– IEREMIA 31,3-
Cine nu are nevoie de dragoste? Poate stanca semeata din varf de munte, sau poate stalpul de beton de pe marginea strazii; poate sina de cale ferata din gara, sau semaforul din intersectie. Acestea toate, si inca un milion de alte lucruri de pe pamantul nostru nu au nevoie de dragoste. Ele pot exista si fara ea, implinindu-si menirea fara sa pretinda ca cineva sa le iubeasca. Semaforul, de exemplu, va functiona foarte bine in continuare, chiar daca un sofer grabit il detesta ( nu-l iubeste) atunci cand apare culoarea rosie.
Sunt, insa, in lume si “lucruri” care nu pot exista fara dragoste.
Unii spun ca si plantele “simt” daca cineva le iubeste sau nu, dezvoltandu-se armonios daca proprietarul lor tine la ele, sau, dimpotriva. Nu ma pot pronunta asupra acestei probleme destul de sensibila prin implicatiile ei. La locul de munca am multe flori frumoase care atrag admiratia multor oameni care vin pe la mine. Cand ma intreaba care este secretul frumusetii lor, le raspund, in gluma: “Le iubesc si le pun multa muzica clasica.” Desigur, este doar o gluma!
Animalele, insa, au nevoie sa fie iubite. Aceasta este o certitudine pe care am dobandit-o de nenumarate ori in viata. In adolescenta, aveam un catel atat de sensibil incat, daca nu-i dadeam lui sa manance primul, isi punea coada intre picioare, lua o figura de catel suparat si pleca cativa metri mai departe. Era nevoie de multa munca de convingere, de multe mingaieri si dovezi de afectiune din partea mea pentru a-l convinge sa renunte la “greva foamei”.
Ce sa mai spunem despre oameni? Din pantecele mamei si pana pe pragul mormantului, omul are nevoie de dragoste. Am auzit de bebelusi care au refuzat sa traiasca pentru ca simteau ca sunt nedoriti si neiubiti de parintii lor. Bebelusi sinucigasi! Dar oare batranul care se apropie de apusul vietii, ce simte el in strafundul sufletlui sau? De multe ori, o mangaire iubitoare, sau un cuvant de apreciere valoreaza pentru el mai mult decat toate comorile de pe pamant. Si daca se gaseste o mana care sa-I mangaie fruntea zbarcita de griji si de vremea trecuta peste ea, el este gata sa se coboare in pace si seninatate in locul odihnei .
De ce avem atata nevoie de dragoste?
Raspunsul meu este unul singur: asa scrie in “cartea noastra tehnica”; nu putem “functiona” decat cu combustibilul dragostei. Orice alt surogat ne va scoate din cursa vietii.
Biblia spune ca am fost creati “dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu” ( Geneza 1, 26.27 ). Tot ea ne descopera ca “Dumnezeu este dragoste” ( 1 Ioan 4,8 ). Concluzia simpla este ca dragostea face parte din natura noastra , deci nu putem trai fara ea.
Si daca nu putem trai fara dragoste, atunci de ce sa nu vorbim mai mult despre ea? De ce sa nu-i cautam izvorul si de ce sa nu ne umplem vasele de lut ale inimilor noastre cu dragoste? Cu adevarata DRAGOSTE!
Va invit intr-o calatorie pe taramul dragostei lui Dumnezeu, a acelei iubiri pe care, cu tot efortul cuiva de a o cuprinde, va ramane in vesnicie un imens ocean de studiu si contemplare . Vom privi la dragostea divina din diferite unghiuri, incercand sa scoatem in lumina cat mai multe fatete ale acesteia, in mod deosebit in relatia Dumnezeu-om. Sa nu ne facem iluzii ca vom putea intelege marea taina a iubirii lui Dumnezeu! De fapt, nici nu trebuie sa intelegi pe deplin un lucru pentru a te putea bucura de el. Cate lucruri nu exista in lumea noastra, de care ne bucuram, pe care le folosim, dar pe care nu le intelegem?
Sa ne bucuram, deci, ca avem un Dumnezeu care ne iubeste asa cum suntem, si care ne face fiecaruia dintre noi cea mai frumoasa declaratie de dragoste care a fost facuta vreodata: “ TE IUBESC CU O IUBIRE VESNICA!”
Lori Balogh
www.loribalogh.ro
