CUPRINS:

1.    Deschidere 309
2.    Rugăciune
3.    Introducere
4.    COR: Doamne, marea Ta lucrare
5.    Tema I
6.    Tema II
7.    COR: Sub stindardul lui Hristos
8.    Poezie: Taina harului
9.    Tema III
10.    COR: Pe Dumnezeu sluji-vom
11.    Tema IV
12.    Poezie: Cântecul spicelor
13.    Tema V
14.    Tema VI A
15.    Tema VI B
16.    COR: Ruga
17.    Tema VII
18.    Tema VIII
19.    COR+COM 153
20.    Tema IX
21.    COR: Prin Duhul Domnului
22.    Încheiere
23.    Poezie: Ruga pentru Duh
24.    Apel
25.    COR: E timpul
26.    Închidere 367
27.    Rugăciune
28.    COR: Deschide-mi ochii

Apocalips 4,6: “Și am văzut un înger prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veșnică, ca s-o vestească oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi, oricărui norod.”

Vremuri apocaliptice…Cuvântul Bibliei declară: "Evanghelia va fi propovăduită în toată lumea. Atunci va veni sfârșitul." Matei 24,14 Sunt ultimele bătăi ale ceasului profetic… Unei "omeniri la răspântie" i se oferă un ultim cuvânt salvator, și cine va fi purtătorul de cuvânt?

Din Sfatul cerului, se aude (Isaia 6,8): "Pe cine să trimitem și cine va merge pentru noi?" Și omul a răspuns:  "Iată-mă!"
Dar stați! “Iată-mă.”… "ticălos, nenorocit, sărac, orb, și gol…"Sunt nedumerit, un om rău… pentru o veste bună? Un muritor… pentru o Evanghelie veșnică? Mâini neputincioase … pentru o lucrare divină?

Și totuși, așa vrea Tatăl. Dumnezeu primește pe om! Motive înalte de iubire Îl determină. Dar poate stăm pe gânduri și întrebăm: "Cum se poate așa ceva?… Cu așa mijloace slabe și imperfecte, cum se va ajunge la realizarea Planului divin?"… Mintea e nedumerită!
Dar Tatăl a pregătit calea:

"Voi – ( Fapte 1,8 )- veți primi o putere… când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori… până la marginile pământului." Iată rezolvarea divină: “… veți primi o putere” De aceea, liniștește-te omule… Lasă-ți frământările, fii pe pace!… Căci:
"Aceasta nu se va face nici prin tărie, nici prin putere, ci prin Duhul Meu, zice Domnul!" (Zaharia 4,6)

Și Evanghelia debutează: "… nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu…" Iată: la poarta Templului șade un olog… (Fapte 3). Dumnezeescul străbate prin Petru: "Fii vindecat!" Ologul dintr-o săritură e în picioare. Tot norodul, mirat foarte, aleargă la ei.
Nemaivăzut…

Un alt tablou: În drum spre Gaza (Fapte 8) un mare ministru etiopian se îndreaptă spre casă. Duhul zice lui Filip? "Ajunge carul acesta!" Pe loc o mare convertire se produce. Când ies din apă, Duhul Domnului răpește pe Filip… și plin de bucurie, ministrul își continuă drumul. Minunat…

O altă secvență: Pavel și Sila zac în temniță (Fapte 16). E în miez de noapte, dar ei, cântă din toată inima! Și temeliile se cutremură, lanțuri cad neputincioase… Miracol…

Și încă una: Marea zi a cincizecimii! Apostolul, întărit de Duhul Sfânt, străpunge inima auditoriului: "Bărbați, frați… ", "pocăiți-vă…". Și stă scris: "În acea zi s-au adăugat cam la trei mii de suflete"

"Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu" Lucrări mari,.. Dar cine sunt eroii?  Un Petru trădător, Filip un anonim, un Pavel prigonitor și ucigaș, un Sila personaj episodic…

Aceștia și alții neînsemnați păcătoși de rând, iată-i transformați într-o singură zi. Vasele slabe de lut devin purtătoare de Cuvânt divin. Evanghelia trebuie vestită și Dumnezeul cel bun și iubitor a săvârșit minunea făgăduită mai dinainte. Voi turna în zilele acelea Duhul Meu… Vă voi da… ploaia timpurie (Osea 2,23,28.29). Dată de neuitat – era ziua cincizecimii. Sămânța Evangheliei semănată de Domnul Hristos timp de trei ani și jumătate, ajunge acum prin experiența unei singure zile sub lucrarea irezistibilă a ploii Duhului ajunge să germineze, să dea un colț verde, puternic, promițător. Aparent, era experiența unei singure zile. Dar minunata istorie își întinde rădăcinile mai înapoi, spre acele zile când Mântuitorul a spus: "voi trimite peste voi făgăduința tatălui Meu, dar… rămâneți în cetate".

Să rămână? Ce-ar mai fi plecat ucenicii chiar atunci… Lucrarea! Să faci lucrare! Ce gânduri copilărești… Cum au uitat ei slăbiciunile lor! Eșecul acela penibil cu tânărul stăpânit de duhul rău… Și apoi, fuga din Ghetsemani. Mai erau multe de pus la punct, pentru ca această lucrare nu trebuia să fie a lor, ci a lui Dumnezeu și n-avea voie să dea greș.De aceea: "Rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus" (Luca 24,48) "Și voi veți primi o putere când se va pogorî Duhul Meu…"

TAINA   HARULUI

Din când în când îmi amintesc
că-n acea noapte a sufletului,
din mijlocul furtunii de poveri,
Cineva m-a ridicat,
un Uriaș, o Mână caldă, deasupra oamenilor,
deasupra neliniștilor lumești.
Atunci îmi vedeam propriul eu sub mine:
acolo jos – zdrobit, cârpă sfâșiată în praf.
Pluteam deasupra, dar nu ca "eu"
ci tot mai pregnant simțeam că El
locuiește în mine.

Și-n clipa aceea am învățat taina harului:
dacă în zarva vieții omul se-oprește,
privește, măsoară
și se-ntoarce ‘napoi de pe căile lui nelegiuite –
nu din propriul suflet primește puterea.
Și dacă iubești – nu din tine însuți iubești;
nu din eul tău izvorăște
Pacea, liniștea sufletului zbuciumat,
nu sunt ale tale
căci nimic bun nu se naște din tine.
Acestea toate, toate sunt numai din har.

Ci există
în crăpăturile cele mai adânci ale conștiinței,
pe cărările întortocheate ale gândurilor,
în mustrările cugetului,
în toate și deasupra a toate
Cineva uriaș
plin de har și dragoste,
El nu cere, ci se bucură când oferă.
Ai grijă
Nu-L întrista.
E Duhul Sfânt,
Speranța Ta.

Și astfel, ucenicii au rămas ascultători în camera de sus… Trec zile de așteptare… Când omul nu are ce face decât să aștepte, gândul i se îndreaptă și la el, în cercetare de sine.În camera de sus: oftaturi, suspine.

–    Oh, Doamne… eu am fost acela… Iartă-mă. Iartă-mă Doamne…" Privirile se înmoaie.
–    – "Fratele meu… știi tu… atunci! Iartă-mă!"

Focul pocăinței se întețește zi cu zi, topește rând pe rând barierele… A doua zi după înălțarea Domnului curg lacrimile. Somnul nu se mai lipește de gene. "Doamne…! Doamne…!

Acesta era timpul așteptat, vasele au fost curățate. Acum DA! "Să ploaie Duhul Sfânt!" Și potopul ploii timpurii erupe zăgazurile cerului. "Ploaie! Ploaia promisă!" După un așa început pe genunchi, Evanghelia prinde aripi de foci: "Ierusalimul, Samaria… marginile pământului".
"Vindecări, minuni…". "Și Duhul Domnului lucra cu putere". Efesul este cucerit. Apoi Antiohia, Pergam, Iconia… Macedonia cade!
Cam în preajma lui ‘60, Pavel scrie:  "Sănătate vă trimit cei din casa Cezarului!" Extraordinar! Steagul Evangheliei – înfipt chiar în casa imperială. Minune și iar minune. Poate pare dificil de înțeles, dar pentru Pavel e limpede: 1 Tesaloniceni 1,5: "Evanghelia a fost propovăduită cu Duhul Sfânt."

Noi, contemporanii, nu ne saturăm să privim aceste momente, și din perspectiva a două mii de ani, cântărim roadele ploii timpurii. O Biserică mondială și o temelie veșnică, așa cum e Cuvântul Său! Acele vremi au apus de mult, de când sămânța Evangheliei a dat firul verde… Primăvara ei a trecut, a trecut în noaptea Evului întunecat pe care Evanghelia a răzbit-o.

Priviți – primele semne ale verii – REFORMAÅ¢IUNEA. Evanghelia se apropie vertiginos de noi… Cu noi, pe care “ne-au ajuns sfârșitul veacurilor.” "Va fi propovăduită oricărui neam, oricărei limbi,… apoi va veni sfârșitul."

Da – soarele dogorește ca niciodată, suntem în miezul verii. Lanurile albe, coapte pentru seceriș gem după ploaie, după Ploaia Târzie, cea care a fost făgăduită. Ioel 2,23: "Bucurați-vă și veseliți-vă în Domnul, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie și ploaie târzie… ca odinioară!"

“După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură", “Voi face să se vadă semne în cer și pe pământ, înainte de a veni ziua Domnului, ziua cea mare și înfricoșată!" O Ploaie târzie, care să pârguiască secerișul pământului, pentru un final biruitor. Domnul – stă scris – va reedita proba puterii Sale într-o măsură îndoită.

Citat: “Sfârșitul lucrării de evanghelizare va fi mai strălucit decât începutul!" Mai strălucit?… Poate fi ceva mai strălucit?… DA – vom trăi și vom vedea cu ochii noștri! De pe genunchi – tot de pe genunchi – va exploda solia Evangheliei, de data aceasta însă, cu avertismentul ultimei chemări… vremuri apocaliptice…!

Mă opresc puțin… poate nu înțeleg bine… De mine e vorba? Pe noi ne cuprind aceste prevestiri?!… Mărturisesc că sunt hadicapat de ideea unei ploi târzii. Mă văd descoperit, de parcă între mine și acest fapt este un gol. În general noi obișnuim să localizăm Ploaia Târzie în viitor… “atuncea”… fără legătură cu “azi”.

Recunosc că suntem nepregătiți. Ce să facem! VA trebui să revenim la experiența ucenicilor, s-o urmărim avid, ca pentru noi; să înțelegem mai profund evenimentul, iar apoi, la rândul nostru ca ucenici, să ne întâlnim într-o cameră de sus.

"Ploaie Târzie…" Bunicii noștri ne vorbeau despre ea, în zilele de demult ale copilăriei… Mama, tata, mai pe urmă în scânteia dragostei dintâi… și-apoi vreun unchi, vreo inimă fierbinte: – "Ploaie Târzie, puiule!"Și ori de câte ori se rosteau cele două vorbe mari, un nimb (nor de ceață) înconjura acest nume… "vremuri mari… Atunci!…"

Am mai crescut… par ceva a rămas: – orișicând auzim de Ploaie Târzie, măcar că îi intuim măreția și solemnitatea, ea ne rămâne totuși confuză în minte, ca ceva neclar, imprecis. Ne este ca un fapt exterior…De ce? Noi, contemporanii, am obișnuit s-o localizăm istoric, într-un viitor, o legăm de un "timp" de “atunci”. În cazul acesta, ea n-are a face cu "acum", cu "azi", deci nu actuală, nu ne privește direct. Înțelegeți, de ce, probabil pentru mulți, ploaia târzie rămâne un fenomen abstract, încețoșat, oarecum ascuns rațiunii obișnuite?

Întrebăm și suntem întrebați: "Ce e Ploaia Târzie?”… Ca să vorbești despre un lucru, trebuie mai întâi să-l posezi experiența! Despre "Ploaia Duhului sfânt" ne poate vorbi doar ucenicul ce a zăbovit în camera de sus,… el o cunoaște. Ne-o va descrie, ca toți să-i pătrundem semnificația și s-o cunoaștem personal.

Pentru omul superficial, e o revărsare de ape, de sus în jos; un fenomen arbitrar ce poate să aibă loc sau nu. E o întâmplare. Dar pentru creștin, care deasupra , tuturor vede, simte, știe un Organizator și un Conducător, ce conduce și controlează toate, pentru el, și albina și floarea și ploaia nu sunt întâmplătoare. Își au o rațiune precisă: sunt răspunsuri la necesitățile omului. Ce este "ploaia"?

Pentru creștin este: "răspunsul cerului la nevoia gliei," un răspuns bogat, nu o picătură – ci torente, nu pentru ghiveci – ci torente pentru tot câmpul. Frumoasă explicație. Dar punctul cel mai însemnat abia urmează. Căci, dată așa stau lucrurile, atunci mai înainte de "ploaie" există o nevoie, o necesitate care o cere. Iar ceea ce declanșează sosirea ploii este: – NU un timp “anumit”, vreun misterios… "atunci", ci nevoia unei glii însetate și a unei sămânțe!

Înțelegeți? E foarte însemnat s-o știm căci atunci, nu voi mai lega Ploaia Târzie de "un timp", rupt de "astăzi", ci direct de mine și de nevoia mea acută după ea. Ești tu "pământ"? Porți tu "sămânță"? Dacă da, atunci experiența "Ploii Duhului Sfânt" va fi experiența ta actuală!

Până mai adineaori, Ploaia Timpurie și Ploaia Târzie erau două fapte istorice. Cea "timpurie" povestea miracolul unui trecut glorios, iar cea "Târzie"… rămânea undeva în viitor. Acum însă "Ploaia Timpurie" și "Ploaia Târzie" se apropie una de alta, să se întâlnească într-un prezent, în experiența individuală a celui ce este "pământ cu sămânță" Un nou orizont ne stă deschis.

"Pământ" – masă informă, tare, crăpată, pe care orice vârtej de vânt îl răscoală în trâmbe de praf. Pământul este inima: Matei 13,19: tare, rebelă, neprimitoare, împărțită de mânii și patimile vântului. Și urmăriți-o spiritual: Vine o ploaie… Å¢ărâna se moaie, bulgării se contopesc într-unul. Vântul n-o mai ridică, valorile (virtuțile) – sărurile minerale – udate, se dezleagă și devin active, asimilabile. De acum pământul a devenit ceea ce agronomii numesc "pat germinativ", mediu vital. Așteaptă doar … sămânța. "Sămânța" – îmbrăcată într-o coajă cheratinoasă de celule moarte, închide înlăuntru un "diamant" – embrionul viu – pe care nu-l va dărui pământului sec, nici deșertului ci numai țărânii adăpate. Sămânța este Cuvântul. Matei 13, 19-23.

Pentru omul firesc, Cuvântul Bibliei rămâne doar o coajă tare de celule moarte, un cuvânt obișnuit ca toate, ba chiar mai dificil.
Dar vine o ploaie – umflă sămânța, apoi cu o presiune colosală de peste o mie de atmosfere, crapă coaja protectoare și viața (ei) este eliberată.

Acum ploaia timpurie își poate desăvârși lucrarea. E clipa când, în abundența ei binefăcătoare, ploaia timpurie leagă, unește, logodește sămânța cu pământul în noua plantă ce o va purta zi cu zi, în sus spre soare, spre plinătatea făgăduită.
Așa începe minunea germinării – cu ploaie. Și tot cu ploaie se încheie minunea rodirii!

Ca fenomen, e tot o cădere de ape. Dar cât de mult diferă de ceea timpurie. Ropotul ei dezlănțuit, potopitor, zguduind cu bubuituri de tunet întreaga suflare, sfâșiind cerul cu fulgere, turnând masiv, irezistibil, apa amestecată cu foc. Cerul și pământul în mișcare – pe un fond apocaliptic.

Dar Ploaia Târzie diferă și ca efect. Ea nu se mai ocupă cu "pământ", cu "sămânța" ci are de-a face cu o plantă matură. Singurul ei motiv este să-i dezlege rodul! Planta – a crescut, s-a dezvoltat în virtutea ploii timpurii. Luni de zile… a purtat ascuns sub frunze, în vârf de pai, spicul. În locul ei de vârf, crescând continuu, spicul e tot acolo.

Dar iată – a sosit timpul să iasă de sub frunze, să apară în văzul tuturor: – nu mai poate rămâne ascuns! Și în acele zile de căldură toridă, planta, cere ploaie, care… iat-o, dă un ultim avânt maturizării și astfel, scurt, în două – trei zile, sub o presiune înzecită, spicul țâșnește. Și descătușează. A învins. (Iacov 5,l8): "Cerul a dat ploaie și pământul și-a dat rodul". De-acum rodul ei, dezlegat este tuturor!
Fraților! Aceasta este și va fi unica experiență a oricărui ucenic. Aidoma plantei ce-și începe viața în mod tainic, ascunsă în țărână, experiența creștinului începe în ascuns: – Bătălii neștiute… victorii lăuntrice… Curaj omule… nu ești singur. Mai e Cineva deasupra pământului (Psalm 65,9.10): "Tu Dumnezeule cercetezi pământul… îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îi moi cu ploaie, și-i binecuvântezi răsadul".

Urmăriți desfășurarea: – Convertirea s-a produs, sămânța a dat colț. El va străpunge lutul, omenescul, firescul! Se va zidi neîncetat într-un caracter nou, renăscut; va înfrunta vânt și furtună; și ținea-va sus, tot timpul biruitor, spicul nevăzut, simbol al "omului dinlăuntru", zidit "după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.”

Dar va veni timpul, când "omul dinlăuntru" va deveni "om în afară". Când roadele vor ieși la lumină! Când, prin Ploaia Târzie va exploda spicul în caracter convingător, activ, cu puteri de convertire asupra unei lumi adormite la un pas de trâmbița din urmă. Aceasta va face Ploaia Târzie!

–  Dacă Ploaia Timpurie leagă rod, Ploaia Târzie, culege "roada"
–  Dacă Ploaia Timpurie urmărește recomandația noastră pentru cer (realizând asemănarea cu Tatăl, pașaportul), Ploaia Târzie are în vedere vrednicia noastră pentru pământ!
–  Dacă ploaia timpurie ne urcă la Isus, Ploaia Târzie ne coboară la oameni.

Două lucruri la fel de mari și importante. Două lucruri, eminamente (în cel mai înalt grad) personale. Două etape de (în) devenire a omului de azi; al meu… și-al tău, al poporului Său din urmă ce va întâmpina pe Domnul slavei; – ISUS – ÎMPĂ‚RATUL ÎMPĂ‚RAÅ¢ILOR.

Așa este. Teoretic, am înțeles. E clar! Dar practic?… Eu practic oare aspir către desăvârșire, către absolut?… Unde mă aflu?
Apocalipsa 3,14-22 îmi dă un nume… Iar cuvântul Spiritului Profetic, în dreptul zilei de astăzi, are o solie pentru "Laodiceea". Ascultați-o!
"Mulți n-au ajuns să primească Ploaia Timpurie, n-au obținut caracterul Domnului Hristos. Ei așteaptă ca golul lor să fie umplut de Ploaia Târzie… Aceștia comit o fatală eroare! Numai dacă întâlnim zilnic experiența Ploii Timpurii vom recunoaște Ploaia Târzie". (Mărt. Pred. Pag. 507)

Alarmant! Cu gândul în viitor, la Ploaia Târzie am uitat cu desăvârșire de nevoia urgentă de-acum: "Ploaia Timpurie" Eroare fatală!… Un alt citat: "Ploaia Târzie nu este dată pentru a curăți de păcat sau pentru a forma caracterul. Aceasta este lucrarea Ploii Timpurii. Nimeni nu poate primi reînsuflețirea Ploii Târzii dacă n-a dobândit, – prin Ploaia Timpurie – biruința deplină asupra oricărui păcat, oricărei slăbiciuni, oricărei înclinații rele…" (Exp. și Viz. Pag. 72, 73)

Revelator! Ploaia Timpurie este condiția obligatorie pentru Ploaia Târzie. Mai stă scris: "Dacă poporul, așteaptă ca reînviorarea Ploii Târzii să îndrepte greșelile, se vor găsi înșelați …! "

Iubiți frați și surori, înțelegeți? Înțelegem că noi avem un timp culminant: "astăzi", de care depinde cu totul "ziua de mâine?" Înțelegem că astăzi, avem de trăit o experiență decisivă, anume Ploaia Timpurie, ce va hotărî definitiv câștigul sau pierderea Ploii Târzii, a sigilării, a Marii Strigări… a Noului pământ? Veșnicia întreagă depinde de ce faci azi!

ASTĂ‚ZI, ACUM eu și dumneavoastră avem o unică NECESITATE: – Ploaia Timpurie, CEL MAI ÎNSEMNAT timp și eveniment din toată istoria ce ne-a mai rămas! Căci: "Dacă nu cade Ploaia Timpurie, nu va fi viață și Ploaia Târzie nu are ce face!" (Mărt. Pred. pag 506)
Tu, suflete, multe poți să uiți… Dar să nu uiți niciodată că doar: "Acei care… au ascultat de sfatul Martorului Credincios, vor primi Ploaia Târzie! "

Auzul a fost destul de treaz să audă și să înțeleagă – Martorul Credincios a vorbit!…De-acum tu hotărăști singur!  O să-ți ajute Bunul Dumnezeu să fii și tu printre cei ce au ascultat și au biruit! Amin !

RUGĂ‚   PENTRU   DUH

Îmi ridicasem mâinile spre rugă.
Undeva sus, mâinile mele zdrobite
formau amară cupă,
potir plin, prea umplut de-ntuneric și chin,
umplut cu-al păcatului negru venin.

Doamne,
potirul mâinilor mele întinse golește-l;
aruncă în pulbere ceea ce atât de-ndoielnic strânsesem;
înclină spre țărână paharul, golește mândria,
golește Tu eul ce umple
cupa mâinilor mele în rugă spre Tine întinse.
Spal-o cu sânge, spal-o de vină;
cu iertarea Ta o albește,
cu dragostea Ta o limpezește.
Apoi ridică paharul deasupra norilor,
privește prin el către soare
și vei vedea oglindu-se-un chip;
printre strălucitoare raze ce se frâng
Marele chip reflectat prin mine spre pământ.

Doamne,
păzește în mâna-Å¢i străpunsă paharul;
însă Te rog, oricât de strălucitor,
nu-l lăsa pentru pierzare-i gol,
ci cu Preasfânt Duh să-l umpli din nou.

Astăzi stau iarăși cu mâinile-ntinse spre rugă
Față în față ele formează tainică cupă.
E plin paharul, e prea plin de Duh,
Sfânt Spirit cereasca lumină
în mine a adus.

Am înțeles noi oare? Am înțeles oare că Ploaia Târzie va fi dată nu pentru folosul nostru ci a celor din afară? Am înțeles noi că pentru cei ce n-au primit Ploaia Timpurie, venirea Ploii Târzii înseamnă "închiderea Harului!?"

Suntem noi conștienți că "ploaia timpurie" și "astăzi", sunt cele mai acute necesități ce vor hotărî veșnicia ta și a mea? Să nu uităm!
Ploaia Târzie nu depinde de un "timp"… "atunci", căci (citez): – "Picurii Ploii Târzii, au și început să cadă" , pentru cei pregătiți. Sunt vasele"curățite, gata spre a fi umplute?

Înviorător! Stă scrisă făgăduința: (Zaharia 12,10): "Atunci voi turna un duh de rugăciune și își vor întoarce privirile spre Mine.
Frați și surori, e timpul! "Rugați-vă, rugați-vă ca energiile viguroase ale ploii timpurii, cu toată puterea lor transformatoare; să cadă ca un șoc asupra sufletului paralizat; să facă să vibreze fiecare nerv de o viață nouă; deșteptându-ne din moartea spirituală la un Duh nou de viață", (Test. 5 p, 267). AMIN!

VARA

Mă plimb printre lanuri,
spicul de grâu așteaptă secerător.
Cine ești tu?
Căutător de secerători.
Cine ești tu?
vestitorul ploii care
va împlini spicul.
Cine ești tu?
Sunt spic
secerător
vestitor;
aștept un picur peste mine.

CLIPELE

Îngrămădiți la poartă
La poarta ultimului tău ceas
Stau negustorii lumii și așteaptă
Ei vor să-ți cumpere vremea.
În schimbul unei clipe
Unul îți numără-n palma nestematele sale
Altu-și deșartă desagii cu aur
La picioarele tale în schimbul unei clipe
Altul va face
Plăcerile să te poarte pe brațe.
Da, în schimbul unei clipe
Å¢i se dă un tron
Mai mult ca unui rege
Ca la un semn al tău
Nenumărații tăi supuși să vină, să plece
În schimbul unei singure clipe
Un altul îți preface coliba-ntr-un palat
Se bat negustorii lumii la porți
Pentru clipele tale se bat
Și bate ceasul ritmic, netulburat
Și fără de întoarcere, dar tu…
Îți numeri clipele vândute, multe
Și prea puține cele ce-au rămas
Iar negustorii lumii la porți
Parcă-s mai mulți
Cui să le dai? cum să le-mparți?…
Pe cine să asculți?

Doar un străin alături
Privește trist, dar demn, este Isus
Din cele câteva clipe rămase, inimă, ție
Îți vrea cununa pentru veșnicie.

Parcă toate glasurile Universului azi ți-ar striga
Nu-ți vinde clipele pe nimic altceva!
La tronul de slavă cândva
Fiecare clipă nevândută lumii acum
Ci dată lui Isus se va preface-ntr-o stea
Doamne, ajută-ne să fie așa.

Material preluat de la www.intercer.net