Căutați sfat în Biblie. Fiind instituită de Dumnezeu, căsătoria este o rânduială sfântă și nu trebuie privită într-un spirit egoist. Aceia care au în vedere acest pas ar trebui să mediteze în mod solemn și cu rugăciune la importanța acesteia și să caute sfatul divin pentru a ști dacă merg pe o cale în armonie cu voia lui Dumnezeu. Sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu în această privință trebuie avute în vedere cu multă atenție. Cerul privește cu plăcere asupra acelei căsătorii încheiate pe baza dorinței sincere de a se conforma sfaturilor date în Scriptură.
Dacă există vreun subiect ce trebuie chibzuit cu calm și judecând fără pasiune, atunci acela este subiectul căsătoriei.
Dacă este nevoie vreodată de Biblie ca sfătuitor, atunci acel moment este înainte de a face pasul prin care două persoane se leagă pentru o viață. Totuși, sentimentul predominant este acela că, în această problemă, sentimentele trebuie luate în seamă și, în mult prea multe cazuri, sentimentalismul bolnăvicios preia cârma și conduce spre ruină. Este punctul în care tinerii dovedesc inteligență în cea mai mică măsură; este subiectul asupra căruia ei refuză să gândească. Căsătoria pare să aibă o putere de vrajă asupra lor. Ei nu se supun lui Dumnezeu. Simțurile lor sunt ferecate, iar ei acționează în secret ca și când cineva s-ar amesteca în planurile lor.
Mulți navighează în ape tulburi. Ei au nevoie de un pilot, dar ei privesc cu dispreț ajutorul de care au atât de mare nevoie, crezând că ei sunt în stare să-și cârmuiască propria barcă fără să-și dea seama însă că aceasta este pe punctul de a se lovi de o stâncă ascunsă, ceea ce ar produce naufragiul, ruinarea credinței și a fericirii… Dacă nu vor fi cercetători sârguincioși ai Cuvântului lui Dumnezeu (Biblia), ei vor face greșeli grave, care vor dăuna fericirii lor și a altora atât pentru viața de acum, cât și pentru cea viitoare.
Necesitatea rugăciunii în vederea unei hotărâri potrivite. Dacă bărbații și femeile obișnuiesc să se roage de două ori pe zi înainte de a întrezări căsătoria, ei ar trebui să se roage de patru ori pe zi atunci când se anticipă acest pas. Căsătoria este ceva care vă va influența și afecta atât viața de acum, cât și cea viitoare…
Majoritatea căsătoriilor din timpul nostru și felul în care decurg ele fac din acestea un semn al sfârșitului. Bărbați și femei sunt atât de neînduplecați, atât de încăpățânați, încât Dumnezeu este lăsat în afara acestei probleme. Religia este dată deoparte, ca și când nu ar avea nici o însemnătate în această problemă atât de solemnă și de importantă.
Când dragostea nebună este surdă la sfat. Două persoane fac cunoștință; se îndrăgostesc nebunește una de alta și întreaga atenție le este absorbită într-acolo. Rațiunea este orbită, iar judecata este dată peste cap. Nu vor să se supună nici unui sfat, nu acceptă să fie călăuziți, ci insistă că ei au propria lor cale, indiferent care ar fi consecințele. Ca o boală molipsitoare, de care nu poți scăpa, dragostea nebună, care îi stăpânește, trebuie să-și urmeze cursul; și se pare că nimic nu o poate opri.
Este posibil ca cei din jurul lor să-și dea seama că, dacă cei doi s-ar uni prin căsătorie, urmarea ar fi nefericirea pe toată durata vieții. Însă rugămințile și sfaturile sunt date în zadar. Este posibil ca, prin această unire, utilitatea aceluia pe care Dumnezeu l-ar binecuvânta în lucrarea Sa, să fie mutilată și distrusă; însa argumentele sunt nebăgate în seamă. Tot ce spun bărbații și femeile cu experiență se dovedește ineficient; este imposibil să le schimbi decizia la care i-au condus dorințele lor. Ei pierd interesul pentru adunările din casa de rugăciune și pentru tot ce este legat de religie. Sunt îndrăgostiți nebunește unul de altul, iar datoriile vieții sunt neglijate, ca și cum ar fi de mică importanță.
Tinerii au nevoie de înțelepciunea și experiența celor în vârstă. Când există atâta suferință în urma căsătoriilor încheiate, de ce oare nu doresc tinerii să fie înțelepți? De ce continuă ei să aibă simțământul că nu au nevoie de sfatul celor mai în vârstă și cu experiență? În afaceri, atât bărbații, cât și femeile sunt foarte precauți. Înainte de a se angaja într-o anumită activitate, ei se pregătesc pentru acea lucrare. Ei dedică timp, bani și mult studiu atent subiectului respectiv în așa fel, încât să nu dea greș în acea întreprindere.
Cu atât mai multă precauție ar trebui dovedită atunci când se pășește în relație de căsătorie – o relație care afectează generațiile viitoare și viața viitoare. În loc de aceasta, subiectul este tratat în glumă, cu ușurință, din impuls și pasiune, orbire și lipsa acordării unei considerații atente și calme. Singura explicație pentru acest lucru este că lui Satana îi place să vadă suferință și ruină în lume și el țese această plasă pentru a încurca sufletele în ea. El se bucură să vadă aceste persoane nechibzuite, pierzând bucuria în această lume și căminul din cea viitoare.
Judecata matură a părinților trebuie apreciată. Trebuie oare copiii să țină seama doar de propriile lor dorințe și înclinații, și să nu țină seama de sfatul și judecata părinților lor? Unii par a nu ține cont niciodată de dorințele și preferințele părinților lor și nici de judecata lor matură. Egoismul a ferecat ușile inimilor lor în ce privește afecțiunea filială. Mințile celor tineri trebuie trezite în această privință. Porunca a cincia este singura poruncă însoțită de o făgăduință, însă este tratată cu ușurință și chiar ignorată în mod voit de cel îndrăgostit. Desconsiderarea dragostei mamei, dezonorarea purtării de grijă a tatălui sunt păcate care rămân înregistrate în dreptul multor tineri.
Una dintre cele mai mari greșeli, legate de acest subiect, este aceea de a nu tulbura sentimentele celor tineri și fără experiență, de a nu se amesteca nimeni în dragostea lor. Acesta este un subiect care trebuie examinat din toate punctele de vedere. Ajutorul oferit de experiența celorlalți și o cumpănire cu calm și atenție a problemei de către ambele părți constituie lucruri esențiale. Subiectul acesta este tratat în general cu prea multă ușurință de marea majoritate a oamenilor. Tinerii mei prieteni, luați pe Dumnezeu și părinții voștri temători de El ca sfătuitori! Rugați-vă pentru aceasta!
Încredeți-vă în părinții credincioși. Dacă sunteți binecuvântați cu părinți temători de Dumnezeu, căutați-le sfatul. Deschideți-vă lor cu speranțele și planurile voastre; învățați lecțiile pe care le-au învățat ei în experiența lor de viață.
Dacă ar fi mai apropiați de părinții lor, dacă s-ar încrede în ei și și-ar destăinui lor bucuriile și necazurile lor, copiii s-ar păzi de multe dureri de cap în viitor. Când sunt confuzi și nu știu ce cale să aleagă, ei trebuie să le prezinte părinților situația lor exact așa cum o văd ei și să le ceară sfatul. Cine ar putea întrevedea mai bine pericolele decât părinții credincioși? Cine le-ar putea înțelege mai bine temperamentul decât aceștia? Copiii care sunt creștini vor aprecia, mai presus de orice binecuvântare pământească, iubirea și aprobarea părinților lor temători de Dumnezeu. Părinții pot simți împreună cu copiii lor și se pot ruga pentru ei și cu ei ca Dumnezeu să-i apere și să-i călăuzească. Mai presus de orice, ei îi vor încredința pe aceștia Prietenului și Sfătuitorului lor, care nu dă greș niciodată.
Părinții să îndrume sentimentele copiilor lor. Tații și mamele trebuie să simtă că le revine datoria de a călăuzi sentimentele copiilor lor, astfel ca acestea să fie îndreptate asupra acelora care le-ar putea fi tovarăși potriviți. Aceasta trebuie simțită ca o datorie, îndeplinită prin învățăturile pe care le dau, prin propriul lor exemplu, prin harul lui Dumnezeu, pentru a modela caracterul copiilor încă din cei mai fragezi ani ai lor, astfel ca ei să fie curați și nobili și să fie atrași spre bine și adevăr. Cei ce se aseamănă se atrag; cei ce se aseamănă se apreciază. Faceți ca dragostea pentru adevăr, curăție și bunătate să fie încă de timpuriu sădită în suflet, iar tinerii vor căuta societatea acelora care posedă aceste caracteristici.
Exemplul lui Isaac. Părinții nu ar trebui să piardă niciodată din vedere responsabilitatea pentru fericirea viitoare a copiilor lor. Supunerea cu respect a lui Isaac față de hotărârea tatălui său a fost rezultatul educației prin care a învățat să-i placă o viață de ascultare.
Isaac a fost mult onorat de Dumnezeu, devenind moștenitorul făgăduințelor prin care lumea avea să fie binecuvântată; chiar când a avut vârsta de patruzeci de ani, el s-a supus deciziei tatălui său, care l-a desemnat pe slujitorul său, un om cu experiență și temător de Dumnezeu, să-i aleagă o soție. Iar rezultatul acestei căsătorii, așa cum este prezentată în Scripturi, este o imagine tandră și frumoasă a fericirii familiale: "Isaac a adus-o în cortul mamei sale Sara, a luat-o pe Rebeca și aceasta i-a devenit soție iar el a iubit-o; și astfel Isaac a fost mângâiat după moartea mamei sale."
Părinții înțelepți vor fi grijulii. Veți întreba: "Ar trebui oare părinții să aleagă un tovarăș de viață pentru fiul sau fiica lor fără a ține seama de părerea și sentimentele acestuia sau acesteia?" Voi pune această întrebare așa cum ar trebui să sune de fapt: "Ar trebui oare ca fiul sau fiica să-și aleagă tovarășul de viață fără a-și consulta mai întâi părinții, având în vedere că un asemenea pas va afecta fericirea părinților care își iubesc copiii?" Și trebuie oare ca fiul sau fiica să persiste pe propria cale, în ciuda sfaturilor și rugăminților părinților săi? Răspund cu hotărâre: NU, chiar dacă nu s-ar căsători niciodată. Porunca a cincia oprește un astfel de curs. "Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău." Aceasta este o poruncă însoțită de o făgăduință pe care Dumnezeu o va împlini cu siguranță față de aceia care sunt ascultători. Părinții înțelepți nu vor alege niciodată tovarăși de viață pentru copiii lor fără a le respecta dorințele.
