Este o zi fierbinte de vara. Limba ti se lipeste de cerul gurii, iar camasa de corp. In ciuda acestui fapt, cu toate ca ai deschis toate geamurile masinii si ventilatorul functioneaza cu putere maxima, te simti de parca ai fi la tropice. Macar daca ai avea aer conditionat!
Soseaua pare fara sfarsit. Asfaltul parca se topeste. In sfarsit, vezi case. Un sat. Dar e duminica si chioscul lui Nea Mitica e inchis. Prin partea locului nu este nici vreun restaurant si nici vreo statie peco moderna. Nici o speranta pentru Fanta.
Parasind satul, apesi cu ciuda pe acceleratie, dar vantul care razbate prin fereastra nu te racoreste prea mult. Sub bataia nemiloasa a razelor solare, tablaria masinii s-a incins infernal. Pozitia acului de la indicatorul de temperatura al lichidului de racire e, putin zis, ingrijoratoare. De fapt, toata masina, cu sofer cu tot, ar avea nevoie de putina racoare.
Dintr-odata vezi un indicator. Nu poti sa-ti crezi ochilor. Pe masura ce te apropii, poti citi tot mai clar: Popas turistic – 500 m. Indicatorul te invioreaza imediat, uiti imediat de oboseala si durere. Deja iti imaginezi cum apa rece curge pe mainile tale si cum cuburile de gheata plutesc in paharul cu racoritoare. Excursia s-a terminat – la fel si tortura.
Departe de stres
Azi e un lucru obisnuit sa traim in conditii de stres. Galopam pe drumurile vietii si luam curbele cu rotile scartaind. Incercam sa obligam si pe altii sa se adapteze la ritmul nostru, asa cum si noi suntem fortati de altii. Trebuie sa ne incadram in termene, sa ne achitam de lista de indatoriri si sarcini care nu permit amanare. Nu-i de mirare, daca apa din radiatorul vietii noastre incepe sa fiarba! Pe termen lung, nimeni nu rezista la un astfel stil de viata. Boala si extenuarea ne vor coplesi in ziua cand ne asteptam mai putin.
De aceea, odata pe saptamana, Dumnezeu ne cheama sa garam. Popasurile au fost randuite inca de la crearea lumii, pentru ca Dumnezeu a stiut ca nu suntem in stare sa rezistam la nesfarsit cu motoarele ambalate la maxim. Fiecare a saptea zi trebuie sa fie o zi de odihna (in limba ebraica, Sabath = odihna). Poti sa verifici aceasta in urmatoarele texte: Genesa 2,2-3; Exod 20,8-11 (de altfel, conform Bibliei, a saptea zi nu este duminica, ci sambata).
In aceasta zi, deci, retrage-te din circulatie, opreste masina vietii tale, scoate cheile din contact si relaxeaza-te. Chiar si atunci cand ceilalti alearga mai departe pe drumul tot mai aglomerat. Ei se supun stresului excesiv in mod deliberat, tu insa, odihneste-te bucurandu-te de popasul lui Dumnezeu.
Mania popasurilor
In zilele noastre, popasurile turistice sunt foarte cautate. Acolo iti poti rezolva problemele cu posta, poti schimba bani, poti manca, poti cumpara, fara ca sa iesi din masina. Dar aceste lucruri nu sunt neaparat lipsite de stres. Dimpotriva! Nervii tai care si asa implora odihna, sunt biciuiti, iar sufletul tau este deseori ranit. Chiar si atunci cand nu observi acest lucru imediat.
Ai nevoie de un popas unde sa gasesti liniste, unde poti sa te relaxezi si sa te refaci. In acest scop a intemeiat Isus biserica. Esenta bisericii este partasia. In fiecare zi de odihna oamenii care au aceleasi idealuri se aduna pentru a uita de alergarea de fiecare zi. Popasul, deci, nu este o catedrala goala, unde din cand in cand mai nimereste din greseala cate un sofer. Nu! Comunitatea este formata din oameni, pentru ca oamenii au nevoie unii de altii. Singuratatea nu e buna, e nevoie de partasie, in special in ziua de odihna a lui Dumnezeu.
Prin discutii poti impartasi si altora experientele pe care le-ai acumulat in saptamana trecuta: fie probleme, greutati sau defecte personale pe care vrei sa le invingi. Poti primi sfaturi referitor la cum sa lupti cu problemele saptamanii care iti sta in fatza. De multe ori astfel de discutii, te ajuta sa vezi totul mai clar. Experientele celorlalti pot sa te ajute sa eviti portiunile de drum accidentat si iti reimprospateaza credinta slabita de drumurile pline de gropi ale vietii cotidiene.
Soferii mai vechi te pot ajuta mult in intelegerea Bibliei. Deseori te pot foarte bine orienta pe harta Cuvantului lui Dumnezeu. Ei au strabatut deja acel drum, pe care tu abia ai pornit. Ei cumosc pericolele si posibilitatile vietii. De aceea, in popasul lui Dumnezeu este nevoie de discutii despre Biblie, despre credinta, si despre viata.
Reincarcare bateriilor.
In aceste popasuri nu avem nevoie doar de semenii nostri, ci si de Dumnezeu, pentru ca El ne-a creat si ne cunoaste mai bine decat oricine. El stie de ce avem nevoie pentru a rezista pana la sfarsit in raliul vietii. De aceea este atat de important pentru noi Cuvantul Sau. Prin Biblie, Dumnezeu ne vorbeste, iar predicile ne transmit acest Cuvant intr-un mod inteligibil. In felul acesta, ne putem pregati pentru saptamana care ne sta in fatza si putem vedea mai clar drumul dinaintea noastra.
In rugaciune putem sa-I spunem lui Dumnezeu grijile si bucuriile noastre. Putem cere ajutor si protectie de la El, nu doar pentru noi, ci si pentru vecinii si prietenii nostri. Si pentru ei este foarte important sa stie ca te gandesti la ei si te rogi pentru ei. Cand saptamana urmatoare, acestia iti povestesc cum Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea facuta spre binele lor, acest lucru te va intari si pe tine.
Comunitate deci, nu este o pensiune, unde oamenii pot dormi nestingheriti, ci este locul special de intalnire cu Dumnezeu.
Nu pierde ocazia!
Daca, intr-adevar ai vrea sa-ti reincarci bateriile, atunci nu astepta cu mainile in san, ca sa fii servit. Prin faptul ca privesti si asculti in mod pasiv ceea ce altii fac si spun, inca n-ai castigat nimic. Un proverb englezesc spune: “Action brings satisfaction”, adica: “Fii activ si vei avea satisfacii!”
In comunitate, poti sa spui tot ce te preocupa, chiar daca nu te poti exprima “ca la carte”. Aici se aduna oameni simpli, oameni obisnuiti. Vorbele mari, discursurile pregatite dinainte sub forma poetica, isi au mai degraba locul la teatru. Acolo se poate si aplauda daca actorii si-au jucat bine rolul. Dar comunitatea nu este teatru si cei care merg acolo nu sunt actori. Acest popas este pentru ori ce om, pentru ca de multe ori, pana si unui profesor universitar ii cade bine daca poate sa vorbeasca nestanjenit cu omul de rand si sa uite de conferintele riguros elaborate. Deci, este important ca si tu sa iei parte la viata comunitatii, si atunci ziua de odihna iti va oferi mult mai mult.
Deconectare si relaxare.
Ziua de odihna la urma urmei, nu este doar ziua comuniunii si a intalnirii. In aceasta zi, te poti odihni din toate punctele de vedere. Poti avea timp pentru tine, pentru membrii familiei si pentru prieteni. Te poti deconecta de povara problemelor de la scoala sau de la serviciu. Iti poti gasi bucuria in tot ceea ce Dumnezeu a creat. Poti citi, poti asculta muzica (buna), poti medita, te poti odihni – pentru a uita de raliul si stresul vietii – gasind astfel pace interioara.
Dumnezeu a stiut foarte bine de ce a daruit ziua de odihna. Daca ai trait cel putin odata aceasta experienta, in mod constient, cu siguranta nu vei mai vrea sa fii lipsit de ea.
Deci, popas, prima la dreapta? Esti binevenit si tu!
Urmatoarea oprire:SPALATORIE AUTO