Scopul lui Dumnezeu pentru bărbat și femeie. Dumnezeu a făcut din bărbat o femeie, care să-i fie tovarăș și ajutor, care să fie una cu el, să-l înveselească, să-l încurajeze, să-i fie o binecuvântare, iar el, la rândul lui, să-i fie un ajutor puternic. Toți aceia care pășesc în relație de căsătorie, având un scop sfânt – soțul de a dobândi sentimentele curate ale unei inimi de femeie, femeia de a înmuia și îmbunătăți caracterul soțului ei și de a-l desăvârși – îndeplinesc scopul lui Dumnezeu pentru ei.
Domnul Hristos nu a venit să distrugă această instituție, ci s-o readucă la sfințenia și noblețea sa originală. El a venit să restaureze chipul moral al lui Dumnezeu în om, și această lucrare a început-o punându-Și aprobarea asupra căsătoriei.
El, care a dat-o pe Eva lui Adam ca ajutor, a înfăptuit prima Sa minune la un ospăț de nuntă. În sala de ospăț, acolo unde prietenii și rudele se bucurau împreună, a fost locul unde Și-a început Domnul Hristos lucrarea publică. În acest fel, El a aprobat căsătoria, recunoscând-o ca pe o instituție pe care El Însuși o întemeiase. El poruncise ca bărbații și femeile să se unească prin sfânta legătură a căsătoriei, să întemeieze familii ai căror membri, încoronați cu onoare, aveau să fie recunoscuți ca membri ai familiei de sus.
Domnul Isus dorește căsătorii fericite. Iubirea divină, ce emană de la Hristos, nu distruge niciodată iubirea omenească, ci o include. Prin aceasta, dragostea omenească este rafinată și curățită, înălțată și înnobilată. Iubirea omenească nu poate aduce niciodată fructe prețioase, dacă nu este unită cu natura divină și dacă nu este cultivată pentru ceruri. Domnul Isus dorește să vadă căsătorii fericite, vieți tihnite.
Ca oricare dintre darurile lui Dumnezeu pentru omenire, căsătoria a fost pervertită de păcat; harul Domnului Hristos, și numai acesta, poate face din această instituție ceea ce Dumnezeu a desemnat ca ea să fie – un agent spre binecuvântarea și înălțarea omenirii. Și astfel, familiile de pe pământ, în unitate, pace și iubire, pot reprezenta familia din ceruri.
Starea societății prezintă o realitate tristă, dacă ne gândim la idealul cerului cu privire la această relație sacră. Totuși, chiar și pentru aceia care n-au găsit decât amărăciune și dezamăgire acolo unde speraseră să găsească părtășie și bucurie, Evanghelia Domnului Hristos oferă o mângâiere.
O ocazie de bucurie. Scripturile arată că, atât Domnul Isus, cât și ucenicii Lui au fost chemați la acest ospăț de nuntă (în Cana). Domnul Isus nu le-a interzis creștinilor să participe la nunți, care sunt ocazii de bucurie. Participând la această sărbătoare, Domnul Hristos ne-a învățat că El dorește ca noi să ne bucurăm cu cei ce se bucură, păzind rânduielile pe care El le-a lăsat. El nu a oprit niciodată sărbătorile nevinovate ale oamenilor, atunci când acestea s-au desfășurat în armonie cu legile cerului. La o adunare onorată de prezența Domnului Hristos, este drept ca urmașii Săi să participe. După ce a participat la această sărbătoare, Domnul Hristos a mai participat la multe altele, aprobându-le astfel pe acestea, prin prezența și învățătura Sa.
Etalarea, extravaganța și ilaritatea sunt nepotrivite la nunți. Nunțile au ajuns ocazii de etalare, extravaganță și răsfăț. Însă, dacă cele două părți sunt de acord în ce privește credința și practica religioasă și dacă se manifestă consecvență, iar ceremonia se desfășoară fără etalare și extravaganță, căsătoria nu are motive să nu-I fie pe plac lui Dumnezeu.
Nu există nici un motiv să facem paradă sau etalare, chiar dacă cei doi se potrivesc perfect.
Mi s-a părut întotdeauna atât de nepotrivită asocierea nunții cu ilaritatea, veselia peste măsură și pretenția că suntem cineva. Nu, ci aceasta este o rânduială lăsată de Dumnezeu, care trebuie privită cu cea mai mare solemnitate. Relația de familie care se formează aici, pe pământ, trebuie să fie o demonstrare a ceea ce va trebui să fie ca familie a cerului. Slava lui Dumnezeu trebuie pusă întotdeauna pe primul plan.
O nuntă în casa Elenei White. Marți, sufrageria noastră, o cameră mare, a fost pregătită pentru ceremonia nunții. Fratele B. a ținut serviciul divin, care s-a desfășurat frumos. S-a adresat rugămintea ca… sora White să rostească rugăciunea de după serviciul divin. Domnul m-a făcut să mă simt cu totul liberă. Inima mi-a fost înduioșată și supusă de Duhul lui Dumnezeu. Cu această ocazie, nu s-au rostit glume sau cuvinte ușuratice; totul a fost solemn și sfânt la această nuntă. Totul a fost de un caracter înălțător și foarte impresionant. Domnul a sfințit această căsătorie, iar cei doi și-au unit acum interesele în lucrare, în câmpul misionar, pentru a căuta și salva pe cei pierduți. Dumnezeu îi va binecuvânta în lucrarea lor, dacă vor umbla în umilință cu El, sprijinindu-se pe făgăduințele Sale.
Unirea a două vieți. [Observații ale sorei E. G. White cu ocazia unei sărbători de nuntă la Sanitarium, California, în 1905.] Aceasta este o perioadă importantă din viața acelora care au stat în fața ta, pentru a-și pune laolaltă interesele, simpatiile, dragostea, munca unul cu celălalt în lucrarea de salvare a sufletelor. În legătura de căsătorie, se face un pas foarte important – unirea, îmbinarea a două vieți într-una singură… Este în acord cu voia lui Dumnezeu ca bărbatul și femeia să fie uniți în această lucrare, pe care să o aducă la îndeplinire cu integritate și sfințenie. Ei pot face acest lucru.
Binecuvântarea lui Dumnezeu va fi în casa unde va exista această unire asemenea razei soarelui ceresc, pentru că este voința hotărâtă a lui Dumnezeu ca soțul și soția să fie uniți prin legături sfinte, în Isus Hristos, care are stăpânirea, iar Duhul Său cel Sfânt – călăuzirea.
Dumnezeu dorește ca familia să fie locul cel mai fericit de pe pământ, însuși simbolul căminului din ceruri. Purtând responsabilitățile căsătoriei în cămin, legându-și interesele cu Domnul Isus Hristos, bizuindu-se pe brațul și asigurarea Sa, soțul și soția împărtășesc în această unire o fericire pe care îngerii lui Dumnezeu o omagiază.
Căsătoria nu diminuează utilitatea lor, ci o sporește. Ei pot face din această viață de căsătorie o lucrare de câștigare a sufletelor la Hristos; și eu știu despre ce vorbesc, pentru că, timp de treizeci și șase de ani, soțul meu și cu mine am fost uniți și ne-am dus pretutindeni unde Domnul ne-a spus să mergem. În această privință, știm că posedăm trimiterea divină în relația căsătoriei. De aceea, aceasta este o poruncă solemnă…
Și acum, pot să iau de mână pe acest frate al nostru; și te luăm de mână și pe tine, soția sa, și vă îndemnăm să duceți mai departe, uniți, această lucrare a lui Dumnezeu. Vreau să vă spun aceasta: Faceți din Dumnezeu sfătuitorul vostru. Fiți uniți, fiți uniți!
Sfaturi pentru o pereche proaspăt căsătorită. Dragul meu frate, draga mea soră: V-ați unit printr-un legământ pe viață. Educația voastră în ce privește viața de căsătorie a început. Primul an din viața de căsătorie este un an de experiență, un an în care soțul și soția vor cunoaște, fiecare în parte, trăsăturile de caracter ale celuilalt, după cum și copilul își învață lecțiile la școală pentru a le ști. De aceea, faceți ca în primul an din viața voastră împreună să nu existe capitole care să dăuneze fericirii voastre viitoare.
Fratele meu, timpul, tăria și fericirea soției tale sunt acum legate cu ale tale. Influența ta asupra ei poate fi o mireasmă de viață spre viață sau de moarte spre moarte. Fii foarte atent să nu-i distrugi viața.
Sora mea, tu trebuie să înveți acum primele lecții practice cu privire la responsabilitățile vieții de căsătorie. Asigură-te că înveți aceste lecții cu credincioșie, zi de zi… Păzește-te necontenit să nu-i faci loc egoismului.
În unirea voastră, care este pe viață, sentimentele voastre trebuie să contribuie la fericirea celuilalt. Fiecare trebuie să slujească în vederea fericirii celuilalt. Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru tine. Totuși, deși sunteți uniți, ca și când ați fi o singură persoană, nici unul dintre voi nu trebuie să-și piardă individualitatea în celălalt. Dumnezeu este stăpânul individualității voastre. Pe El trebuie să-L întrebați: Ce este bine? Ce este rău? Cum mi-aș aduce cel mai bine contribuția (cum mi-aș îndeplini cel mai bine rolul)?
Angajament în fața martorilor cerești. Dumnezeu a dorit să existe iubire și armonie desăvârșită între cei care se căsătoresc. Fie ca mirele și mireasa să se angajeze în fața universului ceresc, să se iubească așa cum a rânduit Dumnezeu… Soția să-și respecte soțul, iar soțul să-și iubească soția.
La începutul vieții în doi, bărbații și femeile ar trebui să se consacre din nou lui Dumnezeu.
Fiți fermi, ca oțelul, față de legământul căsătoriei, refuzând ca, prin gând, cuvânt sau faptă, să vă alterați raportul care vi se face, de om care se teme de Dumnezeu și ascultă de poruncile Sale.
