Credinta si acceptarea
Pe masura ce constiinta ti-a fost inviorata prin lucrarea Duhului Sfant, incepi sa intelegi ceva din rautatea, puterea, vinovatia si mizeria pacatului; aceasta te determina sa privesti la el cu scarba. Simti atunci ca pacatul este acela care te-a despartit de Dumnezeu si ca esti rob al puterii raului. Cu cat te zbati mai mult ca sa scapi, cu atat mai mult iti dai seama de neputinta ta. Aceasta inseamna ca motivele faptelor tale sunt necurate, inima este rea. intelegi ca viata ti-a fost plina de egoism si pacat. Doresti insa din toata inima sa fii iertat, sa fii curatit, eliberat. Armonia cu Dumnezeu, asemanarea cu El : ce pot face oare pentru a le obtine?
Ceea ce iti trebuie insa este pacea : iertarea, pacea si iubirea cerului in suflet. Banii nu o pot cumpara, mintea nu o poate procura, iar intelepciunea nu poate ajunge pana la ea; prin propriile tale eforturi nu vei putea niciodata nadajdui s-o obtii. Dar Dumnezeu ti-o ofera in dar, “fara bani si fara plata” (Isaia 55,1). Depinde numai de tine daca vei dori sa intinzi doar mana si s-o prinzi. Domnul spune: “De vor fi pacatele voastre cum e carmazul se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lana” (Isaia 1,18). “Va voi da o inima noua, si voi pune in voi un duh nou” (Ezechiel 36,26).
Ti-ai marturisit pacatele si te-ai hotarat sa le indepartezi din inima ta. Te-ai hotarat sa te predai cu totul lui Dumnezeu. Mergi acum la El si roaga-L sa te spele de pacate si sa-ti dea o inima noua. Apoi crede ca El face acest lucru, pentru ca a fagaduit. Aceasta este lectia pe care Domnul Hristos a dat-o cand a fost pe pamant, si anume ca orice dar pe care Dumnezeu ni-l fagaduieste trebuie sa credem ca il vom primi cu adevarat si ca este al nostru. Domnul Hristos a vindecat pe oameni de boli atunci cand ei au avut credinta in puterea Lui. El i-a ajutat in lucrurile pe care ei le puteau vedea, le-a inspirat astfel increderea in El cu privire la lucrurile pe care nu le puteau vedea : conducandu-i sa creada in puterea Sa de a ierta pacatele. Acest lucru este foarte clar exprimat cu ocazia vindecarii slabanogului: “Dar ca sa stiti ca Fiul omului are putere pe pamant sa ierte pacatele, : ‘Scoala-te’, a zis El slabanogului, ‘ridica-ti patul si du-te acasa’” (Matei 9,6). De asemenea, apostolul Ioan, vorbind despre minunile Domnului, spune: “Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si crezand sa aveti viata in numele Lui” (Ioan 20,31).
Din simpla relatare a Bibliei cu privire la felul in care Domnul Isus vindeca pe bolnavi putem invata ceva despre modul in care trebuie sa credem in El pentru iertarea pacatelor, sa ne intoarcem la istoria paraliticului de la Betesda. Sarmanul suferind era fara nici un ajutor; timp de treizeci si opt de ani el nu-si folosise picioarele. Cu toate acestea, Domnul i-a spus: “Scoala-te, ridica-ti patul si umbla” (Ioan 5,8). Bolnavul ar fi putut spune Domnului: “Doamne, daca ai sa ma faci sanatos atunci am sa fac ceea ce-mi spui Tu”. Dar nu, el a crezut in cuvantul Domnului Hristos, a crezut ca a fost vindecat si imediat a pornit sa se ridice; el a voit sa mearga si a mers. El a actionat la cuvantul Domnului Hristos, si Dumnezeu I-a dat puterea necesara. El a fost pe deplin vindecat.
in mod asemanator, si tu esti pacatos. Tu nu poti face ispasire pentru pacatele din trecut. Nu-ti poti schimba inima si nici nu te poti face singur sfant. Dar Dumnezeu fagaduieste ca va face toate acestea pentru tine, prin Domnul Isus Hristos. Crede aceasta fagaduinta! Voieste sa-L servesti! indeplinind intocmai acest lucru, Dumnezeu va implini fata de tine Cuvantul Sau. Daca crezi fagaduinta : crezi ca esti iertat si curatit : Dumnezeu indeplineste aceasta; esti vindecat, asa cum Domnul Hristos a dat paraliticului puterea de a umbla in clipa in care acesta a crezut ca a fost vindecat. Tot asa se va intampla si cu tine, daca crezi acest lucru.
Nu astepta sa simti ca ai fost facut sanatos, ci spune: “Eu cred acest lucru; si este asa nu pentru ca simt aceasta, ci pentru ca Dumnezeu a fagaduit”.
Domnul Isus spune: “Orice lucru veti cere, cand va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea” (Marcu 11,24). Exista o conditie pentru implinirea acestei fagaduinte, si anume ca noi sa ne rugam in conformitate cu voia lui Dumnezeu. Dar voia lui Dumnezeu este tocmai ca El sa ne curateasca de orice pacat, sa ne faca copii ai Sai si sa ne faca in stare sa traim o viata sfanta. Astfel, noi ne putem ruga pentru aceste binecuvantari si sa credem ca le-am primit, multumind lui Dumnezeu pentru ca le-am primit. Este privilegiul nostru acela de a merge la Domnul Hristos pentru a fi curatiti si a sta apoi inaintea legii fara ocara sau remuscari. “Acum dar nu este nici o osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti ci dupa indemnurile Duhului” (Romani 8,1).
De aici inainte nu mai suntem ai nostri, pentru ca am fost cumparati cu un pret. “Caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati” ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana” (1 Petru 1,18.19). Prin acest simplu act al credintei in Dumnezeu, Duhul Sfant a dat nastere unei vieti noi in inima ta. Esti asemenea unui copil nou-nascut in familia lui Dumnezeu, si El te iubeste asa cum iubeste pe Fiul Sau.
Acum, pentru ca te-ai predat astfel Domnului Hristos, sa nu te dai inapoi, sa nu te indepartezi de El, ci zi de zi sa spui: “Eu sunt al lui Hristos; m-am consacrat in totul Lui”. Roaga-L sa-ti dea Duhul Sau Sfant si sa te pastreze in harul Sau. Consacrandu-te in totul lui Dumnezeu si crezand in El, vei putea deveni copilul Lui, traind prin si in El. Apostolul Pavel spune: “Astfel dar, dupa cum ati primit pe Hristos Isus, Domnul, asa sa si umblati in El” (Coloseni 2,6).
Unii inclina sa creada ca trebuie sa fie pusi la proba, ca trebuie sa dovedeasca Domnului ca s-au schimbat inainte ca sa poata cere binecuvantarile Sale. Dar ei sa ceara chiar acum binecuvantarile lui Dumnezeu. Ei trebuie sa aiba harul Sau, Spiritul lui Hristos, care sa-i ajute in neputinta lor; daca nu, ei nu vor rezista raului. Domnul doreste ca noi sa venim la El asa cum suntem, pacatosi, neputinciosi, simtind ca depindem de El. Sa venim la El cu toata slabiciunea noastra, cu toata nesocotinta si pacatosenia noastra si sa cadem in pocainta la picioarele Sale. Este meritul slavei Sale acela ca ne curprinde in bratele iubirii Sale, ne leaga ranile si ne curateste de orice intinaciune.
Tocmai aceasta este greseala pe care o fac mii de oameni, ei nu cred ca Domnul Isus ii iarta pe fiecare, in mod individual. Ei nu cred pe Dumnezeu pe cuvant. Este privilegiul tuturor acelora care implinesc conditiile sa stie ca iertarea se acorda in dar, fara plata, pentru fiecare pacat. Dati la o parte orice banuiala ca fagaduintele lui Dumnezeu n-ar fi pentru noi. Ele sunt pentru fiecare pacatos care se pocaieste. Puterea si harul au fost date prin Domnul Hristos spre a fi duse de ingerii slujitori fiecarui suflet credincios. Nimeni nu este asa de pacatos incat sa nu gaseasca putere, curatie si neprihanire in Hristos, care a murit pentru el. El asteapta sa-l dezbrace de hainele patate si manjite de pacat si sa-i imbrace cu hainele neprihanirii. El nu doreste ca cei pacatosi sa moara, ci sa traiasca.
Dumnezeu nu Se poarta cu noi asa cum se poarta oamenii muritori unii cu altii. Gandurile Sale sunt ganduri de mila, de iubire si duioasa impreuna simtire. El spune: “Sa se lase cel rau de calea lui, si omul nelegiuit sa se lase de gandurile lui, sa se intoarca la Domnul care va avea mila de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseste iertand”. “Eu iti sterg faradelegile ca un nor si pacatele ca o ceata” (Isaia 55,7; 44,22).
“Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. intoarceti-va dar la Dumnezeu si veti trai”. (Ezechiel 18,32). Satana este gata sa rapeasca binecuvantatele asigurari ale lui Dumnezeu. El doreste sa ia din suflet orice licarire de nadejde si orice raza de lumina; dar nu trebuie sa-i ingadui sa faca acest lucru. Nu pleca urechea la ispititor, ci spune: “Domnul Hristos a murit pentru ca eu sa pot trai. El ma iubeste si doreste sa nu pier. Eu am in cer un Tata iubitor; si desi am jignit iubirea Lui, desi binecuvantarile pe care El mi le-a dat le-am risipit, ma voi scula, ma voi duce la Tatal meu si-i voi zice: ‘Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta si nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau: fa-ma ca pe unul din argatii tai’”. Parabola spune cum avea sa fie primit fiul risipitor: “Cand era inca departe, tatal sau l-a vazut, si i s-a facut mila de el, a alergat de a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat mult” (Luca 15,18-20).
Dar chiar si aceasta parabola, oricat de placuta si miscatoare este ea, totusi nu poate exprima mila de necuprins a Tatalui nostru ceresc. Domnul declara prin profetul Sau: “Te iubesc cu o iubire vesnica, de aceea iti pastrez bunatatea Mea” (Ieremia 31,3). in timp ce pacatosul este inca departe de casa Tatalui, cheltuindu-si averea intr-o tara straina, inima Tatalui se topeste de dor dupa el; si orice dorinta de intoarcere la Dumnezeu trezita in suflet nu este decat chemarea plina de caldura a Duhului Sau, imbiind, rugand si atragand pe fiul ratacitor spre inima iubitoare a Tatalui.
Avand in fata ta binecuvantatele fagaduinte ale cuvintelor Sfintei Scripturi, mai poti oare sa dai loc indoielii? Poti oare crede ca atunci cand sarmanul pacatos doreste sa se intoarca, cand doreste sa se lepede de pacatele lui, Domnul l-ar opri cu asprime de a cadea la picioarele Sale in pocainta? Departe de tine asemenea ganduri! Nimic nu poate aduce o mai mare vatamare sufletului tau decat de a avea asemenea conceptii despre Tatal nostru ceresc. El uraste pacatul, dar iubeste pe pacatos si S-a dat pe Sine in persoana Domnului Hristos, pentru ca toti cei care vor veni, sa fie mantuiti si sa aiba parte de binecuvantarea vesnica in imparatia slavei. Ce limbaj mai puternic sau mai delicat ar fi putut fi folosit decat acela pe care l-a ales si prin care isi exprima iubirea fata de noi? El declara: “Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza si sa n-aiba mila de rodul pantecelui ei? Dar chiar daca l-ar uita, totusi Eu nu te voi uita cu nici un chip” (Isaia 49,15).
O, tu care te indoiesti si tremuri, priveste in sus, caci Hristos traieste pururi ca sa mijloceasca pentru noi! Multumeste lui Dumnezeu pentru darul scumpului Sau Fiu si roaga-te ca El sa nu fi murit in zadar pentru tine. Duhul Sfant te invita astazi. Vino cu toata inima la Hristos si vei primi binecuvantarile Sale!
Cand citesti fagaduintele Lui, adu-ti aminte ca ele sunt expresia iubirii si milei Sale nemarginite. Inima mare a Iubirii infinite se indreapta spre pacatos cu toata compasiunea. “in El avem rascumparare, prin sangele Lui, iertarea pacatelor” (Efeseni 1,7). Da! Nu trebuie decat sa vezi ca Dumnezeu este sprijinul tau. El doreste sa restabileasca in om chipul Sau moral. Cu cat te vei apropia mai mult de El, marturisindu-ti pacatele si pocaindu-te, El Se va apropia de tine cu mila si iertarea Sa.
