru Hristos. Ei nu au fost născuți din nou în vederea curățirii și sfințirii…
Deși trebuie să ne ferim de împodobire inutilă și etalare, nu trebuie să fim neglijenți și nepăsători în ce privește înfățișarea noastră exterioară. Tot ce ține de persoana noastră și de locul în care ne aflăm trebuie să fie curat, îngrijit și atractiv. Tinerii trebuie educați în ce privește însemnătatea unei înfățișări care să nu stârnească critică, o înfățișare care să-L onoreze pe Dumnezeu și adevărul.
Neglijarea curățeniei va avea ca urmare boala. Suferința nu vine fără o anumită cauză. Sate și orașe considerate desăvârșite în ce privește sănătatea au fost afectate de puternice epidemii de friguri, ceea ce a produs moarte și slăbirea organismului. În multe cazuri, mediul în care trăiau cei care au căzut victime ale acestor epidemii conținea agenți distructivi, care produceau otrăvuri în atmosferă, ce erau inhalate de familii și de cei din împrejurimi. Este surprinzătoare ignoranța ce domină, legată de efectele pe care le produc lenevia și neglijența asupra sănătății.
Ordinea este necesară pentru un cămin fericit. Lui Dumnezeu nu-I plac dezordinea, neglijența și lipsa dorințeide a fi desăvârșit. Aceste deficiențe constituie rele serioase și tind să slăbească afecțiunea soțului față de soție atunci când soțului îi place ordinea, să aibă copii frumos disciplinați și o gospodărie îngrijită. O soție și mamă își poate face căminul fericit numai dacă îi place ordinea, ține la demnitatea sa și știe să conducă bine treburile casei; iată de ce toți aceia care dau greș în aceste puncte trebuie să înceapă de îndată să se educe pe sine în această direcție și să cultive acele lucruri de care au cea mai mare nevoie.
Grija și sârguința trebuie combinate. Când ne predăm fără rezerve Domnului, datoriile simple, obișnuite, ale vieții de familie vor fi văzute în adevărata lor însemnătate și le vom aduce la îndeplinire potrivit cu voia lui Dumnezeu.
Trebuie să veghem, având în vedere venirea Fiului omului; de asemenea, trebuie să fim sârguincioși; se cere și să lucrăm, și să așteptăm; cele două trebuie unite. Aceasta va da echilibru caracterului creștin care va fi bine dezvoltat, simetric. Nu trebuie să avem simțământul că trebuie să neglijăm orice altceva și să ne dedicăm doar meditației, studiului și rugăciunii; și nici să fim fără astâmpăr și mereu în grabă și cu treburi, neglijând evlavia personală. Așteptarea, vegherea și lucrul trebuie îmbinate. "Nu leneși în lucru; ci zeloși în spirit; slujind Domnului."
Oferiți condiții pentru ușurarea lucrului. În multe cămine, soția, mama, nu are timp să citească, să fie bine informată, nu are timp să comunice cu soțul ei și nici să se ocupe de dezvoltarea mintală a copiilor lor. Nu există timp sau loc pentru un prieten drag, apropiat. Încetul cu încetul, ea se afundă în treburile gospodărești care îi sunt mai degrabă o corvoadă, iar puterea, timpul și interesul ei sunt absorbite de lucrurile trecătoare. Prea târziu se trezește, descoperindu-se străină în propria ei casă. Ocaziile prețioase pe care le-a avut pentru a-i influența pe cei dragi spre o viață mai nobilă, nefolosite, neîmbunătățite, au trecut pentru totdeauna.
Faceți ca gospodinele să se hotărască să trăiască după un plan făcut cu înțelepciune. Faceți tot ce puteți pentru a oferi condiții care să ușureze munca și să fie binefăcătoare pentru sănătate.
Chiar cele mai umile sarcini constituie lucrarea lui Dumnezeu. Orice lucrare pe care o facem, fie că este vorba de spălarea vaselor, așezarea mesei, așteptarea la căpătâiul bolnavului, gătitul, spălatul rufelor, este de importanță morală… Cele mai umile sarcini trebuie acceptate; iar aceia care le preiau ar trebui să simtă că ei aduc la îndeplinire o lucrare necesară și onorabilă și că, în această misiune, fie ea cât de umilă, ei fac lucrarea lui Dumnezeu, tot așa cum a făcut Gabriel când a fost trimis la profeți. Toți trebuie să lucreze în sfera lor de activitate. Femeia, în căminul ei, îndeplinind datoriile simple ale vieții, poate și trebuie să dovedească credincioșie, ascultare și iubire tot așa de sinceră ca și îngerii în sfera lor. Orice lucrare este onorabilă când este în conformitate cu voia lui Dumnezeu.
