Lunga noapte de intunecime este dureroasa, dar dimineata este amanata din har, pentru ca, daca Stapanul ar veni, ar gasi pe multi nepregatiti. Dumnezeu nu voieste ca poporul sau sa piara si de aceea intarzie El atat de mult.
Daca planul lui Dumnezeu ar fi fost urmat de poporul Sau, de a da lumii solia harului, Hristos ar fi venit pe pamant inca demult, iar sfintii ar fi primit invitatia de bun venit in cetatea lui Dumnezeu.
Stiu ca daca poporul lui Dumnezeu ar fi pastrat o legatura vie cu El, daca ar fi ascultat de Cuvantul Sau, atunci ei ar fi astazi in Canaanul ceresc.
Nu a fost vointa lui Dumnezeu ca venirea lui Hristos sa intarzie atat de mult. Dumnezeu nu a intentionat ca poporul Sau, Israel sa rataceasca timp de 40 de ani prin pustie. El fagaduise sa-i duca direct in Canaan si sa-i stabileasca acolo ca un popor sfant si fericit. Dar aceea carora li s-a predicat intai, n-au intrat din pricina necredintei… timp de 40 de ani necredinta, murmurarea si rascularea a impiedicat pe vechiul Israel sa intre in tara Canaanului. Aceleasi pacate au intarziat si intrarea Israelului spiritual in Canaanul ceresc. In nici un caz fagaduintele lui Dumnezeu nu dau gres. Necredinta, spiritul lumesc, neconsacrarea, neintelegerile si rivalitatea dintre credinciosii Sai sunt acelea care ne-au tinut atat de multi ani in aceasta lume a pacatului si necazurilor.
Vestind lumii Evanghelia, sta in puterea noastra de a grabi revenirea Domnului.
Este privilegiul fiecarui crestin, nu numai de a astepta, ci si de a grabi venirea Domnului nostru Isus Hristos. Daca toti acei ce marturisesc Numele Sau ar aduce roade spre slava Sa, cat de repede ar fi semanata intreaga lume cu samanta Evangheliei. Ultima recolta s-ar coace repede si Hristos ar veni sa-si adune graul sau pretios.
E.G.White "Evanghelizare", Cap.XX, pag.429-431.
